Știință sau supraștiință? O privire dincolo de Duminica Sfântului Grigorie Palama (2)

J.‑C. Larchet vorbește de ostilitatea profundă, viscerală, a unui însemnat număr de teologi și istorici, catolici sau protestanți, față de teologia palamită. Şi amintește trei factori determinanţi:

Undele gravitaționale și raționalitatea universului întunecat

Este evident pentru oricine că omul nu poate călători spre a cerceta în mod direct structurile îndepărtate ale universului. Distanțele până acolo sunt colosale. Suntem nevoiți, de aceea, să recunoaștem că avem la dispoziție o arie foarte strâmtă de explorare a spațiului, chiar dacă includem în ea și zonele atinse de cele mai îndepărtate sonde spațiale.

De la gând la cuvânt și de la cuvânt la viață

Veți fi probabil de acord că, cel puțin în câteva privințe, viața duhovnicească pare să fie mai dificilă astăzi decât era acum 40‑50 de ani. Un aspect care ar putea împovăra nevoința spirituală a omului recent cred că ține de zgomotul de fond, altfel spus de aglomerația marilor orașe. În particular, am putea discerne aici zumzetul neîntrerupt al comunicării, mai bine zis abundența mesajelor primite sau trimise (din primele momente ale zilei până seara târziu). La serviciu sau acasă, în stațiile de metrou sau în timpul liber, suntem însoțiți de mesajele comunicării globale și de solicitările acestora.

Mesajul „punctului omega” al universului

Astrofizicienii și‑au pus întrebarea dacă Universul este un sistem deschis sau dimpotrivă, închis. Trebuie spus că răspunsul la această întrebare nu este deloc simplu și nu poate fi fără echivoc1, întrucât depășește capacitatea de cunoaștere științifică a omului. Însă există dovezi științifice care constituie tot atâtea argumente în sprijinul faptului că Universul este un sistem închis. Dacă Universul ar fi un sistem deschis, nu am avea de‑a face cu o creștere generală a entropiei și nu s‑ar mai putea vorbi de un singur Univers, ci de Multivers, de o pluralitate de universuri, ceea ce ar complica extrem de mult lucrurile.

Viață tainică într‑un univers uimitor

Câteva date științifice recente în lumina dătătoare de sens a credinței În fața frumuseții creației și a tainelor vieții, a fi uimit este ceva firesc. Imensitatea cosmosului, complexitatea lumii vii sau adâncimile spirituale ale omului, așa cum au fost ele surprinse în vechi observații cu caracter filosofic sau cum sunt scoase la lumină prin descoperirile științifice recente, ar trebui să ne provoace uimire.

Inepuizabila taină a vieții omenești în Lumina Învierii lui Hristos

Cititorule, te îndemn să îți găsești o clipă de liniște. Îndepărtează‑te, când poți, de zgomotul și de graba obișnuită a zilei și aruncă o privire atentă asupra lumii înconjurătoare. Chiar dacă nu ai dobândit încă prețioasa obișnuință a contemplației, cunoscută mai ales celor despătimiți, cu puțin răgaz și efort vei descoperi, chiar în lucrurile banale, aspecte de‑a dreptul uimitoare.

Știință sau supraștiință? O privire dincolo de Duminica Sfântului Grigorie Palama (1)

Sfântul Grigorie Palama a rămas multă vreme și pentru ortodocși un necunoscut. Împrejurările istorice, influențele scolastice (catolice, protestante și chiar neoprotestante) și alți factori au dus la neglijarea acestei figuri de primă importanță în Biserica noastră. Recuperarea pildei unei vieți exemplare și, mai ales, a învățăturii sale dogmatice – în Duhul Evangheliei – a început relativ târziu în raport cu vremurile în care trăim, dar revelațiile pe care toate acestea le aduc sufletului nostru ortodox sunt fundamentale. Am putea spune că ele sunt centrul dogmaticii noastre, pentru că arată, fără nicio tăgadă, drumul cel drept către îndumnezeirea omului.

Plasticitatea ființei omenești

Câteva rezultate recente ale științelor medicale şi apropierea de semnificațiile spirituale ale gândirii patristice din răsăritul creștin Cu mâini pricepute, olarul imprimă ideea în lut. În efortul lui de a da o formă cât mai adecvată ulciorului, olarul se impregnează fără să simtă de roadele muncii sale. Palmele lui deprind o sensibilitate aparte, ajungând să îmbrățișeze cu grijă amestecul de apă și pământ galben. Cu fiecare creație, sufletul lui deprinde tot mai bine putința unei atenții sporite.

Apa ca taină și traseul ei cosmic

O teorie recentă afirmă că apa a luat naștere pe planeta noastră din cristalele de gheață care pluteau într-un nor cosmic, înainte ca soarele nostru să fi strălucit pe cer, cu mai mult de 4,6 miliarde de ani în urmă. Astrofizicienii au calculat că peste jumătate din cantitatea de apă de pe pământ ar proveni de la acest gaz interstelar şi că același lichid din mările și oceanele lumii (precum şi apa consumată zilnic de populația terestră) poate fi cu milioane de ani mai în vârstă decât sistemul nostru solar.1

Liniștea interioară și bruiajele societății de consum

CÂTEVA MENȚIUNI FILOCALICE ȘI CÂTEVA DATE RECENTE DIN DOMENIUL NEUROȘTIINȚELOR Nu ne desprindem cu ușurință de tumultul vieții cotidiene. Putem verifica lucrul acesta îndepărtându-ne pentru câteva zile de oraș și de atracțiile lui. La scurt timp, în cazul multora dintre noi poate doar la câteva ceasuri, vom simți că zumzetul aglomerărilor din spațiile comerciale și forfota marilor piețe ne lipsesc deja...

Viață reală și „realitate” virtuală. Cum să ieșim din capcană

Continuăm să vorbim astăzi despre consecințele negative ale digitalizării lumii actuale, care privesc atât mintea, cât și întregul nostru organism. Facem referință, ca și în articolul precedent, la volumul Demența digitală, scris de psihiatrul german Manfred Spitzer.

Prelungirea vieții. Aspecte bioetice și bioteologice (2)

Prelungirea vieții. Aspecte bioetice și bioteologice

În articolele precedente am arătat felul în care, de‑a lungul ultimei sute de ani, numeroși filosofi și oameni de știință au colaborat pentru a realiza ceea ce ei numesc o “imortalitate terestră”. Avem datoria de a răspunde, întrucât este vorba despre viață. Lucrul acesta aduce atingere în miezul propovăduirii noastre, pentru că noi vestim lumii pe Izvorul vieții, pe care oamenii L‑au răstignit și îngropat, l‑au uitat și, mai nou, îl înlocuiesc cu propria lor autonomie și autodeterminare. Este nevoie de o mărturie vie a trăirii în veșnicul Dumnezeu.

Mișcarea în fizica modernă și mișcarea ritmică a sărbătorilor

În rândurile următoare voi încerca să surprind câteva idei despre ceea ce înseamnă mișcarea în lumea fizică și cum este percepută în lumea credinței. Cele două mișcări nu pot fi separate una de alta, pentru că omul nu este doar materie, ci suflet și trup, și tinde spre transcendent, așa cum se poate vedea în toate marile religii. Ideile actuale asupra mișcării corpurilor datează de la Galileo Galilei şi Newton. Înaintea lor, oamenii credeau ceea ce spunea Aristotel1, care afirma că starea naturală a unui corp în repaus se mișcă numai acționat de o forță sau de un impuls. Rezultă că un corp greu trebuie să cadă mai repede decât unul ușor, deoarece e atras mai mult spre pământ. Teoria lui Aristotel consideră, de asemenea, că toate legile care guvernează universul pot fi elaborate doar prin gândire pură: nu era, deci, necesar să se verifice prin observație. Astfel, nimeni până la Galileo Galilei nu s‑a deranjat să vadă dacă într‑adevăr corpurile cu greutate diferită cad cu viteză diferită. Galilei a demonstrat, până la urmă, că părerea lui Aristotel era falsă2.

Prelungirea vieții

Transumanismul, ideologia promotoare a prelungirii vieții Omul zilelor noastre nu‑și mai caută firescul ontologic, ci iese din căutarea care nu‑i dă satisfacție propriilor patimi și porniri desfigurante. Toate acestea coincid cu cele mai noi descoperiri ale științei și ale noilor considerate științe, cum ar fi transumanismul sau biotehnologia. Lucrurile înaintează cu așa viteză, încât de multe ori asistăm pasiv sau dăm un răspuns deja depășit, care nu mai convinge și nu lămurește pe nimeni.