Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Arhiereul
Datoria păstorului de suflete este de a-i face pe oameni să dorească această unire, de a-i reînnoi sufletește și de a-i sfinți. Căci ce lucrare poate fi mai deosebită decât aceea de a reda măreția pierdută a zidirii lui Dumnezeu? Ce poate fi mai de trebuință aproapelui decât a-l pregăti pentru viața cea veșnică? Anevoie este a împlini aceasta, căci trebuie să ne luptăm cu firea omenească cea stricată de păcat. Adesea ne poticnim de neînțelegere, uneori de împotrivire cu bună știință, de ura celor pe care îi iubim și pe care îi avem în grijă. Mult trebuie să se jertfească preotul pentru turma sa și mare trebuie să fie dragostea lui pentru aceasta. Trebuie să fie mereu pregătit să îndure orice spre binele oilor sale, și fiecare dintre acestea trebuie să-și facă loc în inima sa. El trebuie să dea fiecăruia leacul care îi este de trebuință, potrivit caracterului persoanei și situației în care se află.
Iar dacă îndatoririle unui simplu preot sunt atât de dificile și complexe, iar responsabilitatea sa pentru mântuirea turmei sale într-atât de mare, ce putem spune despre arhiereu? Cu adevărat, lui îi sunt adresate cuvintele spuse odinioară de Domnul profetului Iezechiel: „Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel” (Ez 3, 17). Arhiereul este... Citeste articolul
Luaţi aminte la episcopul vostru, pentru ca şi Dumnezeu să ia aminte la voi
Luaţi aminte la episcopul vostru, pentru ca şi Dumnezeu să ia aminte la voi. Îmi pun sufletul pentru cei ce sunt ascultători faţă de episcop, preoţi şi diaconi, şi fie ca şi eu împreună cu aceştia să am moştenire în Dumnezeu. Lucraţi împreună, luptaţi împreună, alergaţi împreună, pătimiţi împreună, odihniţi-vă împreună, treziţi-vă împreună ca unii ce sunteţi iconomi1, asesori2 şi slujitori ai lui Dumnezeu.
Fiţi pe placul Celui Căruia Îi slujiţi ca ostaşi, de la Care de altfel vă şi primiţi solda; să nu fie careva dintre voi găsit dezertor. Botezul vostru să vă fie scut, credinţa coif, iubirea suliţă, răbdarea armură. Să aveţi drept depozit3 faptele voastre, pentru ca să primiţi după vrednicie bunurile care vi se cuvin. Aşadar, îndelung-răbdaţi-vă cu blândeţe unii pe... Citeste articolul
Să aveți dragostea care îl insufla pe Sfântul apostol Pavel!
Dacă Hristos aleargă în ajutorul celor ce se trudesc pentru cele viitoare – nici lui Pavel, care a devenit atât de mare, nu i-a împletit încă o asemenea laudă –, atunci, când va vedea inima noastră desăvârşită, ce nu ar face? Dacă Hristos răsună în inimile noastre, atunci de îndată va zbura deasupra noastră şi Duhul Sfânt, şi vom deveni superiori cerului; nu soarele şi luna avându-le gravate pe trupul nostru, ci chiar pe Însuşi Stăpânul soarelui, al lunii şi al îngerilor Îl vom avea locuind şi petrecând împreună cu noi.
Acestea le zic nu în sensul ca noi să înviem morţii, sau să vindecăm pe cei leproşi, ci ca să avem cu noi acel semn, cu mult mai mare decât toate celelalte, adică dragostea. Căci unde se găseşte acest mare bun, de îndată acolo stă de faţă Fiul împreună cu Tatăl, iar harul Sfântului Duh ne adumbreşte. „Unde vor fi doi sau trei adunaţi întru numele Meu,... Citeste articolul
Focul din Foișor
Apostolii erau acolo, șezând în foișorul cel de sus, așteptând venirea Duhului. Erau întocmai unor sfeșnice care așteptau să fie aprinse de către Duhul Sfânt pentru a lumina întreaga creație prin învățătura lor.
Ei erau întocmai semănătorilor care purtau sămânța în poala hainelor lor, așteptând clipa în care aveau să primească porunca de a semăna; ca niște marinari a căror barcă era ancorată în portul poruncilor lui Iisus, așteptând primirea linei răsuflări a Duhului; ca niște păstori ce tocmai primiseră toiagul din mâna Marelui Păstor al întregului staul... Citeste articolul
Veniți la Mine, oile Mele !
De ar şti oamenii ce este dragostea Domnului, atunci mulţimi întregi ar alerga către Hristos, şi pe toţi i-ar încălzi cu al Său har. Milosârdia Sa este negrăită. Sufletul, de dragostea lui Dum-nezeu, uită pământul.
Domnul mult iubeşte pe păcătosul ce se pocăieşte, şi milostiv îl strânge la piept: „Unde ai fost, pruncul Meu? De mult te aştept.”. Domnul pe toţi îi cheamă la Sine prin glasul Evangheliei, şi glasul Său se aude în lumea întreagă: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi, şi Eu voi odihni pre voi. Veniţi şi beţi apa cea vie. Veniţi, cunoaşteţi că Eu vă... Citeste articolul
Păstorule al lui Israil, arată-te în măreția ta!
Abel, primul păstor, era cinstit înaintea Domnului, care îi primea jertfa și căuta mai mult asupra celui care o aducea decât asupra darului însuși (Gn 4,4). Scriptura îl laudă de asemenea și pe Iacov, păstor al turmelor lui Laban, arătând durerile pe care le-a purtat pentru oile sale: „Ziua mă ardea căldura, iar noaptea sufeream gerul.” (Gn 31, 40); și Dumnezeu a răsplătit truda acestui om.
Păstor a fost și Moisi, pe munții lui Madian, preferând pătimirea împreună cu poporul lui Dumnezeu, și nu îndulcirea [în palatele lui Faraon]. Dumnezeu, admirând această alegere, Se lăsă la rândul Său văzut de el ( Ieș 3,2). După această arătare dumnezeiască, Moisi nu leapădă slujirea de păstor, ci poruncește stihiilor cu toiagul său (Ieș 14, 16) și păstorește... Citeste articolul
Evanghelia din duminica a 33-a de după Rusalii: pilda vameșului și a fariseului (începutul Triodului)
Cu pilda vameșului și a fariseului simțim că se apropie perioada amețitoare a sfântului și marelui Post. Sufletul nostru freamătă de nerăbdare simțind primăvara făgăduită. Prin cuvântul Său, Domnul ne călăuzește și ne învață spre dobândirea bucuriei, bucuria Sa, bucuria pascală, a lumii care va să vină.
Spre deosebire de episodul cu Zaheu sau cu femeia cananeeancă, evanghelia din această zi nu are nimic istoric. Este o pildă, una din istorisirile evreieși pe care rabinii le folosesc pentru a se face înțeleși în profunzime. Și această pildă atât de faimoasă, are mai multe mesaje, învăluite întrucâtva în limbajul ei metaforic. Primul mesaj privește relația... Citeste articolul
Partea omului și partea lui Dumnezeu
Predică la cea de a 12‑a duminică după Rusalii, 2021 Astăzi am ascultat două pasaje din sfânta Evanghelie: cel de la a douăsprezecea duminică de după Rusalii și cel de dinaintea Înălțării sfintei și de viață făcătoarei Cruci. Tot acum este și odovania praznicului Nașterii Maicii Domnului. Mesajul care ne este adresat ne umple de nădejde și de bucurie și ne dă mângâiere în toate încercările vremurilor de astăzi. Trăim o perioadă tulbure. Tinerii noștri simt cu neliniște nesiguranța și fragilitatea civilizației noastre. Societatea civilă se clatină, alcătuirea noastră politică este depășită de evenimente.
Dar suntem creștini. Credem că Dumnezeu este prezent în lumea aceasta, că suferă în suferința celui mai mic dintre noi, că este slăvit în mulțimea de sfinți prezenți în comunitățile noastre și în întreaga Biserică, și că se slăvește și în toți drepții care nu‑L cunosc încă, în toți acești creștini care se ignoră și care salvează... Citeste articolul
Astăzi Fiul lui Dumnezeu a pus iarăși firea omenească în cinstea ei cea dintâi
Vedeți că peste tot moartea nu se mai cheamă altfel decât odihnă și somn, și că această moarte, atât de groaznică la vedere înainte de Iisus Hristos, s-a făcut vrednică de dispreț după învierea Sa. Vedeți biruința strălucită a acestei învieri în slavă. Prin ea am primit nesfârșite foloase; prin ea viclenia demonului s-a făcut zadarnică; prin ea noi disprețuim moartea; prin ea, ne punem mai presus decât viața aceasta; prin ea alergăm către dorința bunurilor viitoare; prin ea, deși suntem îmbrăcați în trup, putem să ne bucurăm de aceeași cinste ca și puterile netrupești. Astăzi am biruit cu strălucită biruință; astăzi Domnul nostru, după ce a ridicat cupa biruinței împotriva morții, după ce a zdrobit puterea demonului, ne-a deschis prin învierea Sa calea către mântuire. De aceea să ne bucurăm, să săltăm și să sărbătorim biruința. Deși Domnul nostru singur a biruit, deși singur a ridicat cupa, bucuria și veselia trebuie să o împărtășim toți. […]
Acestea sunt binefacerile arătate de cruce, acestea sunt dovezile izbitoare ale învierii. Astăzi îngerii saltă, toate puterile cerești sărbătoresc biruința și se veselesc de mântuirea întregului neam omenesc. Într-adevăr, dacă toate se bucură în cer și pe pământ pentru un singur păcătos care se pocăiește, cu atât mai mult trebuie să se bucure pentru... Citeste articolul
Să nu pierdem roadele postului!
Vedeți binefacerile învierii; vedeți bunătatea Stăpânului nostru dumnezeiesc, vedeți iubirea Lui fără de măsură. Să nu fim deci nerecunoscători către un asemenea binefăcător, și să nu ne înmuiem, acum că am ajuns la sfârșitul postului; ci să ne îngrijim de sufletul nostru și mai mult decât înainte, ca să nu slăbească trupul prin îngrășare; ca purtând prea mult de grijă de rob, să nu uităm de stăpână. Ei! Vă întreb, la ce bun să vă încărcați stomacul peste măsură și fără de trebuință? Desfrânarea strică trupul și înjosește sufletul.
Credincioși legilor cumpătării, să nu luăm decât hrana de trebuință, pentru a dobândi în același timp sănătatea trupului și vrednicia sufletului, ca să nu pierdem deodată toate roadele postului. Nu vă zic să nu luați hrană, sau să nu vă bucurați de o masă cumpătată: nu, nu vă zic aceasta, ci vă îndemn să lăsați orice destrăbălare, să vă mulțumiți cu cele de... Citeste articolul
Cu cutremur să ne apropiem
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilie la cuvântul Cemeterium și la Cruce
Și pentru că întru această zi trebuie să vedem noi înșine pe Cel Care a fost țintuit pe cruce, să ne apropiem, frații mei mult iubiți, cu cutremur și cu evlavioasă reculegere, ca și către Mielul cel jertfit și junghiat pentru noi. Nu știți oare cum stăteau îngerii lângă mormântul cel fără de trup? Ei dădeau slavă mormântului gol, ca unui monument care ținuse... Citeste articolul
Omilie la Învierea Domnului
Învierea Domnului este înnoirea firii omenești, este reîntoarcerea la viață, zidirea din nou a primului Adam pe care păcatul l‑a dus la moarte, și prin moarte la țărâna dintru care a fost scos. Învierea este întoarcerea la viața cea nepieritoare.
Nimeni nu a văzut pe Adam când Dumnezeu l‑a zidit, când a primit suflare de viață, căci nicio ființă omenească nu exista încă. Și când mai apoi, prin Suflarea dumnezeiască, a primit suflarea cea de viață, prima făptură care l‑a văzut a fost femeia, Eva, care a venit după primul om. La fel este și cu al doilea Adam, adică Domnul. Nimeni nu L‑a văzut când a... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Puterea iubirii
Originile instituției sinodale
Episcopatul și unitatea Bisericii
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team