Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Învățătorul inițiază un înțelept al Israelului în taina nașterii celei noi (In 3, 1-21) Această Evanghelie, lungă și cu un conținut teologic foarte înalt, este vrednică de mirare din mai multe puncte de vedere. Mai întâi pentru că inițiativa nu vine de la Hristos, ci de la un fariseu, membru al Sinedriului, apoi pentru că această întâlnire este tainică (are loc noaptea); și în sfârșit pentru că Domnul dezvăluie o taină teologică pe care nu a arătat-o încă ucenicilor Săi, pe care tocmai îi chemase. Acest eveniment nu este raportat decât de Sfântul Ioan. Este probabil să-l fi aflat chiar din gura lui Nicodim, deoarece a fost prezent împreună cu el (și cu Iosif Arimatianul) la pogorârea de pe cruce și la punerea în mormânt a lui Hristos. Se pare că această pericopă nu este citită duminica în niciun rit.
Să situăm mai întâi evenimentul în cadrul misiunii de evanghelizare a lui Hristos. După Sfântul Ioan, lucrurile se petrec după Nunta din Cana, care a avut loc probabil la întoarcerea Domnului din Iudeea (după Botezul Său)1, dar nu imediat. Putem crede că Hristos S-a instalat deja la Capernaum cu ucenicii Săi, poate doar cu o parte din ei. Însă Sfântul Ioan este destul de... Citeste articolul
Acest eveniment, în aparență neînsemnat și poate surprinzător pentru noi, acum, după 2000 de ani, ne îngăduie să înțelegem intenția dumnezeiască prin care Hristos evangheliza lumea, dar și conflictul Lui cu iudaismul oficial. Nu este de mirare că cei trei sinoptici îl istorisesc aproape cu aceleași detalii.
Mai întâi să vedem cum se situează această întâmplare în viața publică a Domnului și în contextul evreiesc al acesteia. Lucrurile se petrec imediat după chemarea lui Levi (viitorul apostol Matei) la postul de vamă din Capernaum, și deci la începutul misiunii lui Hristos, cu puțin timp înainte de Cuvântul Său de început (deși Matei, care istorisește... Citeste articolul
„Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă.” (Lc 13, 22-30; Mt 7, 13-14 și 22-23, 8, 11, 25, 10-12) Această pericopă este foarte interesantă, pentru că sintetizează cât de greu este a intra în împărăția lui Dumnezeu. Domnul răspunde la o întrebare care I-a fost pusă, și care, cel puțin de data asta, nu este nici o capcană, nu este nici răuvoitoare. Hristos este mereu pedagog: El vorbește în funcție de persoane, de locuri și de împrejurări. Însă nu Se dă niciodată la o parte din fața unei întrebări grele, spune mereu adevărul, pentru că El este Adevărul și Cuvântul lui Dumnezeu. Așa se întâmplă și aici.
Scena se petrece după vindecarea femeii gârbove în zi de sâmbătă1 şi după cele două pilde, cea cu grăuntele de muștar și cea cu aluatul din frământătură2, imediat înaintea unei teribile certări adresate Ierusalimului, în care Hristos va proroci osândirea și distrugerea acestuia3. Ne aflăm probabil la începutul celui de-al treilea an de misiune a... Citeste articolul
O pildă despre Israel și Biserică (Lc 13, 6‑9) De‑a lungul celor trei ani de apostolat, Hristos nu a încetat a vorbi, El, Cuvântul Tatălui, „Gura Tăcerii”; și a vorbit îndeosebi în pilde, pentru că era un limbaj accesibil tuturor, după chipul poveștilor și al proverbelor, dar care cere un efort lăuntric pentru a înțelege sensul duhovnicesc al simbolurilor pe care le conține. Unele dintre ele sunt lungi, uneori cu mai multe versiuni (cum ar fi pilda talanților și varianta ei cu minele); iar altele sunt scurte, cum este cea de față, însă importanța lor duhovnicească nu este neapărat legată de lungimea lor.
Scena se petrece după izbăvirea copilului îndrăcit și mut1 (imediat după Schimbarea la Față) și înaintea vindecării femeii gârbove2 într‑o zi de sâmbătă. Ne aflăm probabil la începutul celui de‑al treilea an de misiune a lui Hristos. Sf. Luca este singurul care o istorisește. Contextul este derutant, ca de multe ori la Sf. Luca, pentru că Domnul... Citeste articolul
Jertfa plăcută lui Dumnezeu este cea a inimii (Mc 12, 41‑44; Lc 21, 1‑4) Împrejurarea pare întâmplătoare și poate neînsemnată, dar nimic nu este întâmplător la Domnul. Hristos, care privește cu atenție purtarea oamenilor din jur și, precum Dumnezeu, „pătrunde inima și încearcă rărunchii”1, folosește orice împrejurare pentru a le da o învățătură duhovnicească Apostolilor Săi, care vor trebui să evanghelizeze lumea întreagă; dar și nouă, prin Evanghelie.
Numai Sf. Marcu și Sf. Luca istorisesc evenimentul, însă versiunea Sf. Marcu este completă (Sf, Petru, a cărui Evanghelie Marcu a consemnat‑o în scris, a fost martor ocular). Scena se petrece după Intrarea lui Hristos în Ierusalim (Floriile) și înaintea prorociei Domnului asupra distrugerii Templului și a Sfârșitului Vremurilor, deci cu puțin timp înaintea Pătimirii... Citeste articolul
Cele de pe urmă îndrumări de misiune ale lui Hristos către cei Doisprezece (Mt 10, 26‑41; Lc 12, 2‑9 și 51‑53, 14, 26‑27) Aceste cuvinte mișcătoare și antinomice au fost rostite de Hristos dinaintea ucenicilor la sfârșitul „discursului Său de misiune”, înainte de a‑i trimite în lume.
Să situăm mai întâi acest eveniment important în cadrul misiunii de evanghelizare a Domnului. El a ales în Israel un pământ privilegiat, Galieea, moștenire a regatului de nord al Israelului, care, față ce cel din sud, Iudeea, era heterodox, fiind colonizat de asirieni și de babilonieni, care au implantat acolo numeroși păgâni; avea deci cu o populație amestecată, care... Citeste articolul
Două pilde despre Împărăția lui Dumnezeu (Mt 13, 31-33; Mc 4, 30-32; Lc 13, 18-21) Aceste două scurte pilde, care urmează una după alta în Evanghelie și care sunt consacrate aceleiași teme, au fost istorisite de Hristos imediat după pilda Semănătorului, în cadrul unei serii întregi de pilde, ceea ce arată limpede că e vorba aici despre un instrument pedagogic de care Domnul se folosea cu predilecție pentru a evangheliza. În măsura în care ele se situează între sosirea trimișilor lui Ioan Botezătorul la Hristos și arestarea lui Ioan Botezătorul de către Irod Antipa, putem să le plasăm la începutul celui de-al doilea an de misiune a Domnului, după ce le-a dat Apostolilor Săi sfaturi pentru misiune, deci în plină evanghelizare a Galileei.
Să observăm că Hristos, alegând temele pentru pildele Sale, pornește de la elemente ale vieții de zi cu zi și de la meseriile oamenilor. Aici, de pildă, abordează de trei ori la rând probleme legate de agricultură (semănătorul, grâul și neghina, grăuntele de muștar), grăitoare pentru un popor de agricultori, dar și probleme culinare (femeia care face pâinea pentru casă),... Citeste articolul
(Lc 24, 36‑49; In 20, 19‑23; Fap 1, 4‑8) Învierea lui Hristos schimbă totul, schimbă destinul omului, îi răscumpără pe Adam și pe Eva. Omenirea cobora către adâncuri de 400.000 de ani1, acum își începe urcușul către Cer, către Împărăția lui Dumnezeu și înspre unirea cu El (theosis).
Însă înainte de a aborda aceste pericope, am dori să facem mai întâi o remarcă preliminară legată de Evangheliile Învierii. Deoarece am comentat deja mai multe dintre ele, am remarcat că este dificil să le situăm din punct de vedere istoric și să le înțelegem cronologia. De fapt, această dificultate ține de firea însăși a trupului de slavă allui Hristos. La... Citeste articolul
Dovada legală a morții Sale – condiția învierii Sale (Mt 27, 57-66; Mc 15, 42-47; Lc 23, 50-56; In 19, 38-42) „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat Trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.”1
De mai mulți ani2 am încercat să facem o exegeză completă şi precisă a Patimilor lui Hristos. Am abordat mai întâi prefigurările lor: învierea lui Lazăr3, Ungerea din Betania4 și Intrarea mesianică a lui Hristos în Ierusalim5. Apoi Cina cea de Taină6, care constituie punctul de articulare între aceste prefigurări și Patimile însele. Și în... Citeste articolul
Această scurtă pildă este remarcabilă, pentru că ne ajută să vedem cât de bine cunoaște Domnul sufletul omenesc; dar și pentru că ne arată cum proceda Hristos cu Cei care Îl hărțuiau și Îl agresau verbal. De fapt, această pildă va sluji drept răspuns evreilor care încercau să‑L încolțească pe Iisus și să‑L facă să contrazică Legea, sperând că‑L vor prinde în cuvânt. Satana nu se îndoiește de nimic… În obsesia lui de a distruge omul, pe care‑l pizmuiește, uitase probabil că era vorba de Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care dăduse Legea lui Moise pe muntele Sinai prin Duhul Sfânt. Ca atare, trebuie să explicăm bine în ce context a istorisit Domnul pilda aceasta.
Scena se petrece a doua zi după intrarea mesianică a lui Iisus în Ierusalim (Floriile), când, aclamat de popor și de prunci ca „Fiu al lui David”, adică Mesia, a trebuit să înfrunte ura marilor preoți, a cărturarilor și a fariseilor, care „căutau cum să‑L piardă” (Mc 11, 18)1. Domnul, necăjit și întristat, se întoarce la prietenii Săi în Betania,... Citeste articolul
Hristos vădește învierea și viața „veacului ce va să fie” (Mt 22, 23-33; Mc 12, 18-27; Lc 20, 27-38) Această istorisire, care, prin caracterul ei caricatural, ar putea părea umoristică, e de fapt foarte complexă şi trebuie repusă în contextul ei, ca să putem să-i înțelegem adevăratul sens, care nu are de a face cu căsătoria omenească. Ne aflăm între Florii (intrarea mesianică a lui Hristos în Ierusalim) și Cina cea de Taină, preludiul Patimilor Sale. Aceste câteva zile ciudate reprezintă un moment de o tensiune extremă între mai marii iudaismului oficial – Sinedriul – și Iisus, care Se vede atacat fără încetare de dușmanii Săi, aceștia vrând cu orice preț să-L „prindă în cuvânt”, să-L prindă în flagrant delict cu vorbe contrare Legii lui Moise, ceea ce le-ar fi îngăduit să pună capăt celebrității Lui și să-L osândească pentru blasfemie.
Domnul îi înfruntă cu un curaj excep-țional pe cei care-L contrazic, învățând mereu în Templu1. Această scurtă perioadă este extrem de grea pentru Hristos, fiind o formă de pătimire morală înaintea pătimirii Sale trupești. Şi nu afla un pic odihnă și mângâiere decât seara, la prietenii Săi din Betania, unde se afla în siguranță.... Citeste articolul
Hristos le transmite Apostolilor Săi taina vindecării (Mc 8, 22-26) Hristos a săvârșit numeroase vindecări în timpul vieții Sale publice, tămăduind multe boli, dintre care și orbirea, care este una dintre cele mai rele. Persoana atinsă de orbire se găsește în întuneric, neavând pe nimeni față către față, și rămâne închisă în ea însăși, ceea ce simbolizează cu putere păcatului omului, care în grădina din Eden Îl „vedea” pe Dumnezeu și vorbea cu El. Adesea nu știm nimic despre cum făcea Hristos, dar uneori ne este dat să vedem cum proceda. Așa se întâmplă şi aici, în chip foarte lămurit, motiv pentru care am numit această întâmplare o „taină a vindecării”.
Hristos a săvârșit numeroase vindecări în timpul vieții Sale publice, tămăduind multe boli, dintre care și orbirea, care este una dintre cele mai rele. Persoana atinsă de orbire se găsește în întuneric, neavând pe nimeni față către față, și rămâne închisă în ea însăși, ceea ce simbolizează cu putere păcatului omului, care în grădina din... Citeste articolul
Hristos îi inițiază pe Apostoli în economia bisericească (Mc 9, 38‑41; Lc 9, 49‑50) Fiecare faptă și fiecare cuvânt ale lui Hristos contribuie la formarea ucenicilor Săi, chemați să devină „Apostoli ai lumii”1, capi ai Bisericii. În sensul acesta, aflăm aici un frumos exemplu, rareori pus în evidență și comentat.
Scena se petrece imediat după Schimbarea la Față și după vindecarea copilului mut și îndrăcit, deci spre sfârșitul celui de‑al doilea an de misiune al lui Hristos, chiar înainte de urcarea Sa la Ierusalim. Domnul S‑a întors la Capernaum cu ucenicii Săi, după cum spune Sf. Marcu (la 9, 33). Doi dintre Sinoptici istorisesc evenimentul: Sf. Marcu și Sf. Luca. Punctul de plecare... Citeste articolul
Echilibrul armonios între materie și duh Acest cuvânt al lui Hristos este pretutindeni cunoscut și reprezintă o „cartă” a relațiilor dintre Biserică și stat, dar nu este mereu bine înțeles. Dincolo de aspectul său „ecleziologic”, este o inițiere în cugetele dumnezeiești. Înfruntarea dintre Hristos și farisei, care stă la originea acestui loghion1 al lui Hristos, este relatată de cei trei Sinoptici. Această Evanghelie se citește în Occident în cea de-a 22-a duminică după Rusalii, în versiunea Sfântului Matei.
Pentru a-i înțelege bine sensul, trebuie mai întâi să-l situăm în contextul misiunii pământești a lui Hristos. Lucrurile se petrec imediat după Florii – la Intrarea mesianică a lui Hristos în Ierusalim –, perioadă extrem de dificilă pentru Domnul, care este atacat verbal din toate părțile și care trăiește o adevărată Pătimire morală, înaintea celei... Citeste articolul
Hristos are milă de omenirea suferindă (Mt 9, 27‑34, 36) În timpul celor trei ani ai Săi de misiune pământească, Hristos nu a încetat să vindece bolnavi – de toate formele de boală și din toate mediile sociale –, să izbăvească îndrăcițișisă învieze morți. Astfel arăta El adevărul a ceea ce propovăduia și învăța. După cum va spune El însuși: dacă nu credeți în Mine, ca persoană, credeți cel puțin în lucrările pe care le‑am înfăptuit1, și pe care nimeni altul decâtMine nu le‑a făcut vreodată2 de când sunt oameni pe pământ. Ce smerenie dumnezeiască! Dacă nu Mă iubiți pe Mine, ca Dumnezeul și Ziditorul vostru, apreciați cel puțin binele pe care vi‑l fac. Respectul pe care îl are Dumnezeu pentru libertatea noastră ne depășește înțelegerea…
Îndrăznim să spunem că aceste cuvinte ale Domnuluițin de simplul bun simț. Într‑adevăr, cine ar putea, cu un simplu cuvânt sau prin atingere, să vindece bolnavi incurabili și să învieze morți, cine ar putea să citească gândurile tainice ale inimilor, cine ar putea hrăni un întreg oraș cu câteva bucăți de pâine și câțiva peștișori, cine ar putea... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team