Prețuirea și ajutorarea vârstnicilor sunt expresii ale maturității spirituale și sociale în viața comunității

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești.

Rusaliile. Plinirea lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în lume

„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege.” (Galateni 5, 22-23) Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși.    

Scrisoare Pastorală la luminosul praznic al Pogorârii Sfântului Duh

„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric,  ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8, 12 – Evanghelia de la Praznicul Rusaliilor)   Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși. Astăzi sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii, la Ierusalim. Duhul Sfânt, „care de la Tatăl purcede” (Ioan 15, 26), Cel unul din Sfânta Treime, este trimis, după Înălțarea la cer a Mântuitorului Hristos, peste Sfinții Apostoli, dând naștere astfel adunării celor care au iubit arătarea lui Dumnezeu Întrupat, adică Bisericii.

Tot cel care va chema Numele Domnului se va mântui!

Preacuviosului Cin Monahal,  Preacucernicului Cler  și tuturor credincioșilor drept-slăvitori care ascultă sau citesc această Epistolă Pastorală, HRISTOS A ÎNVIAT!

„Iată, a venit prin cruce bucurie la toată lumea.”

Precucernici Părinți și iubiți credincioși, Hristos a înviat!  Vestirea „Hristos a înviat”, care exprimă esența credinței creștine, răsună astăzi ca niciodată în bisericile noastre goale de credincioși. Totuși, credincioşii o aud pe canalele mediatice și răspund cu o convingere nestrămutată: „Adevărat a înviat!”. Noi credem cu adevărat că Hristos nu a rămas în mormânt, ci a biruit moartea prin învierea Sa și că biruința Lui este și biruința noastră, a celor care-L mărturisim pe El ca Domn și Dumnezeu al vieții noastre. Apostolul Toma, văzându-l pe Domnul înviat, a strigat din toată inima: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”; iar Iisus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut ai crezut, dar fericiți sunt cei ce n-au văzut și au crezut.” (Ioan 20, 28-29). Noi nu l-am văzut pe Domnul înviat, precum Apostolii, dar credem pe baza mărturiei lor și suntem fericiți. Suntem fericiți pentru că Învierea Domnului dă sens veșnic vieții noastre, pentru că este izvor de bucurie, de nădejde și de putere în lupta cu ispitele și cu greutățile vieții. Dacă nu am crede în Înviere viața nu ar avea sens, ar fi o absurditate; nu ne-am putea bucura de ea, nu am avea curajul, nici puterea să înfruntăm și să biruim răul și moartea însăși, până la urmă, fiindcă totul vine de la Hristos cel înviat, care a zis: „Fără Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15, 5).

Moartea și Învierea lui Hristos – Imnul de iubire a lui Dumnezeu pentru om

„În Cel înviat, în trupul Său proslăvit, în însăși deschizătura rănilor Sale nu mai domnește moartea, ci Duhul Sfânt, Suflarea de viață. Iar Crucea de biruință și de lumină, după care ne modelează Botezul, poate de acum să transforme situația cea mai disperată în moarte-înviere, în Paști, în «trecere» spre veșnicie.” (Olivier Clément, Întrebări asupra omului, Alba Iulia, 2019, p. 177)

Scrisoare pastorală a Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi săbea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.” (Ioan 7, 37-38) Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi, Iubiţi credincioşi, Astăzi toată obştea creștinească cea dreptslăvitoare prăznuiește pogorârea Sfântului Duh și întemeierea Bisericii. După cum Însuşi Domnul făgăduise apostolilor Săi zicând că: „…va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului Care de la Tatăl purcede…” (Ioan, 15, 26), Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Mântuitorului, îmbrăcându-i în acea „putere de sus” (cf. Lc. 24, 49) care a făcut din ei adevărați martori ai lui Dumnezeu, prin faptă şi prin cuvânt, printre oameni. Astăzi este împlinirea gândului cel din veac al lui Dumnezeu, descoperit nouă prin întruparea Fiului Său cel Unul-născut şi prin Înălţarea şi şederea Sa „de-a dreapta Tatălui”, care au adus firea omenească la locul şi demnitatea care îi fuseseră hărăzite încă de la facere.

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

Iată, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), cum Hristos se naște dintr-o Sfântă Fecioară într-o smerită iesle a necuvântătoarelor. Dumnezeu-Cuvântul S-a întrupat, făcându-se asemenea nouă, afară de păcat, ca astfel, prin asemănare, să ne redea demnitatea originară și să ne aducă înapoi la dragostea cea dintâi dintre om și Creatorul Său. Nu putea fi altul care să ne scape din povara păcatelor și din tirania celui viclean. Niciun om nu putea să înalțe omenirea din căderea unde a prăvălit-o vrăjmașul mântuirii noastre. Niciun om nu putea să se salveze nici măcar pe el însuși de tirania păcatului. De aceea, chiar și drepții, înainte de venirea lui Hristos, se duceau în „întuneric și în umbra morții” (Isaia 9, 1). De aceea, omenirea aștepta, într-un suspin, izbăvirea care a venit, însă altfel decât se așteptau vechii iudei.

Cuvânt la Praznicul Rusaliilor 2018

Cuvânt de îndemn al Ierarhilor la susţinerea construcţiei Aşezământului mănăstiresc din München Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi, Prăznuim  astăzi  marea  sărbătoare  a  Pogorârii  Duhului  Sfânt  peste  Sfinţii Apostoli, eveniment întâmplat la 50 de zile după Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, respectiv la 10 zile după Înălţarea Sa la cer. E vorba de un eveniment extraordinar,  care  lasă  să  se  vadă  puterea  lucrătoare,  dătătoare  de  viaţă, însufleţitoare, a Duhului Sfânt în viaţa omului şi a creaţiei. După Înălţarea la cer  a  Domnului  Hristos,  ucenicii  rămăseseră  singuri,  erau  frământaţi  de întrebări,  neştiind  ce  să  facă  în  continuare.  Viaţa  împreună  cu  Domnul Hristos, timp de trei ani, îi marcase în profunzime. Nu se mai puteau întoarce acum  la  îndeletnicirile  de  dinainte  de  chemarea  Mântuitorului,  dar  nici  nu aveau  curajul  să  iasă  la  propovăduire,  deoarece  mărturisirea  lui  Iisus  şi  a Învierii lui din morţi le‑ar fi pus viaţa în pericol.

Scrisoare pastorală la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

„Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai arătat, trimiţându‑le lor Duhul Sfânt,  printr‑înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie” (Troparul Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt)   Preacuvioși şi Preacucernici Părinți, Preacuvioase Maici, Iubiți frați și surori întru Domnul,   Astăzi obștea creștinească cea dreptslăvitoare prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh. După cum Însuși Domnul făgăduise apostolilor Săi zicând că: „…va veni Mângâietorul, pe care‑L voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului Care de la Tatăl purcede…” (Ioan, 15, 26), Duhul Sfânt S‑a pogorât peste ucenicii Mântuitorului, îmbrăcându‑i în acea „putere de sus” (Lc. 24, 49) care a făcut din ei adevărați martori, prin faptă și prin cuvânt, ai lui Dumnezeu printre oameni. Este vorba de împlinirea gândului cel din veac al Lui Dumnezeu, descoperit nouă prin întruparea Fiului Său cel Unul‑Născut și prin Înălțarea și șederea Sa „de‑a dreapta Tatălui”, care au adus firea omenească la locul și demnitatea care îi fuseseră hărăzite încă de la facere.

Scrisoare pastorală la pogorarea Sfântului Duh

Preacucernice Părinte, Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, Astăzi prăznuim întemeierea Bisericii care se naşte odată cu pogorârea Sfântului Duh la Ierusalim, peste Sfinţii Apostoli şi peste ucenicii Domnului Hristos Cel răstignit şi înviat, la cincizeci de zile de la Învierea Sa dintre cei morţi. Lucrarea de mântuire a lumii se face, iată, prin Duhul Sfânt, în Biserică – Trupul lui Hristos – care ia forma văzută în lume, prin venirea Sfântului Duh în chip de limbi de foc în cetatea Ierusalimului. Lucrătorul tainei mântuirii noastre este Duhul Sfânt, Care dintr-ale Fiului ia şi Îl face cunoscut lumii: „Acela Mă va slăvi – zice Domnul despre Sfântul Duh – pen­tru că din al Meu va lua şi vă va vesti" (Ioan 16, 14). Adică din iubirea Sa mai presus de toate pentru om, cea care L-a urcat pe Cruce, care s-a făcut treaptă spre Crucea mântuitoare, din aceea ne va vesti şi ne va face să Îl cunoaştem pe Purtătorul ei în lume. Iubirea lui Hristos este cea care ne lucrează mântuirea prin iertarea păcatelor noastre.

Pogorârea Duhului Sfânt – plinirea lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu

Scrisoare Pastorală la Praznicul Pogărârii Duhului Sfânt     Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi, Preacuvioase Maici, Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul   Multe s-au spus si s-au scris pe seama semnificaţiilor pogo­rârii Duhului Sfânt si despre foloasele ei cele mântuitoare asupra credincioşilor. În rândurile ce urmea­ză vă propunem să ne oprim împreună asu­pra actualităţii pogorârii Duhului Sfânt pes­te fiecare dintre cei care, prin Botez, ne-am îmbrăcat cu Hristos şi, prin Mirungere, ne-am făcut părtaşi făgăduinţei făcute de Domnul ucenicilor Săi, înainte de înălţare: Si iată, Eu trimit peste voifăgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbră­ca cu putere de sus (cf. Lc. 24, 49).

Scrisoare Pastorală

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi părinteşti binecuvântări!

Astăzi obştea creştinească cea dreptslăvitoare prăznuieşte Pogorârea Sfântului Duh

Cuvant la Rusalii