Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Imaginea Raiului în cântările din perioada Triodului
Pe tot parcursul celor zece săptămâni Triodul ne amintește (în cântările stranei, printre altele) de căderea protopărinților Adam și Eva. Duminica de dinaintea începutului postului Păresimilor îi arată credinciosului o umanitate alungată, izgonită din Rai, consecință a păcatului neascultării. Raiul, darul lui Dumnezeu făcut primilor oameni, este portretizat ca o amintire înaintea Postului Mare tocmai pentru a evidenția coordonatele umanității: alungarea din Rai aduce pentru orice creștin conștient de sine nu doar o nostalgie a paradisului pierdut, ci, prin Întruparea, Jerfa și Învierea Mântuitorului Hristos, posibilitatea concretă de a deveni, de această dată, moștenitor al Împărăției Cerurilor. Viața omului este văzută, așadar, ca un traseu de la izgonirea din Rai la Împărăția lui Dumnezeu, ca un drum marcat de pildele viețuirii concrete în Hristos. Triodul poate fi văzut nu numai ca o rememorare a dramaticei izgoniri a lui Adam și a Evei, dar şi, în final, ca o întoarcere la comuniunea cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, în Împărăția Sa.
Duminica lăsatului sec de brânză, ca și Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, are un rol pregătitor pentru postul trupesc, întrucât cântările din aceste două duminici evidențiează dimensiunea ascetică a postului. De altfel, pericopele Apostolului corespunzătoare acestor două duminici vorbesc despre postul trupesc așa cum este el înțeles și integrat în... Citeste articolul
Părintele pustiei și imnele lui
În Egiptul secolului al IV-lea străluceau în pustie, asemeni mărgăritarelor neprețuite, călugări care se întreceau în nevoințe, ducând o viață bine plăcută lui Dumnezeu. Aceștia au devenit părinții monahismului din toată lumea. Unul dintre cei mai cunoscuți eremiți este Antonie. Însuși apelativul care i s-a atribuit, cel Mare, vădește înălțimea la care a ajuns. Trup având, trăia ca și cum nu ar fi avut, ochi având, nu vedea nimic din slava cea deșartă și zdrobea puterea demonilor cu puterea lui Iisus Hristos1. Cum știm însă că nicio înviere nu este fără Golgotă și Cruce, aidoma şi Marele Antonie, în războiul lui nevăzut cu puterile întunericului, și-a ridicat mintea la Cel ce este „nădejdea și ajutorul” tuturor celor din nevoi, răstignindu-şi toate patimile și poftele care se puneau ca o stavilă între inima lui și Ziditorul. Şi într-o inimă goală, altfel golită de tot molozul lumii, a încăput Cuvântul lui Dumnezeu: S-a născut, a crescut și a cuprins-o! Ajuns pe culmile desăvârșirii, Antonie a devenit mai apoi model de viețuire pentru toți cei ce vor să urmeze lui Hristos. Iar aceștia nu sunt doar monahii, căci Evanghelia este una și aceeași până în veci pentru toți. Viața acestui cuvios, care s-a mutat la Domnul la 105 ani, a scris-o alt mare sfânt, Atanasie, episcopul Alexandriei – și e vrednică de crezare.
Dar sfântul Antonie cel Mare nu a influențat (pentru totdeauna) doar monahismul, fiind un îndrumător, un dascăl al vieții de obște, dar a devenit și model în cele ale psalmodiilor care i se aduc. Cu alte cuvinte, numeroase texte care îi cântă acum viața, în fiecare an la 17 ianuarie, au fost preluate și întru folosul altor cuvioși, într-o formă identică sau cel... Citeste articolul
Nașterea Domnului și nașterea psaltichiei
Odată cu Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, apare o schimbare majoră în tot Universul: timpul va fi împărțit în două și așa va rămâne până la sfârșitul veacului – timpul de dinainte de Hristos și timpul de după Hristos sau, într‑o exprimare mai largă, timpul de dinaintea erei noastre şi timpul erei noastre, timpul Vechiului Testament şi timpul Noului Testament. Şi spaţiul, locul geografic, s‑a împărţit în Țara Sfântă (Israelul, cu toate cetățile în care Domnul a umblat, făcând minuni) și celelalte țări din cuprinsul globului pământesc. Cât privește lumea, aceasta a devenit una, Cerul s‑a unit cu pământul, Dumnezeu S‑a făcut om, Ziditorul a coborât până la zidire.
Nașterea Domnului este începutul și altor nașteri: omul cel vechi se preschimbă și se naște la o nouă viață, în Duh, iar îngerii care neîncetat Îl slăvesc pe Dumnezeu în Cer dau naștere la cântarea de pe pământ, îl învață pe omul cel nou să cânte Pruncului Împărat. De atunci avem în Biserică imnografia, care se ocupă cu... Citeste articolul
Cântul dreptului Simeon
A tuturor viaţă şi înviere ai venit să fii prin bunătatea Ta; deci de această viaţă mă dezleagă, Dumnezeul meu, şi la viaţă mă trimite, la cea nestricăcioasă ca nestricăcios. Morţii celei fireşti dă trupul meu, ca pe acelea ale tuturor prietenilor Tăi, dă‑mi viaţa cea cugetătoare şi veşnică, Multmilostive.... Citeste articolul
Sfântul Roman Melodul, Imn la Nașterea Domnului
Viţa care a rodit strugurele cel nelucrat pe braţe, ca pe nişte ramuri, ÎI purta şi Îi zicea: Tu, rodul meu! Tu, viaţa mea! Tu, Cel prin care-am cunoscut că sunt precum eram, Tu, Dumnezeul meu! Pecetea fecioriei mele văzând-o nestricată, pe Tine Te vestesc, Cuvântul fără de schimbare Ce prins-a trup; eu nu ştiu de sămânţă, dar ştiu că Tu eşti întristarea stricăciunii, căci sunt curată şi după ce-ai ieşit din mine; precum aflat-ai pântecele meu, aşa l-ai şi lăsat, întreg păzindu-l. Pentru aceasta împreună se bucură toată zidirea şi-mi strigă: cea plină de har!
Eu nu tăgăduiesc harul Tău pe care l-am primit, Stăpâne, şi nu întunec vrednicia ce am primit-o născându-Te pe Tine, căci sunt împărăteasă lumii; şi, fiindcă am purtat în pântece a Ta putere, a tuturor stăpână sunt. Schimbat-ai sărăcia mea cu pogorârea Ta, smeritu-Te-ai1 şi neamul meu l-ai înălţat.... Citeste articolul
Despre folosul cântării duhovniceşti
În ceea ce privește folosul cântării în cadrul comunității euharistice, Sfântul Niceta de Remesiana († 420) a dat la vremea sa o replică serioasă creștinilor care considerau de prisos sau chiar nepotrivită sfintei credințe cântarea psalmilor și a imnelor, zicând că ar fi suficientă rugăciunea cu inima. Cuvântarea sa nu doar că pune la bază o serie de argumente scripturistice, ci dă și anumite sfaturi practice despre cum trebuie să se desfășoare cântarea în locașul de cult, pentru a fi în conformitate firescului credinței creștine1. La el găsim și mărturii importante despre apariția imnelor care preaslăveau Nașterea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domului, și de la el însuși ne-a rămas până astăzi imnul Pe Tine, Dumnezeu(le), Te lăudăm.
Sfântul Niceta amintește de Moise, care a mulțumit lui Dumnezeu prin cântare atunci când poporul a fost izbăvit din robia egipteană („Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit!, Ieș. 15, 19) și de cântarea pe care a lăsat-o ca testament evreilor pe patul morții (Deut. XXXII, 1-34); care „a rânduit coruri și le-a învățat să cânte Domnului... Citeste articolul
Sfânta Adormire, moartea de bunăvoie a Maicii Domnului
IMNOGRAFIE Taina morţii de bunăvoie a Maicii Domnului este cântată în imnografia dogmatică a Bisericii Ortodoxe în slujbele sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Mai multe rugăciuni exprimă mirareadinaintea unei morţi care nu pare de neocolit: „cum ar fi fost preacuratul şi de viaţă începătorul tău trup, împărtăşit cu ispita morţii” (Cântarea a 6-a, glas 4, troparul al 2-lea); „mirare şi spaimă au cuprins pe tăinuitorii Cuvântului, văzându-te moartă şi fără de glas pe tine, Curată, ceea ce eşti Maica Vieţii”, iar Apostolul Petru a lăcrimat (Cântarea a 4-a, a Înainteprăznuirii, troparul1). Moartea Maicii lui Dumnezeu, odată cunoscută, este socotită ca paradoxală, aproape un scandal; după Apostoli şi îngeri, ea nu ar fi trebuit să moară, pentru că este purtătoarea vieţii (cf. Apostihurile Înainteprăznuirii, prima strofă, Cântarea 1, al 3-lea tropar).Această moarte este prezentată fie ca îndurată („cum a luat moarte Fecioara, cea de viaţă purtătoare (stihoavna)”, apostihurile Înainteprăznuirii, prima strofă), însă mai adesea ca voită: „cum ai răbdat moarte” (Înainteprăznuirea, Cântarea 1, al 3-lea tropar); „şi-a dat preasfântul său suflet” (de trei ori în strofele de la litiaSărbătorii) exprimă caracterul activ al acestei morţi; pe Fecioara „mormântul şi moartea nu au ţinut-o” (condaculPraznicului), ceea ce arată victoria personală asupra morţii a Fecioarei unite cu Hristos Cel Înviat. Moartea uimitoare a celei care ar fi putut, sau ar fi trebuit, să nu moară, este cu adevărat o moarte voită: „mai presus de fire te-ai supus legilor firi” (Cântarea 1, glasul 1, al Praznicului, troparul al 2-lea). Se aduc dovezi îndoite pentru a lămuri acest lucru: pe de o parte, solidaritatea Fecioarei cu condiţia omenească („ceea ce te-ai tăinuit de legile firii întru dumnezeiască naşterea ta, după legea omenească mori”, al Înainteprăznuirii, cântarea a 7-a, troparul 1); pe de altă parte, solidaritatea cu Hristos, Care a trecut El Însuşi prin moarte: „Dacă în nemărginirea sa, Rodul Care a făcut din ea cer a binevoit să coboare în mormânt ca un muritor, cum n-ar putea primi mormântul pe cea care a zămislit fără să cunoască bărbat ?”
ASCULTAREA UCENICEI Moartea din ascultare a celei care „a primit moartea” exprimă unirea ucenicei cu învăţătorul: Maica Domnului a voit să treacă prin experienţa prin care a trecut Fiul şi Dumnezeul ei, „pentru aceasta, după ce ai murit, te-ai sculat, cu Fiul tău în veci vieţuind” (al Praznicului, Cântarea 1, al 2-lea tropar). Moartea Maicii... Citeste articolul
Cuvînt de învățătura al Sf. Ioan Gură de Aur
Cuvânt de învăţătură al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur în fânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
De este cineva credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea,... Citeste articolul
La Mănăstirea Antim, fratele Sandu Tudor „continua să-şi exerseze pasiunea «poetică», de căutare sub - şi peste - evidenţe, a ceea ce aşteaptă, ascuns, să iasă la lumină”1. Astfel, în jurul anului 1946, ca un omagiu adus hierofaniei rugului aprins,a început să lucreze la o amplă poezie în stil bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la... Citeste articolul
Cvând de Paști
CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ al celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, în sfânta şi luminata zi a slăvitei şi mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându‑se, întru bucuria Domnului său. De s‑a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al... Citeste articolul
Călătorie duhovnicească cu sfântul Ioanichie cel Mare
Meditație imnografică și filocalică despre călătoria credinței către cetatea cea cerească, pornind de la imnografia sfântului Ioanichie cel Mare.
Biserica prăznuieşte în 4 noiembrie pe sfântul Ioanichie cel Mare (+846). Două stihiri din canonul sfântului, care se citeşte la utrenie, ne împing să medităm asupra călătoriei duhovniceşti către „cetatea cerească” : „Călătorit-ai neabătut pe calea care duce către cetatea cerească, Ioanichie, că te-a povăţuit Duhul Sfânt, care s-a... Citeste articolul
Râvna lui Ilie şi dreptele cărări ale Botezătorului Ioan
Tâlcuirea filocalică și imnografică a troparului cuviosului Antonie cel Mare, în legătură cu sfântul Ioan Botezătorul și cu sfântul prooroc Ilie.
“Asemănându-te obiceiurilor râvnitorului Ilie şi urmând Botezătorului pe drepte cărări, Părinte, te-ai făcut locuitor pustiului şi ai întărit lumea cu rugăciunile tale. Pentru aceasta, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.” Acest tropar al sfântului Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie), Părintele călugărilor,... Citeste articolul
Cu osârdie s-a mântuit cel după chip
Tâlcuire filocalică și imnografică a troparului general al sfintelor cuvioase femei (glasul 8).
„Întru tine Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă (N), duhul tău.” Acest tropar general al sfintelor cuvioase... Citeste articolul
Şi pustia a devenit cetate...
Tâlcuire imnografică și filocalică a troparului cuvioșilor Părinți părtători de Dumnezeu.
În cărţile de slujbă ortodoxe care conţin imnele sfinţilor, mineiele, găsim două tropare „de obşte”, sau generale ale sfinţilor călugări. Cel folosit pentru monahii „purtători de Dumnezeu” este următorul : (1) Cetăţean pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru, (N);... Citeste articolul
Lacrimile pentru care înfloreşte pustia
Tâlcuire filocalică și imnografică a Troparulul de obşte al cuvioşilor, glas 8: “Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, (N), părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”
Lacrimile pentru care înfloreşte pustia “Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, (N), părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” (Troparul de obşte al cuvioşilor, glas 8... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team