Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
DIFERITELE PRACTICI MENTALE ȘI EFECTELE LOR PSIHO‑EMOȚIONAL MEDICALE
Semnificative în această privință sunt rezultatele care arată că modificările induse de practicile spirituale se resimt încă şi mai adânc în straturile biologice ale ființei. A fost pus astfel în valoare faptul că unele practici de ordin spiritual modifică anumite expresii genetice care modulează răspunsul imunitar. Cercetătorii au explorat impactul unei zile de practică intensivă a meditației de tip mindfulness asupra expresiei unor gene și modificările care apar după o astfel de practică în privința răspunsului la stres. În cazul subiecților care au practicat meditația timp de opt ore s‑a evidențiat scăderea producției de citokine pro‑inflamatorii, ceea ce indică o modificare (reglare) a expresiei genelor care comandă producția acestora. Concluziile articolului sugerează că practica meditației prezintă potențial terapeutic, putând fi imaginate diverse strategii de meditație favorabile tratamentului în cazul unor pacienți care prezintă răspunsuri inflamatorii cronice.5 O altă cercetare, publicată în 2010, a evidențiat modificări în lungimea telomerilor ca urmare a unor practici cu caracter spiritual. Era cunoscut, la acel moment, faptul că activitatea telomerazei reprezintă un predictor al viabilității celulare.6 Se cunoștea și faptul că telomerii se scurtează pe măsură ce îmbătrânim, dar și în condițiile unei suferinței cronice, fapt care se traduce în mecanisme de copiere celulară mai puțin precise. Cercetarea a urmărit efectele unei retrageri pe o perioadă de trei luni, timp în care participanții au practicat diverse exerciții de meditație menite să faciliteze reflecția la sensul vieții. Măsurătorile au arătat că această experiență a modificat nivelul telomerazei și lungimea telomerilor din celulele imune, modificând totodată şi calitatea răspunsului imunitar.7 S‑ar putea spune deci că o creștere a gradului de conștientizare a sensului vieții are un impact profund asupra vieții chiar şi la nivelul delicatelor procese intracelulare.8
PE SCURT DESPRE VARIETATEA EXERCIȚIILOR MENTALE. DIFICULTĂȚI DE SISTEMATIZARE ȘI EXTINDEREA PRACTICILOR
În același timp, este important de semnalat că numeroasele practici de meditație și de exersare mintală, unele foarte vechi, altele noi, provenind fiecare din arii culturale diferite, anunță dificultăți serioase de sistematizare. Diverse încercări de încadrare a acestor tehnici meditative propun varii criterii. Unii autori opinează că practicile meditative ar putea fi împărțite ținând seama de maniera în care este utilizată atenția. În acest sens, o categorie de practici ar fi acelea care au în centrul lor atenția concentrată (CM – concentrative mindfulness), iar o alta ar avea în centru deschiderea atenției de monitorizare (OM – open monitoring mindfulness). Alți autori propun o împărțire a acestor practici după scopul lor. În această taxonomie distinctă, o primă categorie este formată din acele practici care sunt orientate către autoreglarea atenției, către experiența imediată. O a doua categorie ar viza practicile cu un pronunțat efect terapeutic, care urmăresc deschiderea persoanei și sporirea capacității de a asimila constructiv experiențele vieții (cultivând bunătatea, compasiunea, iertarea sau reziliența).9
Dintr‑o perspectivă care ar ține seama de conținutul spiritual al acestor practici (în accepțiunea cea mai largă a acestui termen) ar putea fi întrevăzute alte două categorii. Una cuprinde tehnicile mentale care nu au un astfel de conținut spiritual. Este vorba despre tehnicile de concentrare pe respirație10, sau cele care vizează scanarea corpului11, concentrarea atenției asupra unui obiect sau simpla observare (monitorizare) a gândurilor, fără intervenția vreunei judecăți de valoare.12 În aceste practici lipsesc însă conținuturile de ordin spiritual, cum ar fi frumusețea virtuților (compasiunea, bunătatea) sau contemplarea raționa-lității lumii sensibile şi a celei inteligibile. O a doua familie, potrivit acestei categorizări pe care o propunem, ar putea cuprinde exercițiile meditative care utilizează conținuturi cu caracter spiritual. Între practicile care s‑ar putea încadra în această categorie se află şi meditația (asupra) compasiunii (compassion meditation)13.
Un reputat profesor de psihiatrie, Richard Davidson, propune o altă compartimentare a practicilor de tip mindfulness, de data aceasta după un criteriu cronologic.14 Etapele ne trimit cu gândul la felul în care vechile practici din Extremul Orient şi‑au pierdut treptat conținutul tradițional şi elementele de ordin religios sau spiritual. Analiza lui Davidson prevede cinci etape majore, evidențiind de fapt adaptarea secularizantă a practicilor mindfulness. Sunt păstrate din vechile forme versiuni slabe, cu funcții precis definite în soluționarea unor probleme specifice și a dezechilibrelor cognitiv‑emoționale apărute în contextul actual. Prima dintre etapele propuse de Davidson vizează receptarea profundă, originară, a practicii mindfulness. A doua etapă cuprinde intervalul ultimelor decenii, în care tradițiile budiste au fost transferate în Occident, păstrând unele elemente de spiritualitate, dar pierzând conținuturile care necesitau un contact cu spațiul cultural de origine. În cel de‑al treilea stadiu, consumat în trecutul recent, distanța față de stilurile tradiționale crește. Este cazul MBSR, tehnica mintală de monitorizare non‑judicativă a propriilor gânduri (identificată adesea cu mindfulness). Un al patrulea stadiu ar fi acela al simplelor exerciții mentale de scurtă durată, practicate la birou şi facilitate de diverse aplicații instalate pe smartfon, etapă pe care o traversăm în prezent. În fine, ultimul dintre stadiile preconizate de Davidson, care vizează viitorul, ar fi acela în care vor fi imaginate și construite diverse strategii de intervenție bazate pe diverse tipuri de meditație în psihoterapie, în actul medical, în educație sau în creșterea calității muncii. Multe practici spirituale și tehnici meditative din Extremul Orient au traversat, de‑a lungul timpului, aceste etape, pătrunzând în Occident și extinzându‑și treptat prezența, sub o formă tot mai secularizată, în din ce în ce mai multe compartimente ale vieții moderne.
Într‑adevăr, traversăm în prezent un amplu proces de secularizare a acestor practici. Față de vechile forme de meditație, care îi furnizau practicantului un decor spiritual de viață, cu o simbolistică integratoare, dar și coordonatele pentru a se raporta spiritual la lume, la viață și la semeni, multe dintre noile exerciții sunt tehnici neutre, capabile să producă doar efecte benefice asupra corpului. Chiar dacă reglează conduita socială, aceste tehnici nu oferă sensuri cuprinzătoare pentru viață, pentru semeni și pentru lumea din jur. În abordările recente, interesate de tratament și de soluții cât mai simple privind problemele și provocările zilnice, noile practici pot regla nivelul de cortizol și activitatea sistemului imunitar, ba chiar sunt în măsură să determine o schimbare a stării psihologice, însă nu se mobilizează în efortul de cultivare a virtuților, nu contribuie la asimilarea lăuntrică a înțelesurilor mai înalte asupra lumii și a vieții.15
În fine, cele mai secularizate exercițiile meditative iau aparenţa unor instrumente, a unor tehnici mintale sau respiratorii care necesită câteva minute pe zi, oferind beneficii concrete imediate. Simplificarea și facilitarea acestor practici înlesnesc pătrunderea lor în programele de dezvoltare personală, în ghidurile de lucru privind abordarea sarcinilor zilnice la locul de muncă, în pregătirea personalului care lucrează în condiții de stres, în actul medical, în școli, la clasele mici, ori ca temă de cercetare în laboratoare. Extinderea practicilor de meditație și a tehnicilor mentale în diverse arii de activitate este formidabilă şi are accente ideologice, nelipsind din îngrijirea medicală, din abordările psihoterapiilor, din educație și din management, din strategiile de luptă împotriva stresului.
Faptul acesta nu este cu totul surprinzător. Preocupările pentru restabilirea atenției și a capacității de a trăi în prezent și de a fi prezent, întru recăpătarea unui control minimal asupra propriei vieți, nu reprezintă decât un răspuns așteptat, o reacție de apărare în fața provocărilor multiple ale prezentului. Diversele presiuni ale vieții urbane, cerințele profesionale tot mai presante, insecuritatea economică, inflația de conținut media, de informații, de imagini și alte presiuni de ordin social sau cultural își accentuează prezența, mai ales dacă ținem seama de faptul că preocupările pentru valențele spirituale ale vieții au slăbit considerabil. Marcați de ritmul susținut al activităților profesionale, de dinamica accelerată a societății economizate, trăind sub amenin-țarea stresului cronic, a depresiei sau a anxietății, putem fi adesea în situația de a căuta soluții rapide, eficiente. Contextul stresant și derutant de astăzi, dar și efectele medicale și de control psiho‑emoțional pe care le oferă noile practici, oferă deci o bună explicație pentru interesul tot mai mare față de exercițiile mentale. Avem de a face cu expresia unor nevoi stringente (firești și legitime, până la urmă) resimțite de omul recent, de reechilibrare, de întărire, de pregătire pentru situațiile presante sau stresante ale vieții. Trăind departe de experiența autentică a vieții spirituale, în decorul acestei lumi de consum, viața omului e afectată de neodihna dorințelor și de neliniștea plăcerii, dar și de amenințarea suferințelor și a morții. Sub povara muncii, în zgomotul marilor aglomerări urbane, sub auspiciile inflației de informații, în fața rafalelor publicitare, dispoziția omului e încă şi mai afectată. De aceea, practicile meditative, cu efectele lor benefice, promit să ofere o ameliorare a situației. Fiind mereu în criză de timp, orice rețetă simplă e, desigur, mai atractivă, mai ales dacă necesită un efort mic.
1. Despre numeroasele înțelesuri ale meditației și despre formele ei în diversele tradiții religioase vezi Brendan D. Kelly, „Contemplative Traditions and Meditation”, în The Oxford Handbook of Psychology and Spirituality (Lisa J. Millar ed.), 2012, pp. 307‑325. Tot aici găsim date despre câteva dintre cele mai importante cercetări care privesc efectele benefice ale meditației așa cum este ea practicată în diverse tradiții religioase sau spirituale. Remarcăm, în acest text de sinteză, absența mențiunilor și a referințelor privind meditația în spiritualitatea creștinismului ortodox. Textele Filocaliei ar fi fost o sursă excelentă de documentare, iar autori precum Sfântul Isaac Sirul nu ar trebui să lipsească dintr‑o astfel de sinteză. Este de remarcat, de asemenea, puținătatea studiilor care explorează efectele benefice ale meditației sau ale rugăciunii în tradiția creștinismului ortodox. Pe de o parte, putem întrevedea în această absență a studiilor care privesc efectele benefice ale vieții spirituale creștin‑ortodoxe semnul unei înțelegeri adecvate a credinței creștine, care, în forma ei autentică, nu caută dovezi empirice. Pe de altă parte, însă, abundența studiilor care privesc efectele medicale și psihoterapeutice ale diverselor tehnici de meditație propuse de alte tradiții spirituale sau religioase ar putea crea impresia că viața spirituală din tradiția creștin‑ortodoxă este irelevantă în plan medical sau psiho‑emoțional.
2. Britta K. Holzel, Sara Lazar, Mohammed R. Milad, „Could Meditation Modulate Neurobiology of Learning not to fear”, în Positive Neuroscience, Joshua D. Greene, India Morrison, Martin E. P. Seligman (eds.), Oxford, 2016, p. 176.
3. Ellen Langer, profesor de psihologie la Universitatea Harvard, fondator al The Langer Mindfulness Institute, care a studiat timp de aproape 40 de ani, în diverse forme, efectele psiho‑cognitive benefice ale meditației, intervievată fiind de Harvard Business Review face o listă de avantaje ale mindfulness‑ului (ale meditației) în activitățile economice: „Este mai ușor să fii atent. Îți amintești mai mult din ce ai făcut. Ești mai creativ. Ești capabil să profiți de oportunități, atunci când acestea apar. Ocolești pericolele care încă nu s‑au ivit. Îți plac mai mult oamenii, iar ei te plac mai mult, pentru că nu mai faci atât de multe evaluări. Ești mai harismatic. Tergiversările și regretele pot dispărea, pentru că, dacă știi de ce faci un anumit lucru, nu te mai învinuiești că nu ai făcut altceva [ …]”. („Mindfulness în era complexității”, interviu cu Ellen J. Langer, de Alison Beard, în Mindfulness, Ed. Litera București, 2019, p. 12).
4. Meta‑analiza, care a avut în atenție un număr de 21 de studii și analize, a inventariat zonele din creier influențate de practicile mentale, zone care joacă un rol important în câteva procese cheie: formarea meta‑cognițiilor (cortexul frontopolar), conștientizarea exteroceptivă și intero‑ceptivă (cortexul senzorial și cortexul insular), (re)consolidarea memoriei (hipocampul), autoreglarea și reglarea emoțională (cortexul orbitofrontal anterior și mijlociu), comunicarea intra și inter‑emisferică (fasciculul longitudinal superior și corpul calos). (Cf. Kieran, C. R. Fox et alii, „Is meditation associated with altered brain structure? A systematic review and meta‑analysis of morphometric neuroimaging in meditation practitioners”, Neuroscience and Biobehavioral Reviews, XL(2014), pp. 48‑73, DOI: 10.1016/j.neubiorev.2014.03.016).
5. Perla Kaliman et alii, „Rapid changes in histone deacetylases and inflammatory gene expression in expert meditators”, Psychoneuroendocrinology, XL(2014), pp. 96‑107, https://doi.org/10.1016/j.psyneuen.2013.11.004.
6. Telomerii sunt atașați la capetele cromozomilor și asistă calitatea copierii informației în multiplicarea celulară. Copierea fără erori asigură preluarea de către noua celulă a pachetului integral de funcții. Telomerii, reprezentând mai puțin de a zecea mia parte din ADN‑ul celulelor noastre, se află la extremitățile ADN‑ul fiecărui cromozom sub forma unor teci de proteine cu rol protector. Atâta vreme cât telomerii rămân funcționali, este posibilă divizarea repetată a celulelor, în vreme ce, o dată cu slăbirea funcției telomerilor, se instalează senescența (îmbătrânirea) celulară. (Cf. Elizabeth Blackburn, Elissa Epel, Miracolul telomerilor, noua știință a păstrării tinereții, Ed. Lifestyle, București, 2017, pp. 22‑25).
7. Cf. Tonya L. Jacobs et alii, „Intensive meditation training, immune cell telomerase activity, and psychological mediators”, în Psychoneuroendocrinology, XXXVI(2011), 5, pp. 664‑681, https://doi.org/10.1016/j.psyneuen. 2010.09.010.
8. Avem de a face aici cu un fapt semnificativ legat de condiția omului în această lume plină de cerințe operatorii, de obligații sociale și de oferte de divertisment. Viața, trăită astfel în decorul acestei lumi, în hățișul cerințelor ei, nu îşi dezvăluie sensul. Educația, experiența cunoașterii sau diversele forme de performanță nu soluționează decât parțial și temporar problema sensului vieții. Din perspectivă spirituală, rezultate de acest fel ne arată că, apropiindu‑ne mai des de acele sensuri ale vieții care se dovedesc mai cuprinzătoare, ne prelungim viața. Ca și cum sensul vieții ar fi cel care o alimentează! Astăzi mai ales, când viața este defalcată pe obiective mărunte, risipită în mize trecătoare, captivă carierei, regăsirea unui sens mai înalt, pentru care merită să trăim, reprezintă o provocare și o necesitate stringentă. În fiecare moment trăit în lume fără un scop înalt (pentru care să ostenim la organizarea întregii mișcări a ființei noastre) Profesia și divertismentul, mass‑media și propriile plăceri cer de la noi viață, se cer trăite, vor să trăim cu ele și pentru ele. Sensul vieții pare o redută străină, îndepărtată, față de care, prin dispozițiile interiorității noastre, suntem situați într‑un mod nefiresc. Trebuie să luptăm, să ne poziționăm diferit față de curgerea ofertelor și a evenimentelor lumii pentru a ne apropia de sensul vieții. Este vorba de o confruntare permanentă cu atracțiile lumii de consum, cu temerile și cu slăbiciunile noastre. Pentru împlinirea sensului ei, viața cere luciditate și multă nevoință. Dacă nu e și luptă pentru sens, viața nu e viață și nici sensul ei nu are sens. Rezultatele acestea sugerează că sensul pentru care trăim este un ingredient esențial al vieții, astfel încât, nesocotind problema sensului vieții și ignorându‑i căutările, murim puțin câte puțin. Viața fără sens e sortită pieirii. Suntem, cu aceste înțelesuri simbolice, în apropierea a ceea ce este îndeobște firesc în cuprinsul spiritualității creștine și al vieții de credință. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Calea, Adevărul și Viața omului. Viața Lui, împărtășită nouă, și comuniunea cu El, ca finalitate a vieții noastre, reprezintă însăși viața noastră. Hristos, ca sens al vieții, e și viața omului și a lumii.
9. B. K. Holzel, S. Lazar, M. R. Milad, „Could Meditation...”, în Positive Neuroscience, p. 175.
10. Practicanții învață să‑și îndrepte atenția spre propria respirație, să‑și monitorizeze atenția împotriva risipirii, pentru a se fixa numai pe evenimentul respirației (Cf. Bethany E. Kok, Tania Singer, „Phenomenological Fingerprints of Four Meditations: Differential State Changes in Affect, Mind‑Wandering, Meta‑Cognition, and Interoception Before and After Daily Practice Across 9 Months of Trening”, în Mindfulness, VIII (2017), 1, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671‑016‑0594‑9). Herbert Benson este unul dintre primii specialiști care au cercetat efectele meditației asupra sănătății și legătura dintre minte și corp (Herbert Benson, Miriam Z. Klipper, Relaxation Response, Harper Collins, 2000).
11. Este vorba despre exersarea atenției îndreptate spre corp, spre datele interoceptive și proprioceptive. Meditatorul monitorizează constant fiecare parte din corp și readuce atenția asupra unei anumite părți a corpului atunci când mintea rătăcește (Cf. B. E. Kok, T. Singer, „Phenomenological Fingerprints of Four Meditations…”, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671‑016‑0594‑9).
12. Aceasta este cea mai cunoscută dintre formele de mindfulness (meditația centrată pe observarea gândurilor), descrierea de aici vizând și înțelesul cel mai des utilizat pentru mindfulness. Practicantul se antrenează să‑și monitorizeze propriile gânduri fără să se identifice cu conținutul lor, fără să fie absorbit de ele, fără să se lase prins de emoțiile stârnite de ele. (Cf. B. E. Kok, T. Singer, „Phenomenological Fingerprints of Four Meditations…”, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671‑016‑0594‑9). Tehnicile de mindfulness sunt cele mai explorate și mai utilizate practici în domeniul terapeutic și în aria cercetărilor științifice. MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction), de exemplu, reprezintă o tehnică mintală de monitorizare non‑judicativă a propriilor gânduri, care a fost promovată de Jon Kabat Zinn. Tehnica este introdusă deja în practica medicilor și a pacienților din unele spitale din Statele Unite ale Americii.
13. Este important de amintit că starea de compasiune nu vizează doar empatia, ci și o motivație puternică în orientarea prosocială sau în comportamentul de întrajutorare. Meditația asupra compasiunii vizează acele tehnici menite să cultive sentimente de căldură, iubire și disponibilitate în îngrijirea semenilor. Una dintre cele mai cunoscute practici mintale de cultivare a iubirii – în cercetările recente – este exercițiul bunătate prin iubire, derivat din alte tehnici meditative mai vechi. Procedeul urmărește să cultive bunătatea iubitoare („Metta” din Pali) față de toți semenii. Emoționalitatea pozitivă, bunăvoința și prietenia resimțite în raport cu persoanele apropiate (cum ar fi mama sau copii) sunt folosite ca rampă de lansare pentru o deschidere tot mai mare către semeni, pentru extensia treptată a emoțiilor și a gândurilor pozitive îndreptate către tot mai multe persoane. Prin antrenamentul autodirijat al imaginației însoțite de emoții pozitive, practicanții ajung să includă în preocuparea sau în intențiile lor de ajutorare și persoane necunoscute și persoane ostile. (Cf. Olga M. Klimecki et alii, „Functional Neural Plasticity and Associated Changes in Positive Affect After Compassion Training”, în Cerebral Cortex, XXIII (2013), 7, pp. 1552–1561, https://doi.org/10.1093/cercor/bhs142). Există cercetări cu privire şi la alte exerciții spirituale distincte, înrudite cu cele întâlnite în preocupările cu caracter spiritual (cum sunt cultivarea unor stări de conștiință lipsite de prejudecăți sau exercițiul bunătate prin iubire, care face parte din meditația asupra compasiunii).
14. Daniel Goleman, Richard Davidson, Însușiri modificate. Știința și arta meditației, Ed. Curtea Veche, București, 2018, pp. 9‑10.
15. Randye J. Semple, Sean P. Hatt, „Translation of Eastern Meditative Disciplines into Western Psychotherapy”, în The Oxford Handbook of Psychology and Spirituality (Lisa J. Millar ed.), 2012, p. 334.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team