Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
De ce Sfântul Apostol Andrei este numit cel întâi chemat și ocrotitorul României?
Sfânta Scriptură ne spune că Sfinții Andrei și fratele său Simon (Petru) erau fiii lui Iona, un pescar sărac din Galileea. Acestia își câștigau existența pescuind, până când l-au auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul predicând în pustiul Iordanului despre venirea lui Mesia şi spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”; iar mai apoi zicând: „pe când Iisus umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi frați, pe Simon, ce se numește Petru, și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.” (Matei 4, 18-20).
Sfântul Apostol Andrei a fost martor la minunile pe care Le-a săvârșit și s-a pătruns de învățăturile lui Hristos. A suferit alături de ceilalți apostoli, asistând la chinurile și la umilințele la care l-au supus iudeii pe Mântuitor. S-a încredințat, împreună cu ceilalți apostoli, că Iisus Hristos a înviat din morți. L-a văzut pe Domnul înviat și... Citeste articolul
De ce ne închinăm?
De ce se aprind lumânări în biserică? Lumânările sunt folosite în cadrul Bisericii Ortodoxe la săvârșirea slujbelor religioase şi la diferite momente de rugăciune particulară. Aprinderea lumânărilor este una dintre practicile ce caracterizează cultul ortodox. Le aprindem când ne rugăm, însoțind astfel rugăciunile pe care le facem.
Tipicul Sfântului Sava arată că la fiecare slujbă trebuie să fie măcar trei lumânări aprinse în sfântul lăcaş, dinaintea icoanei Mântuitorului Iisus Hristos, la icoana Maicii Domnului şi în faţa icoanei hramului lăcaşului de rugăciune, în afară de cele aprinse pe Sfânta Masă și la Proscomidiar (atunci când se săvârșește Sfânta... Citeste articolul
.jpg)
De ce la Schimbarea la Față I s‑au înfățișat lui Iisus, pe muntele Tabor, Moise și Ilie?
Acesta este unul dintre lucrurile legate de sărbătoarea Schimbării la Față peste care trecem de obicei cu ușurință. Bun, știm că Moise și Ilie au fost acolo. Dar de ce? Poate nu ne‑am întrebat niciodată, fiindu‑ne suficient să știm că momentul de pe muntele Tabor e o icoană a veșniciei. Dar tocmai aici este și taina arătării, care cuprinde timpul mântuirii într‑o imagine, de la legea dată prin Moise la cea de a doua venire a lui Iisus Hristos, prevestită de Sfântul Proroc Ilie. Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, e – cum spune în repetate rânduri Apocalipsa – Alfa și Omega, începutul și sfârșitul.
Moise reprezintă legea cea veche, care s‑a împlinit prin Iisus Hristos, după cum El Însuși a spus: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n‑am venit să stric, ci să împlinesc.” (Matei 5, 17). Referință pentru începutul legii, Moise a văzut slava Cuvântului neîntrupat, care i‑a predat Legea, adică Vechiul Testament. Ilie a fost... Citeste articolul
De ce trebuie să avem răbdare?
De ce boala nu este considerată doar suferință, ci și mijloc pentru desăvârșire? „Poate că nu suntem bolnavi astăzi, dar mâine ori poimâine vom suferi și noi la rândul nostru...” (Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Viață mistică și reguli ascetice, Editura Indiktos, Athena, 2011, p. 9).
Unitatea obștii, devenită un singur trup, este foarte importantă. De aceea, una dintre regulile menționate de Sfântul Antonie cel Mare este de a‑i cerceta pe cei bolnavi, așa cum ne învață însuși Mântuitorul. Totodată, sfântul monah accentuează nu doar suferința întregului corp (a obștei), o dată cu membrul bolnav (părtășia suferinței), ci și înțelegerea că... Citeste articolul
De ce slujba de Paște se face noaptea?
De ce sărbătorea Paștelui are dată schimbătoare? Sărbătoarea Paștelui este cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, dar data prăznuirii variază de la an la an și nu e aceeași pentru toți creștinii.
De menționat că în primele două secole au existat și dezacorduri cu privire la sărbătoarea Paştelui. Mărturii din acele timpuri, referitoare la Praznicul Învierii Domnului, aflăm din scrierile lui Meliton de Sardes (secolul al II-lea), ale Sfântului Irineu de Lyon, ale lui Ipolit al Romei, apoi la Tertulian, la Sfântul Ciprian al Cartaginei şi la Origen (secolul al III-lea). La mijlocul... Citeste articolul
De ce purtăm Sfânta Cruce?
De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce? „Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (I Corinteni 1, 18).
Orice rugăciune, orice lucru, orice mişcare din viaţa noastră trebuie să înceapă cu Sfânta Cruce. Închinarea nu se face doar la biserică. Este un gest sacramental, partea văzută a rugăciunii noastre, dar și mărturia vie a apartenenței la credința ortodoxă. Facem semnul Sfintei Cruci peste noi înşine ca să dovedim prezența Domnului nostru în inimile noastre. ... Citeste articolul
De ce ne închinăm la icoane?
De ce cinstim icoanele? Cinstirea iconanelor ocupă un loc important în învățătura ortodoxă. Aceasta pentru că icoana nu este o simplă imagine, nici o simplă reprezentare grafică a Sfintei Scripturi, ci chiar mesajul evanghelic și un obiect de cult care face parte integrantă din viața liturgică.
Închinarea la icoane nu este idolatrie. Idolul se pune în locul lui Dumnezeu, depărtându-l pe om de El, pe când icoana îl apropie pe om de Dumnezeu. Icoanele, pictate după învățătura ortodoxă, înfățișează nu chipul omului stricăcios, ci chipul omului nestricăcios, înnoit prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, făcând astfel de... Citeste articolul
De ce ne închinăm la Sfintele Moaște?
De ce mergem în pelerinaj? Pelerinajul religios este o constantă a umanității. El are motivații multiple și semnificații spirituale profunde atunci când este trăit intens și corect înțeles. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze și să venereze locurile biblice sfinte, mormintele martirilor, moaștele sfinților, icoanele făcătoare de minuni sau locurile unde trăiesc duhovnici smeriți.” (https://www.pelerinaj.ro/intelesul‑pelerinajului/)
Pelerinajul, în esență, este o călătorie. O călătorie pe care creștinul o face pentru a se întâlni cu sau pentru a fi mai aproape de locurile în care Dumnezeu și‑a arătat iubirea și lucrarea Sa minunată, pentru oameni și prin oameni. Asemenea vieții, care este o călătorie continuă, a cărei finalitate nădăjduim să fie Împărăția Cerurilor,... Citeste articolul
De ce trebuie să luăm parte la Dumnezeiasca Liturghie?
1. De ce să ne alegem un Sfânt ocrotitor al casei? În Biserica Ortodoxă, cinstirea Sfinților nu are loc doar la nivel declarativ, ci se concretizează prin ținerea sărbătorilor, prin participarea la slujbele săvârșite în biserici, în zilele în care sunt prăznuiți, prin închinarea la sfintele lor moaşte, toate acestea fiind gesturi firești de mulțumire pentru ajutorul pe care Sfinții ni-l oferă.
Un alt mod de a-i cinsti pe Sfinți este acela de a-i alege ca ocrotitori ai căminului familial, fapt care se întâmplă adesea, de exemplu la momentul Tainei Sfintei Cununii. Familia își va arăta cinstirea pentru Sfinții ocrotitori ai casei prin participarea la Dumnezeiasca Liturghie în zilele de prăznuire a acestora, considerând acea zi ca un hram al casei lor. 2. De ce suntem... Citeste articolul
De ce trebuie să ne împărtășim?
1. De ce trebuie să participăm la Sfintele Slujbe? Unul dintre atributele dumnezeirii este Atotprezența lui Dumnezeu. Dacă ne educăm simțirea trecând-o prin filtrul credinței, în fiecare loc, în fiecare clipă Îl regăsim pe Dumnezeu. Așa cum ne arată și părintele Dumitru Stăniloae, Dumnezeu este pretutindeni, însă întâlnirea deplină cu El o săvârșim, în lumea aceasta, numai în Biserică. Biserica este spațiul consacrat, sfințit, în care se desfășoară viața liturgică a comunității. În Biserică săvârșim toate Sfintele Taine, desăvârșite de Taina Tainelor, care este Euharistia, întâlnirea personală a fiecăruia dintre noi cu Domnul Hristos Cel înviat.
2. De ce trebuie să ne împărtășim? Pentru creștin, unica lui chemare este de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a se întâlni cu El. Din iubirea Sa nemărginită pentru oameni, pentru creația Sa, El ni L-a trimis pe unicul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, care S-a jertfit pentru noi și pentru a noastră mântuire. Prin jertfa de pe Cruce, tuturor ni s-au deschis iarăși ușile... Citeste articolul
De ce trebuie să apărăm familia tradițională?
1. De ce facem pomeniri pentru cei adormiți? Pentru un creştin ortodox, moartea înseamnă doar trecerea de la o viaţă la altă viaţă, începutul şcolii vieţii veşnice şi sfârşitul ostenelilor de fiecare zi. Îi numim adormiţi pe cei plecaţi dintre noi pentru că starea lor, până la Judecata de Apoi, este provizorie, asemenea somnului care desparte o zi de următoarea. Biserica e una, cerească şi pământească. Suntem toţi în legătură unii cu alţii, iar Dumnezeul nostru nu e al morţilor, ci al viilor, după cum îi atenţiona odinioară Iisus Hristos pe cei care nu credeau în nemurire şi în viaţa veşnică. Dragostea noastră poate ajunge la ei prin legătura noastră cu Iisus Hristos, capul trupului Bisericii, ale cărui celule vii suntem toţi, şi vii şi adormiţi. Dragostea lui ne umple pe toţi, prin harul Duhului Sfânt, deci nu pot apărea probleme decât dacă, printr‑o viaţă neimplicată în Biserică, legătura noastră cu Hristos se întrerupe. Însă, prin pomenire, împărtășim această dragoste și cu cei trecuți la Domnul, Biserica fiind deopotrivă a celor vii și a celor adormiți.
2. De ce trebuie să apărăm familia tradițională? După învățătura Sfintei noastre Biserici, familia este un așezământ dumnezeiesc și temelia vieții de obște. Ea se întemeiază prin căsătorie, adică prin legătura dintre bărbat și femeie, binecuvântată de Dumnezeu în fața Sfântului Altar. Această legătură vine din imboldul firesc sădit de Dumnezeu în... Citeste articolul
De ce trebuie să plinim jertfa noastră cu iubire?
De ce trebuie să iubim pe aproapele? Mântuitorul Hristos ne spune că în porunca iubirii lui Dumnezeu și în cea a iubirii aproapelui sunt cuprinse toată Legea și Prorocii. În primul rând pentru că în relația cu aproapele ne arătăm iubirea pe care o avem în general pentru altcineva decât pentru noi înșine. De aceea, Hristos ne indică tocmai acest reper pentru iubirea aproapelui, să îl iubim așa cum ne iubim pe noi înșine. Așadar, nu putem pretinde că putem iubi pe Dumnezeu, pe care nu Îl vedem, dacă nu suntem în stare să îl iubim pe cel care ne este aproape, pe omul de lângă noi. Cel de lângă noi este în fapt un alt eu, cineva asemenea mie, deci o altă ipostază a propriei mele existențe. Iubind pe aproapele, nu facem altceva decât să ne iubim pe noi înșine în celălalt, iar noi înșine suntem chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, iubind pe aproapele, Îl iubim pe Dumnezeu din celălalt și din noi, pentru că viața noastră, a tuturor, este izvorâtă din suflarea lui Dumnezeu, chip al Lui, înfăptuit spre asemănarea cu El. Iubind pe aproapele, devenim asemenea lu Dumnezeu, care este iubire și care iubește, fără a se uita la fața omului (păcătoasă ori nepăcătoasă). Iubind pe aproapele, ne spun Sfinții Părinți, devenim noi înșine dumnezei după har.
De ce să citim Sfânta Scriptură? Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Sfânta Scriptură că este asemenea unei scrisori care este scrisă pentru două persoane aflate în neînțelegere. De aceea, în multe rânduri, oamenii certați încearcă să se împace pe alte căi, ocolind astfel o confruntare directă, care poate nu ar avea urmările dorite. Omul,... Citeste articolul
De ce femeile își acoperă capul în biserică?
De ce preoții și monahii îmbracă haine negre? Culoarea neagră are deplina caracteristică a nobleței și a sobrietății. Majoritatea oamenilor poartă culoarea neagră la evenimente importante din viața familială sau socială. Pentru preoți, ca unii care și‑au închinat viața lor lui Dumnezeu, purtarea reverendei este semn că aparțin Celui pe care Îl slujesc, că nu‑și mai aparțin loruși. Pentru monahi este semn al interiorizării și al neîncetatei pocăințe și rugăciuni, pentru ei și pentru lumea întreagă. Această haină deosebită devine cea mai frumoasă pentru cel ce o îmbracă din iubire pentru Domnul, îl ajută să‑și amintească cine este, care îi este menirea, dar este și o mărturisire pentru cei care îl privesc.
De ce slujitorii Bisericii poartă barbă? În același ton cu purtarea hainelor negre și lungi, purtarea bărbii face parte din mărturisirea slujirii și a apartenenței la cele ale lui Dumnezeu. În Antichitate, în perioada medievală, dar și astăzi, purtarea bărbii era semn al distincției și al reverenței. Cuvântul grecesc anthropos, care s‑a tradus prin „om”,... Citeste articolul
De ce Domnul S‑a înălţat la cer?
De ce nu îngenunchem în perioada de prăznuire dintre Învierea Domnului şi Pogorârea Sfântului Duh? Bucuria Învierii lui Hristos îl ridică pe creştin din poziţia de îngenuncheat şi îl aşază în poziţie verticală (în picioare). Tradiţia Bisericii a găsit potrivit ca în perioada cuprinsă între Paşti şi Cincizecime, acesta fiind un timp liturgic pătruns de bucuria Învierii Domnului şi de nădejdea Învierii tuturor, toate rugăciunile să fie făcute stând în picioare. Trăirea în duhul Învierii a fost întărită prin canonul 20 al Sinodului I Ecumenic astfel: „Deoarece sunt unii care îngenunchează Duminica şi în zilele Cincizecimii (perioada Penticostarului), pentru ca toate să se păzească la fel în fiecare parohie, Sfântului Sinod i s‑a părut [a hotărât] ca rugăciunile să fie aduse lui Dumnezeu stând ei în picioare”. Tradiţia liturgică a Bisericii întăreşte aceasta prin rânduiala Vecerniei plecării genunchilor din seara (sau după‑amiaza) praznicului Pogorârii Sfântului Duh.
De ce Domnul S‑a înălţat la cer? Încă de la Schimbarea la Faţă a Domnului în muntele Taborului, moment şi praznic în care Mântuitorul a arătat omenirii prin cei trei apostoli prezenţi slava Sa „pe cât li se putea”, întreaga umanitate îşi exprimă prin cuvintele Sfântului Petru dorinţa ca Învăţătorul să rămână mereu cu... Citeste articolul
De ce trebuie să-l iubim pe aproapele?
Mântuitorul Hristos ne spune că în porunca iubirii lui Dumnezeu şi în cea a iubirii aproapelui sunt cuprinse toată Legea şi Prorocii. În primul rând, pentru că în relaţia cu aproapele ne arătăm iubirea pe care o avem în general pentru altcineva decât pentru noi înşine. De aceea, Hristos ne indică tocmai acest reper pentru iubirea aproapelui: să îl iubim aşa cum ne iubim pe noi înşine. Aşadar, nu putem pretinde că putem iubi pe Dumnezeu, pe care nu Îl vedem, dacă nu suntem în stare să îl iubim pe cel care ne este aproape, pe omul de lângă noi. Cel de lângă noi este în fapt un alt eu, cineva asemenea mie, deci o altă ipostază a propriei mele existenţe. Iubind pe aproapele, nu facem altceva decât să ne iubim pe noi înşine în celălalt, iar noi înşine suntem chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, iubind pe aproapele, Îl iubim pe Dumnezeu din celălalt şi din noi, pentru că viaţa noastră, a tuturor, este izvorâtă din suflarea lui Dumnezeu, chip al Lui, înfăptuit spre asemănarea cu El. Iubind pe aproapele, devenim asemenea lui Dumnezeu, care este iubire şi care iubeşte fără a se uita la faţa omului (pacătoasă ori nepăcătoasă). Iubind pe aproapele, ne spun Sfinţii Părinţi, devenim noi înşine dumnezei după har.
De ce să citim Sfânta Scriptură? Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre Sfânta Scriptură că este asemenea unei scrisori care este scrisă între două persoane care sunt în neînţelegere. De aceea, în multe rânduri oamenii certaţi încearcă să se împace pe alte căi, ocolind astfel o confruntare directă care poate nu ar avea urmările... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Prima biserică în proprietatea românilor din Olanda, la Megen
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team