Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 8 Mai 2019 Ora: 15:14

Viață tainică într‑un univers uimitor

Câteva date științifice recente în lumina dătătoare de sens a credinței

În fața frumuseții creației și a tainelor vieții, a fi uimit este ceva firesc. Imensitatea cosmosului, complexitatea lumii vii sau adâncimile spirituale ale omului, așa cum au fost ele surprinse în vechi observații cu caracter filosofic sau cum sunt scoase la lumină prin descoperirile științifice recente, ar trebui să ne provoace uimire.

Pătrunzând în alt registru, care ține de viața lăuntrică, ar merita să observăm că momentele de uimire, stârnite de miraculoasele frumuseți ale creației, nu rămân fără ecou. De fapt, uimirea ne extinde pentru o clipă sensibilitatea, ne face mai receptivi la tot ce ne înconjoară, prilejuindu‑ne o prețioasă dispoziție sufletească. Clipele de uimire deschid perspective noi spre cele ce ne înconjoară. Incredibilul univers în care se mișcă Pământul, dar și miraculoasa viață terestră în care ne mișcăm noi, oamenii, anunță semnificații cuprinzătoare. Rutina s‑ar putea întrerupe, captivitatea materială a vieții s‑ar putea suspenda. Uimindu‑ne de frumusețea lumii, ne‑am putea elibera cugetarea de sub povara obligațiilor zilnice, ne‑am putea smulge din plasa halucinogenă a divertismentului, care ne consumă ore prețioase din viaţă. Cu ce folos? Întreaga ființă (ni) s‑ar putea (re)orienta, trăind o viață mai aproape de autentic.

Însă de multe ori acest lucru nu se întâmplă. Ritmul alert și responsabilitățile vieții câștigă confruntarea. Dacă nici uluitoarele descoperiri științifice referitoare la lume, cu dovezile lor evidente, nu reușesc să ne scoată din marasmul superficialităților, atunci cât de pregătiți suntem să receptăm evenimentele spirituale ale vieții, care privesc realități mai adânci?

DESCOPERIRILE ȘTIINȚIFICE, UN FESTIVAL AL UIMIRII

Câteva minute de lectură ne pot convinge de extraordinara lume în care trăim. Cu puțin răgaz, pentru explicațiile oferite de articolele care ne prezintă dinamica universului sau structurile lumii înconjurătoare, vom vedea că frumusețile universului și tainele vieții merită o clipă de uimire.

Să luăm câteva exemple. Galaxia SPT0615‑JD, captată de telescopul Hubble, este un excelent prilej de a constata că universul în care ne aflăm e de‑a dreptul năucitor. În cazul de faţă, vorbimdespre captura unor semnale luminoase foarte prețioase, de acum 13,3 miliarde de ani (distanță și timp), care marchează o bornă apropiată de marginea universului observabil[1]. Remarcabil mai este şi faptul că nu avem de‑a face cu o imagine obișnuită. Nu sunt simple semnale luminoase captate de lentila telescopului. La deslușirea și la înregistrarea lor însuşispațiul cosmic a contribuit. Gravitația exercitată de marile aglomerări de materie‑energie existente în cosmos curbează regiunile învecinate, imprimând în spațiul care le înconjoară caracteristici optice similarecu ale unei lentile convexe. În mod fericit, semnalul provenit de la galaxia menționată a traversat astfel de zone curbate gravitational, iar lentila de spațiu interpusă a mărit imaginea făcând‑o sesizabilă. Altfel spus, observația acestei borne de la marginea universului în care trăim are condiții de posibilitate formidabile printre care alinierea lentilei de telescop, dispozitivul construit de om și trimis să graviteze în spațiu, în vecinătatea pământului, cu lentila de spațiu amenajată de gravitație, foarte departe de noi, de structuri cosmice gigantice.

SCRUTÂND DEPĂRTĂRILE UNIVERSULUI. FITNESS COGNITIV

Există însă date care împing reflecția şi mai departe. Știm astăzi că acest univers imens se află într‑o expansiune accelerată. Dacă 13,3 miliarde de ani încă nu reprezintă un interval care să ne capteze atenția, să reținem că frontiera universului se îndepărtează de noi tot mai repede. Introduse într‑un calcul, datele arată că inflația și ulterior expansiunea au lărgit dimensiunile universului în care trăim până la dimensiunile unei sfere de 82 de miliarde de ani lumină!2

Să mai analizăm un eveniment (recent descoperit) din cuprinsul cercetărilor universului: prima fotografie a unei găuri negre super‑masive. Este vorba despre o formațiune situată la peste 50 de milioane de ani lumină de Pământ, în Galaxia M87, o gaură neagră de aproape zece ori mai mare decât sistemul solar, având o masă echivalentă cu 6,5 miliarde de sori3. Și aici găsim prilejuri de uimire: căci iată la ce distanță reuşim să „vedem” și cu ce precizie, ținând seama că pe cer mărimea acestei găuri negre ar echivala imaginea unei portocale situate pe Lună4

O clipă de reflecție ne‑ar fi de ajuns ca să înţelegem felul în care, prin aceste depărtări și structuri gigantice, cosmosul ne solicită o încordare a explorării, eforturi inginerești și o tot mai fină observație. Fiindcă ni se arată ca o gigantică sală de antrenament pentru spirit, ca o continuă probă de exersare cognitivă sau ca o imensă șansă de pregătire pentru o receptare aproape fiziologică a infinitului.

WOOD‑WIDE WEB. REȚELELE VIEȚII

Dar și în rândul descoperirilor care privesc lumea vie avem numeroase prilejuri de uimire. Unele cercetări, de exemplu, arată că arborii pot recunoaște insectele primejdioase după saliva acestora. Speciile se pot proteja. Stejarii, de pildă, pompează tanini otrăvitori și amari în frunze, modificându‑le gustul şi astfel omorând insectele. Alte specii dovedesc uimitoare strategii de apărare. Ulmii și pinii, de exemplu, emană substanțe care atrag viespi mici, care depun ouă, în felul acesta devorând omizile care le‑ar putea dăuna5.

Un alt exemplu. Avem poate răgazul să admirăm verdele crud și foșnetul reconfortant al pădurii, însă nu cunoaștem universul ascuns în pământul ce hrănește pădurea. Datele științelor scot la iveală, de exemplu, faptul că în pământ există o întreagă reţea subterană de ciuperci, un adevărat Wood‑Wide Web care conectează păduri întregi, de o densitate incredibilă. O linguriță de pământ din solul unei păduri sănătoase conține mai mulți kilometri de „fir”! E relevant să știm, în același timp, că monoculturile introduse de agricultura intensivă distrug aceste rețele ale vieții, afectând major comunicarea lumii vii.6

S‑ar cuveni ca astfel de exemple să ne convingă să dăm mai multă atenție lumii înconjurătoare, mai ales că depindem de această viață a lumii. Ar trebui, deci, să dăm dovadă de o conduită judicioasă în utilizarea resurselor naturale. Cu adevărat complexitatea și interconectarea lumii vii sunt năucitoare, fiindcă este în ele ceva relevant privind înțelegerea vieții omului, imensa lui taină și responsabilitatea pe care o are față de viaţă.

FIZIOLOGIA SUB PRESIUNEA GÂNDIRII. PUTEREA MINȚII

Date de acest fel scot la iveală ideea că uimirea și viața omului sunt strâns împletite. Trăim în măsura în care (re)trăim uimirea și recunoștința față de darul vieții, față de extraordinara lume în care trăim și față de putința înțelegerii. Fără capacitatea de a sesiza ceea ce este uimitor și tainic în însăși condiția vieții noastre, suntem cu o clipă mai aproape de moarte.

Constatări ca acestea primesc un sprijin neașteptat din partea neuroștiințelor. Unele cercetări ne avertizează că, pentru o viață autentică, este esențială buna gestionare a atenției și activitatea gândirii. Gândul are puterea faptei. Simplul exercițiu mintal, afirmă un expert, „duce la aceleașimodificări plastice… ca exerciţiulfizic repetat”7. Așadar, obișnuițele cotidiene, ceea ce trăim și facem, ceea ce gândim și spunem, contribuie la un proces fiziologic care, într‑un mod evident, ne împinge să fim ceea ce suntem deja. Trăind în cele rele și superficiale ne vom împiedica tot mai eficient pe noi înșine, refuzându‑ne lucrarea de înnoire a propriei vieți, tot așa cum în nevoință omul duhovnicesc se îndepărtează cu fiecare ceas, cu fiecare zi, de cele rele, întru dobândirea celor spirituale.

Dacă nici acum, după toate câte s‑au zis aici, nu avem argumente împotriva vieţii grăbite pe care o ducem şi în favoarea fie a unei singure clipe de uimire, să mai spunem ceva, şi anume că intenția cu care întreprindem o acțiune ne modifică percepția. Ştiințele creierului au demonstrat că nu suntem simple „recipiente pasive” ale unei realități, ci „participanți activi la procesul de percepție”8. Prin ceea ce trăim și gândim trecem „peste” realitatea care ne înconjoară! De aceea superficialitatea vieții ar putea fi cercul vicios perfect care ne‑ar putea ţine multă vreme închiși în superficialitate şi fără să avem o idee, măcar, despre viața defectă pe care o trăim. Dacă aşa vor sta lucrurile, vom fi incapabili să ne detașăm de cele trecătoare, incapabili de uimire, de recunoştinţă pentru formidabila viață și lume pe care le‑am primit. 

Practic, descoperirile științifice ar trebui să exercite o imensă presiune de schimbare asupra vieții. Ar trebui să pună în locul superficialității noastre mai multă atenție la cele din jur: în locul impulsului de a consuma, dispoziția de a contempla; în locul divertismentului senzorial, reflecția adâncă privind marile întrebări ale vieții; în locul preocupărilor pentru cele materiale, grija pentru cele spirituale; în locul plăcerii, virtuțile; în locul beneficiilor imediate, interesul pentru sensul vieții.

Și în cazul acesta unele descoperiri științifice scot la iveală faptul că autenticitatea vieții e într‑adevăr legată de virtute și de preocuparea pentru un sens mai înalt al lucrurilor. Cultivarea compasiunii, de exemplu, îmbunătățește activitatea sistemului imunitar, crește variabilitatea ritmului cardiac și tonusul nervului vag, sporind producția de oxitocină și facilitându‑ne schimbarea obiceiurilor9. Iar efortul de adâncire spirituală a sensului existenţei lungește brațul telomerilor, anunțând prelugirea vieții10. Uimitor!

DEFECȚIUNILE POSTMODERNITĂȚII. O RADIOGRAFIE OFERITĂ DE STOICI

Fără îndoială că trăim în era descoperirilor uimitoare. Paradoxal, însă, suntem pe cale să pierdem disponibilitatea de timp și de stare pentru a ne uimi. O privire rapidă într‑un trecut îndepărtat, în care lumea avea la dispoziție mult mai puține date uimitoare, ne arată anomaliile prezentului. Vechii grecii oferă o excelentă radiografie a acestor defecțiuni postmoderne. Omul, scrie Epictet, a fost adus de Zeu pe lume „pentru a‑l contempla pe el și operele sale, și nu doar spre a le contempla, ci încă și pentru a le interpreta. […] Natura ne conduce înspre contemplație, înspre înțelegere, spre o viață în armonie cu natura. […] Vegheați deci să nu ajungeți a muri fără a fi contemplat aceste realități pe de‑a‑ntregul.”11. Așadar, nu suntem aici pentru bani și divertisment, nicipentru osteneala neîntreruptă decele materiale! „Ce‑i mai firesc”, aflăm în altă parte, „pentru un om de bine decât să‑și facă praznic din fiecare zi? Și încă un praznic cu atât mai minunat, cu cât suntem mai virtuoși. […] Iar omul este adus aici prin naștere, spre a fi spectator nu al statuilor artificiale și lipsite de suflare, ci al acestor priveliști sensibile ale esențelor inteligibile […], care sunt soarele, luna, stelele, fluviile, cu ape ce curg neîncetat și întotdeauna proaspete, și pământul, care scoate hrană plantelor și animalelor. O viață de inițiere întru aceste misterii și desăvârșite revelații trebuie să fie plină de bucurie și de seninătate.”12

ÎNTRUPAREA LOGOSULUI. UIMIREA CARE COPLEȘEȘTE TOATE UIMIRILE

Pentru creștini însă, cele mai mari evenimente din întreg cuprinsul lumii nu sunt legate de cele spuse până acum, ci de viața Fiului lui Dumnezeu făcut om. Este adevărat că întreaga Creație și viața noastră ascund taine imense, însă Revelația aduce ceva cu totul nou în întreg planul existenței. Ea copleșește și lasă fără cuvânt. Dacă pentru frumusețile și adâncimile Creației se cuvine să ne uimim în continuu, cum ar trebui să trăim fiind martorii Vieții Fiului lui Dumnezeu făcut om? De ce cuvinte ne‑am putea sluji ca să zugrăvim Adevărul ce ni se arată ca om, vorbind cu noi, chemându‑ne la Sine, pregătindu‑ne calea către El, prin Jertfa și Învierea Lui? Dacă extraordinarele frumuseți ale lumii s‑ar cuveni să ne scoată din priza muncilor repetitive și a vieții robotizate în care trăim, cu ce hotărâre ar trebui să ne smulgem din plăcerile superficiale ale vieții pentru a trăi Sărbătoarea Învierii? Dacă lumea vie ne uluiește, aprinzând interogații răscolitoare despre sensul vieții și despre rostul nostru aici, cu atât mai mult bunătatea și iubirea lui Dumnezeu, arătate nouă în Răstignirea și Învierea lui Hristos, ne dezvăluie sensul vieții.

În lumina Întrupării Lui, a Răstignirii și a Învierii Lui, toate înțelesurile se leagă, întregind viața, cu toate ostenelile și descoperirile ei, cu greutățile și provocările ei, cu experiența iubirii și cu cea a morții. În reflecția filosofică și în datele științei, aceste situații de viață rămân adesea fără răspuns. Logosul întrupat, însă, „Calea, Adevărul și Viața”, le cuprinde pe toate în Sine, așezând Creația și strădaniile omenești de cunoaștere, viața și căutările, înțelegerea și iubirea, virtuțile, suferința și moartea într‑o scară cu trepte ce duc la unirea cu El.

VENIȚI ȘI VĂ MINUNAȚI!

Abia în ordine spirituală se vede cum uimirea în fața adâncimilor și a frumuse-ților lumii ne este dată spre a urca la Creator, spre a păși pe drumul adâncirii și înfrumusețării noastre întru El. Cel preocupat de cunoaștere, spunea cineva, dacă e iubitor de înţelepciune, deci „contemplând întru cunoştinţă lumea făpturilor după raţiunea sau modul de viaţă natural al fiecăreia”, va primi prin ele raţiunile duhovniceşti ale lucrurilor ca pe nişte „daruri” aduse lui Dumnezeu13. Și, dacă e dornic de faptă, cunoscătorul creației va ajunge să desprindă din ea „legile naturale ale lucrurilor”, dincare vaface „înseși modurile sale de vieţuire...”14. Așadar, datele științifice primesc o greutate spirituală, se împlinesc, înnoind viața.

„Să ne gândim la bogăția îmbelșugată a oceanului creației Sale”, se minunează Sfântul Isaac Sirul, „la câte creaturi sunt ale Lui, și cum în milostivirea Lui poartă toate, acționează, organizează și guvernează toate; cum cu o iubire măsurată a așezat lumea și a început creația; cât de milostiv și răbdător este și cum iubește creația, o poartă și îi îndură cu blândețe necuviințele, păcatele și ticăloșiile ei. […] „Dar”, continuă Sfântul Isaac, „cel care se oprește uimit și‑și umple mintea cu măreția lui Dumnezeu, uimit de toate cele pe care le‑a făcut și le face, se minunează și e lovit de uimire în fața milostivirii Lui, cum după toate acestea, Dumnezeu le‑a pregătit o altă lume care nu va avea sfârșit…”15

Și toate se împlinesc, dacă ne aduc întru a ne uimi, întru Dumnezeu Însuși, care le‑a așezat pe toate ca trepte spre El.

„O, voi cei cu dreaptă socoteală! Veniţi şi vă minunaţi! Cine are o cugetare înţeleaptă şi minunată, ca să se minuneze după vrednicie de harul Făcătorului nostru? El este răsplata păcătoşilor, căci în loc de răsplătirea cea dreaptă, El îi răsplăteşte cu învierea; şi trupurile lor, care au călcat legea Lui, le îmbracă cu slava nestricăciunii. Acest har, care ne‑a înviat după ce am păcătuit, e mai mare decât acela prin care, când nu eram, ne‑a  adus la fiinţă. Slavă Ţie, Doamne, pentru harul Tău nemăsurat! Undele harului Tău mă fac, Doamne, să tac. Căci nu mai este în mine vreun gând pe măsura mulţumirilor ce Ţi se cuvin. Cu ce gând ne vom mărturisi Ţie, Împărate prea bun, Cel ce iubeşti viaţa noastră? Slavă Ţie pentru cele două lumi ce le‑ai făcut spre creşterea şi bucuria noastră, ridicându‑ne prin toate cele ce le‑ai făcut spre cunoştinţa slavei Tale, de acum şi până în veci!”16

Note:

1. Cf. „Magnified and stretched out image of extremely distant galaxy”, în Sciencedaily, 11 ianurarie 2018, online la https://www.sciencedaily.com/releases/2018/01/180111162932.htm.
2. Cf. Brian Greene, Realitatea ascunsă, Universurile paralele și legile profunde ale cosmosului, Editura Paralela 45, București, 2012, n. 12, p. 387.
3. Cf. „Black hole pictured for first time – in spectacular detail”, în Nature, 10 aprilie 2019, online la https://www.nature.com/articles/d41586‑019‑01155‑0.
4. Cf. Cristian Presură, „Prima imagine directă a unei găuri negre. Ce am învățat?”, 11 aprilie 2019, Contributors.ro, online la http://www.contributors.ro/media‑tech/prima‑imagine‑directa‑a‑unei‑gauri‑negre‑ce‑am‑inva%C8%9Bat/.
5. Cf. Anhäuser, M., „Der stumme Schrei der Limabohne“, in MaxPlanck Forschung 3/2007, pp. 64–65.
6. Cf. Wohlleben P., Viața secretă a copacilor, Editura Publica, 2017, pp.22‑23.
7. Cf. Pascual‑Leone A, Nguyet D, Cohen LG, Brasil‑Neto JP, Cammarota A, Hallett M., „Modulation of muscle responses evoked by transcranial magnetic stimulation during the acquisition of new fine motor skills”, J Neurophysiol, 1995, Septembrie, vol. 74, nr. 3, pp. 1037‑1045.
8. Cf. Kanwisher N, Downing P., „Separating the wheat from the chaff”, Science, 1998 Oct 2, vol. 282, nr. 5386, pp.57‑58.
9. Vezi pentru mai multe detalii David R. Hamilton, De ce îţi face bine să faci bine, Spirit și Destin, București, 2014.
10. Cf. Jacobs TL1, Epel ES, Saron CD, „Intensive meditation training, immune cell telomerase activity, and psychological mediators”, Psychoneuroendocrinology, 2011 June, vol. 36, nr. 5, pp. 664‑681. doi: 10.1016/j.psyneuen.2010. 09.010.
11. Epictet, I, 6, 19, apud Pierre Hadot, Exerciții spirituale și filozofie antică, Editura „Sf. Nectarie”, București, 2015, n. 129, p. 56.
12. Plutarh, De tranquill. Animae, &20, 477c, apud. Pierre Hadot, op. cit., n. 131, p. 57.
13. Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Răspunsul 51, în col. Filocalia, vol. III, Editura IBMO, București, 2009, p. 243 sqq.
14Ibidem.
15. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, cuvântul 10, Editura Deisis, Sibiu, 2007, pp. 268‑269.
16. Sf.Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, 60, în col. Filocalia, vol. X, Editura IBMO, București, 2015, p. 368.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni