Este lesne de înțeles că, prin explorări de acest fel, știința se apropie tot mai mult de reflecția filosofică și de experiența spirituală. Şi asta pentru că rezultatele care privesc aceste aspecte dezvăluie modalitățile prin care persoana umană, dispunând în mod liber de propriile‑i puteri, se creează pe sine prin faptele ei, prin felul în care alege să acorde semnificații aspectelor realității.

Prin abordări de acest fel, științele medicale, în special neuroștiințele, pledează în favoarea vieții spirituale, consolidând deschiderea științei față de filosofie și teologie. Într‑un mod spectaculos, neașteptat, este amplificat demersul început de revoluția mecanicii cuantice și a cosmologiei, dar și abordarea filozofiei, care a întors reflecția dinspre lume către subiect, pentru o temeinică înțelegere a cunoașterii și a vieții, abordare prezentă în fenomenologie și în hermeneutică.

NEUROȘTIINȚELE ÎNTREVĂD POSIBILITATEA ÎNNOIRII VIEȚII

Două rezultate din științele medicale actuale evidenţiază conexiunile cu viața spirituală. Aceste descoperiri au determinat, în a doua jumătate a secolului trecut, schimbări majore în paradigma studiilor despre creier. Ambele constatări, neuroplasticitatea și neurogeneza, evidențiază posibilitățile reale de schimbare și de generare neuronală care antrenează modificări de durată în unele structuri și funcții cerebrale, la vârsta adultă.

Neuroplasticitatea vizează metamorfoza continuă a creierului, care se petrece pe parcursul învățării, capacitatea, aşadar, remarcabilă a materiei cerebrale de a codifica noi și noi abilități și comportamente, cogniții și emoții, la orice vârstă, prin amprente specifice, dacă subiectul se încumetă să facă suficient de des și de atent efortul necesar pentru fixarea deprinderii. După ce multă vreme științele medicale au susținut că în cazul adulților căile nervoase sunt fixe, de neschimbat¹, de două decenii încoace au apărut dovezi care arată că pacienți afectați de atacuri cerebrale pot recupera funcțiile pierdute². Astăzi se știe că, exceptând anumite patologii, prin repetare atentă fiecare activitate lasă amprente specifice în creier.

Cea de‑a doua noutate medicală, neurogeneza, justifică și ea discuția științifică despre ameliorarea vieții. În prezent se cunoaște faptul că, într‑o regiune numită girusul dentat (situat în hipocamp), se nasc între 500 și 1.000 de neuroni în fiecare zi, pe toată durata vieții³. Apariția celulelor neuronale noi, cu un important rol restaurator în funcția nervoasă, este influențată de activitățile voluntare, de exercițiile mentale⁴, de efortul fizic susținut, de folosirea memoriei⁵, de meditație sau prin activități care presupun sarcini noi⁶.

Rezultate de acest fel au schimbat semnificativ maniera de înțelege a vieții omenești. Acum avem argumente pentru a cântări obișnuințele vieții... Atitudinea de supraveghere a obişnuinţelor noastre, recomandată și în viața spirituală, ne este de ajutor pentru a fixa în minte gândurile, trăirile și faptele virtuoase. Or, constatarea aceasta se apropie atât de mult de indicațiile filocaliei!

Aici se vede de ce neuroplasticitatea și neurogeneza justifică preocupările neuroștiințelor pentru viața spirituală. Într‑adevăr, atenția acordată propriilor vorbe, gesturi și fapte poate determina modificări de durată la nivel biologic și, desigur, la nivelul vieții ca atare. Ne situăm, desigur, în cuprinsul experienței filocalice, întrucât întreaga osteneală a despătimirii, postul și rugăciunea omului duhovnicesc sunt, potrivit mărturiilor sfinților, resimțite și în trup.

Neuroplasticitatea indică, așadar, într‑o lectură spirituală, putința omului de a se schimba, întrevăzută şi în plan biologic, o schimbare prin angajament (dăruire, pasiune) și perseverență, un fel de capacitate a omului de a se impregna de ce face. Situația asta ne induce o vastă responsabilitate față de tot ce alegem în fiecare ceas să făptuim și să spunem. Neurogeneza dovedește, la rândul ei, în aceeași lectură simbolică, prin capacitățile autoreparatorii ale sistemului nervos, un anumit mecanism al înnoirii biologice, care este chipul văzut al înnoirii minții omenești, plasticitatea ființei omenești care viețuiește în lume, însărcinată cu obligația supravegherii mișcărilor și a dispozițiilor de fiecare zi.

În rezultatele privind neuroplasticitatea și neurogeneza se poate întrevedea o anumită capacitatea a omului de a‑şi schimba obișnuințele proaste, de a lepăda ceea ce este rău, suportul biologic însăși dovedind această putință prin mecanismele lui gata oricând să înmagazineze (pe termen lung) schimbările. 

HRANA ESTE PENTRU TRUP ȘI TRUPUL ESTE PENTRU SUFLET

Mulți specialiști din lumea medicală clasează postul între procedeele terapeutice cele mai eficiente pentru întreținerea și protejarea sănătății⁷. Experiența clinică evidențiază faptul că postul, practicat cu măsură, este indicat în cazul obezității, dar și în tratamentul multor boli cronice⁸. Unii medici menționează utilizarea postului între două și opt zile chiar în situații mai grave, de exemplu în cazul unor pacienți care necesită intervenții chirurgicale. Aportul crescut de grăsimi și carbohidrați nu este benefic. Abundența alimentară nu întreține sănătatea, o amenință. Postul, însă, regim hipocaloric atent gestionat, are de cele mai multe ori efecte benefice asupra sănății. Multe voci autorizate din științele medicale recomandă astăzi un principiu obișnuit al vieții spirituale, şi anume să nu consumăm hrană sub imperiul poftei, ci atunci când ne este foame⁹.

Cercetările arată că, practicat atent, pe parcursul mai multor zile, postul determină o schimbare în regimul celular de alimentare cu combustibil.

În mod obișnuit, combustibilul celulei nervoase este asigurat de glucoză, obținută din alimentația zilnică. În intervalul dintre mese celula nervoasă este alimentată cu un flux constant de glucoză din sânge, glucoză obținută prin descompunerea glicogenului depozitat în ficat și în mușchi.

Însă această sursă secundară de energie este limitată, întrucât se epuizează destul de repede. În funcție de masa musculară și de necesarul de glucoză, depozitele de glicogen se pot epuiza în câteva ore sau zile. Ce se întâmplă dacă mesele întârzie sau sunt în regim de post? Organismul are o a treia soluție pentru menținerea nivelului de glucoză necesar funcționării celulare: producerea moleculelor de glucoză din aminoacizii proveniți din descompunerea proteinelor existente în mușchi. Este vorba de un consum din propriile țesuturi (mai întâi cel adipos și apoi cel muscular). S‑ar putea spune că trupul se mistuie asigurând viața subiectului în parametri optimi.

Într‑un mod remarcabil însă, organismul mai are o versiune pentru obținerea combustibilului necesar în arderile celulare. După aproximativ trei zile de post, metabolismul intră într‑un regim în care ficatul folosește grăsimea corporală pentru a crea compușii numiți cetone. Practic, energia pentru arderile celulare este obținută din metabolizarea propriilor acizi grași. Corpii cetonici (principala cetonă fiind beta‑hidroxibutiratul sau beta‑HBA), sunt o excelentă sursă de combustibil pentru celula nervoasă, care ne permite să funcționăm cognitiv pe perioade lungi de timp când hrana este insuficientă¹⁰.

BENEFICIILE MEDICALE ALE POSTULUI

Există numeroase studii care arată efectele benefice ale postului. O cercetare efectuată în 2012, de exemplu, care a avut în atenție 107 subiecți, a arătat faptul că, în situația unui regim alimentar egal din punct de vedere al aportului caloric, dieta săracă în carbohidrați și bogată în grăsimi are efecte benefice mai pronunțate asupra sănătății în raport cu alimentele bogate în carbohidrați și sărace în grăsimi. Un alt studiu a arătat că persoanele cu vârste cuprinse în 55 și 80 de ani care au o dietă mediteraneană, cu puține dulciuri și mai mult pește, prezintă riscuri de boli cardiace cu până la 30% mai scăzute în raport cu cei care nu au o astfel de dietă. Potrivit unor studii clinice, postul s‑a dovedit util și în tratarea altor afecțiuni, cum ar fi astmul, unele afecțiuni ale intestinului, hipertensiunea arterială, cancerul¹¹. Şi în privința funcției nervoase postul este benefic pentru organism. Pe de o parte, cercetătorii indică faptul că beta‑HBA este, în unele privințe, un combustibil mai eficient decât glucoza obișnuită, întrucât este protectiv pentru celula nervoasă, prezervând țesuturile împotriva toxinelor asociate cu bolile Alzheimer și Parkinson¹². Pe de altă parte, o reducere a aportului de carbohidrați favorizează creșterea funcției antioxidante cu rol important în curățirea organismului de deșeurile arderilor celulare.

NEVOINȚELE POSTULUI ȘI ÎNNOIREA VIEȚII

Este semnificativ faptul că postul potențează cele două mecanisme care însoțesc schimbarea vieții omenești, neuroplasticitatea și neurogeneza, stimulând apariția neuronilor noi și adecvând rețelele neuronale la codificarea noilor conținuturi cognitive și comportamente.

Deosebit de relevante sunt rezultate care arată că postul determină o creștere a nivelului unei proteine esențiale în neuroplasticitate, şi anume factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), un fel de catalizator care asistă plasticitatea cerebrală. Asta înseamnă că postul sporeşte, indirect, disponibilitatea neuronală pentru învățarea lucrurilor noi, îmbunătățind calitatea memoriei și favorizând schimbarea comportamentului¹³.

Pe de altă parte, postul favorizează și procesele specifice neurogenezei. Mai întâi trebuie spus faptul că apariția neuronilor noi este posibilă, întrucât în creierul adulților există celulele stem neuronale. În mod obișnuit, ele sunt într‑o stare „somnolentă”, fiind supravegheate de un mecanism ce blochează multiplicarea și diferențierea lor. Cercetătorii au reușit să identifice două proteine care joacă un rol decisiv în celulele stem, declanșând divizarea¹⁴ și diferențierea lor¹⁵.

Cercetările indică faptul că „rezerva” de celule stem neuronale și frecvența cu care acestea dau naștere noilor celule nervoase nu este în mod decisiv influențată de vârsta persoanei. Adulții de diferite vârste nu au un număr semnificativ diferit de celule stem neuronale în hipocamp. Nu scăderea rezervei de celule stem neuronale în stare somnolentă diferențiază adulții de cei mai în vârstă, ci vigoarea proceselor care determină trezirea celulelor stem, procesul de divizare și diferențierea lor¹⁶.

Este semnificativ faptul că postul se dovedește a fi un mod prin care se poate spori neurogeneza.¹⁷ Vedem, așadar, din această constatare medicală felul în care nevoitorul, exersându‑și curățirea trupului de greutatea bucatelor, își înnoiește mai grabnic și cugetul, fiind dispus să deprindă înțelesuri și comportamente noi. Se întrevede aici constatarea filocalică potrivit căreia „postul cu dreaptă socoteală, având ca însoțitoare privegherea împreunată cu cugetarea și cu rugăciunea, face pe cel ce se nevoiește cu el să ajungă repede la hotarul nepătimirii”¹⁸.