Hristos, Fratele nostru!

(Fragment din scrisoarea pastorală la praznicul Nașterii Domnului, 2021) Iată‑ne, din nou, sărbătorind Praznicul Crăciunului, în care aducem slavă și cântare de mărire Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care, zidindu‑Și casă în pântecele Preasfintei Fecioare Maria, se face om, asemenea nouă. 

La început de an bisericesc

La începutul noului an bisericesc, după tradiția ortodoxă, ne aducem aminte de cum S‑a descoperit pe Sine oamenilor Hristos, Mântuitorul nostru, citind în sinagogă cuvintele lui Isaia prorocul: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M‑a uns să binevestesc săracilor. M‑a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului.”1. Cred că, văzând prin ce trece întreaga omenire (pandemie, natura dezlănțuită, crize de tot felul, războaie etc.,) ne va fi de mare folos să ne aducem aminte de cuvintele Domnului, pe care le putem citi în Vechiul Testament, în cartea Leviticului: „De veți umbla după legile Mele și de veți păzi și plini poruncile Mele, vă voi da ploaie la timp, pământul și pomii își vor da roadele lor. Voi trimite pace pe pământul vostru, veți alunga pe vrăjmașii voștri, căuta‑voi spre voi și vă voi binecuvânta, sufletul Meu nu se va scârbi de voi. Voi umbla printre voi, voi fi vouă Dumnezeul vostru, și voi poporul Meu.”2.

Cuvânt pastoral la Învierea Domnului

„Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morţi va face vii şi trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuieşte în voi.” (Romani 8, 11)

Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu

După doi ani și jumătate, de când întreaga lume este în grea încercare, parcă se întrezărește și lumina de la capătul tunelului. Aceasta nu atât datorită lucrului mâinilor noastre, ci mai ales milostivirii Bunului Dumnezeu, care le rânduiește pe toate cu multă dragoste și înțelepciune, pentru mântuirea întregului neam omenesc.

Hristos, iubirea care biruiește frica

(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Nașterea Domnului pentru anul 2020) Am trăit și trăim în continuare vremuri destul de tulburi, iar inimile și sufletele noastre parcă sunt încărcate de nesiguranță și sunt cuprinse de frică; frică de boală, de moarte, de necunoscut, frică de viitor și, de multe ori, de cei din jurul nostru sau chiar de noi înșine. Din ce în ce mai mult cred că ar trebui să ne punem întrebarea „oare nu cumva a îngăduit Dumnezeu această pandemie pentru a ne arăta tuturor cât de puțină credință avem și cât de departe suntem de El?”. 

Cuvânta la Învierea Domnului

Hristos, viața noastră

„Vă îndemn, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduindu‑vă unii pe alţii în iubire, silindu‑vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.” (Efeseni 4, 1‑3) Îndemnul Sfântului Apostol Pavel, pe care l‑am citat mai sus, este unul foarte actual, mai ales în zilele pe care le trăim acum.  

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Nașterea Domnului pentru anul 2019) După rânduiala Bisericii noastre dreptslăvitoare, Una și Sfântă, în fiecare an, pe 25 decembrie, ne bucurăm de Nașterea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria și de împlinirea profeției făcută de prorocul Isaia: „Căci Prunc S‑a născut nouă, un Fiu S‑a dat nouă, a cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.”(Isaia 9, 5‑6).

Gânduri la vreme de încercare binecuvântată

Cine ţine la viaţa sa o va pierde, iar cine‑şi va pierde viaţa pentru Mine, acela o va afla.”1 Cuvintele Mântuitorului, citate mai sus în Evanghelia de la Matei, nu fac altceva decât să stabilească prioritățile în viața noastră, pentru ca, odată stabilite și însușite, să putem moșteni viața cea veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.

Păstorul cel bun

Noul an, în care am intrat prin milostivirea bunului Dumnezeu, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor”.  Cuvântul pastorație vine din latinescul pastor, devenit în limba română păstor, omul care are în grijă o turmă [de animale].  

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului

Observăm în viața noastră de zi cu zi că toate cele ale lumii acesteia sunt supuse timpului și degradării. Toate cele lumești se învechesc și se alterează: alimentele, lucrurile, hainele, casele, satele și orașele. Noutățile pe care le auzim și le vedem pe posturile de televiziune, în cadrul buletinelor informative, sau cele pe care le citim în presa scrisă se învechesc și, după doar câteva zile, nu mai sunt de actualitate și nu mai prezintă interes. Până și omul, datorită păcatului, și-a stricat și continuă să-și piardă frumusețea cea dintâi cu care a fost împodobit de Dumnezeu. Însă, consecință a operei de mântuire săvârșită de Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, omul este iarăși înnoit prin împreuna-lucrare a lui cu harul lui Dumnezeu. Ascultați ce se citește la utrenia Praznicului Nașterii Domnului: „Pe cel căzut pentru neascultare, pe cel făcut după chipul lui Dumnezeu, pe cel ce era cu totul în stricăciune, pe cel lipsit de viața dumnezeiască cea bună, iarăși îl înnoiește, ca un înțelept Ziditor, că S-a preaslăvit!”1.

Smerenia, cheia care deschide ușa milostivirii

În ziua întâi a lunii septembrie sărbătorim Indictul, prima zi a anului bisericesc, zi în care, conform Sfintei Tradiții, Dumnezeu a început crearea lumii. Tot în această zi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a intrat în Sinagoga din satul Său natal, Nazaret, şi dându‑I‑se cartea lui Isaia prorocul, deschizând‑o, a citit din ea următoarele cuvinte: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că El M‑a uns să le binevestesc săracilor, M‑a trimis să‑i  vindec pe cei cu inima zdrobită, robilor să le propovăduiesc dezrobirea şi orbilor vederea, pe cei asupriți să‑i eliberez și să vestesc anul plăcut Domnului.” (Luca 4, 16‑19; Isaia 61, 1‑2) 

Cuvântul la Învierea Domnului

(Fragment din Scrisoarea Pastorală la Sfintele Paști 2018) La Buna Vestire, Hristos S‑a sălășluit în pântecele Fecioarei, a luat trup omenesc, S‑a făcut asemenea nouă, ca pe noi să ne facă asemenea Lui. Pentru ca noi să putem ajunge la asemănarea cu Dumnezeu, Hristos Domnul a trebuit să treacă prin moarte, prin asumarea crucii, să se coboare în mormânt, să învieze a treia zi, să se înalțe la ceruri, să șadă de‑a dreapta Tatălui și să ne trimită pe Duhul Sfânt Care purcede de la Dumnezeu Tatăl, toate acestea pentru a‑l mântui pe Adam și a‑i aduce Evei, în locul întristării, bucurie.

Despre comunicare

În prima zi a anului calendaristic, pe 1 ianuarie, în calendarul bisericesc, pe lângă Praznicul Tăierii Împrejur a Mântuitorului nostru Iisus Hristos îl sărbătorim și pe „arătătorul celor cerești”, pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare.

Omul, icoană vie a lui Hristos

Cuvânt pastoral la Nașterea Domnului În fiecare an, de Crăciun, trăim și ne exprimăm bucuria că Dumnezeu nu ne-a uitat, nu ne-a lăsat să ne stingem în fărădelegile noastre și să ne adâncim în întunericul necunoștinței, ci, din iubire față de noi, oamenii, a colindat pământul, trimițându-L pe Fiul Său Cel unul născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să alunge pustiul, potopul și urgia care au pus stăpânire pe întreg neamul omenesc o dată cu căderea lui Adam. Această mare bucurie o vestim noi, românii, prin colindul străbun: