În această perioadă ieșită din ritmul obişnuit al ultimelor decenii se cuvine să ne întoarcem la textele Sfintei Scripturi și la înțelesurile lor duhovnicești, dezvăluite de sfinții părinți. Pe de o parte, în Sfânta Scriptură găsim zugrăvite nu doar întreaga lume și viața omului, cu înțelesurile lor spirituale, dar și dezvăluiri despre prezența și lucrarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, așa cum e subliniat adesea în tradiția creștin-ortodoxă, înțelesurile spirituale ale locurilor biblice sunt luminate de interpretările sfinților părinți.

Însă pentru o lectură cât mai clară a evenimentelor din lumea de azi avem nevoie de datele și de analizele științei, mai ales pentru a situa istoricul şi impactul pandemiilor de până acum. Încercând să facem această dublă lectură (științifică și spirituală) a evenimentelor actuale, ne situăm de fapt în cuprinsul dialogului interdisciplinar, care aduce împreună credința și rațiunea, spiritualitatea și știința. Astfel, datele cercetărilor științifice, realizările tehnice ale prezentului și constatările filosofice primesc înțelesuri spirituale, în lumina textelor revelate și a perspectivelor propuse de autorii sfinți ai tradiției creștine. Această cale a dialogului interdisciplinar favorizează atât beneficiul rezultatelor științifice, cât și beneficiul radiografiilor duhovnicești ale evenimentelor istorice și ale situațiillor de viață cu care ne confruntăm.

Anvergura și dramatismul evenimentelor pe care le traversăm, dar și felul în care s-au repercutat asupra vieții fiecăruia, au stârnit, în mod inevitabil, o adevărată furtună de înțelesuri şi de posibile interpretări – multe grăbite și superficiale, mișcate de panică, altele elaborate, tehnice, oferite de observatori obișnuiți ai fenomenelor sociale. Pe lângă precizările de ordin administrativ și medical circulă o sumedenie de analize economice și socio-antropologice, precum şi nenumărate evaluări psihologice sau considerații de ordin geopolitic. Dincolo de toate acestea, aria interdisciplinară, care pune teologia și știința în dialog, valorizând deopotrivă descoperirile recente și venerabilele considerații spirituale ale sfinților părinți, poate oferi câteva posibile interpretări ale situației prin care trecem.

TEORIA CONSPIRAȚIEI, UN MOTIV ÎN PLUS PENTRU ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ

Unul din motivele pentru care o astfel de analiză ar merita dezvoltată ține de ușurința cu care, după declanșarea epidemiei și după implementarea măsurilor de urgență, au început să circule, pe rețelele de socializare și în anumite medii de presă, numeroase știri false. Una din ştirile cele mai des întâlnite este aceea care susține ideea că pandemia de covid-19 e rezultatul unei mâini criminale, virusul fiind fabricat artificial.

Eficacitatea și daunele răspândirii conspirațiilor reprezintă un subiect în sine. Nu vom vorbi acum despre pierderile cauzate de răspândirea acestor informații false. Multe cercetări psihologice au evidențiat aspecte care aduc lămuriri importante privind propagarea și aderența teoriilor conspiraţioniste în rândul publicului larg. O astfel de temă, felul în care s-a manifestat în ultimele săptămâni, precum și efectele ei negative asupra desfășurării lucrurilor merită o abordare distinctă.

În același timp, foarte important este efortul de demontare a conspirației şi a argumentelor care sprijină ideea că nu avem de-a face cu un virus artificial. Pentru că virusul care a declanșat pandemia a apărut în mod natural. Faptul acesta merită subliniat, fiindcă declanşarea pandemiei acesteia ascunde și importante semnificații spirituale. Spre deosebire de teoriile conspirației, care nu ne oferă niciun înțeles edificator, perspectiva interdisciplinară, cu dublă deschidere – către știință și către teologie –, ne pune în chestiune pe fiecare și lumea în care trăim.

O ISTORIE RECENTĂ, PLINĂ DE LECȚII IGNORATE

Avem la îndemână oportunitatea firească de a constata cu propria minte că virusul cu care medicii se luptă astăzi nu reprezintă nicidecum o creație de laborator. Iar pentru asta e suficientă o scurtă privire asupra istoriei recente, care, vom vedea, ascunde multe situații asemănătoare. Această privire va fi susţinută de câteva referinţe biblice, apoi de reflecțiile sfinților părinți pe marginea lor, gânduri care scot la iveală sensuri ziditoare pentru situația extraordinară de acum. De fapt, datele actuale își pot găsi ecou în înțelesurile teologice care privesc răul, suferința și moartea, înțelesuri situate în miezul reflecției patristice despre căderea lui Adam. Vom vedea că, deși încercăm să cuprindem mental pandemia pe care o trăim acum, pentru a-i înțelege valențele spirituale suntem cu întreaga noastră realitate cuprinși, într-un mod neașteptat și edificator, în episodul căderii lui Adam. Iată minunăția textului biblic.

CINCI EPISOADE DE GRIPĂ AVIARĂ ÎN ULTIMUL SECOL

Omenirea s-a întâlnit în ultimul secol cu mai multe pandemii de diferite grade de severitate și de extindere.¹ În ultimul secol cinci evenimente de ordin epidemiologic la nivel mondial ar merita atenția. Primul dintre ele a fost gripa spaniolă din 1918 şi 1919, răspândită în numeroase țări precum China, Marea Britanie, SUA, Brazilia, Noua Zeelandă, Indiile Olandeze, Ghana, dar și în multe insule din Pacific. Analizele făcute până acum ne arată că a fost vorba despre o gripă neobișnuită. De exemplu, gripa spaniolă a avut, după toate probabilitățile, o rată de mortalitate mai mare decât gripele obișnuite, făcând multe victime în rândul celor cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani. După cum au dovedit cercetările ulterioare, gripa a fost cauzată de virusul H1N1, de origine aviară, un subtip al virusurilor gripale de tip A²,ajutat fiind și de un posibil intermediar, porcul, care a facilitat trecerea virusului de la păsări la om. Perioada de război din acei ani a împiedicat analizele și statisticile minuțioase, astfel încât aprecierile sunt nesigure. Se estimează că numărul de îmbolnăviri a fost între 100 și 500 de milioane³, iar decesele aproximativ de 50 de milioane⁴. Alte calcule propun 15 milioane de decese în 1918 și alte 2,5 milioane în 1919.⁵

Patru decenii mai târziu, în 1957, omenirea s-a confruntat cu o altă gripă. Este vorba despre gripa asiatică, provocată de subtipul viral H2N2, care a apărut în Singapore, răspândindu-se apoi în Hong Kong și în SUA și făcând la nivel mondial aproximativ 1,1 milioane de victime.⁶ Important e de reținut faptul că și în cazul acestei gripei asiatice virusul este tot de proveniență aviară.⁷

În 1968 s-a manifestat gripa numită „Hong Kong”, provocată de subtipul viral H3N2, înrudit cu H2N2. Cercetările au arătat că, foarte probabil, originea virusului e legată de porci infectați cu viruși umani și aviari, fără a fi exclus ca virusul să se fi transmis de la păsări direct la om.⁸ Forme ale gripei „Hong Kong” au reapărut în 1969, în 1970 și în 1972, făcând peste 1 milion de victime.

Trei decenii mai târziu, în perioada 2004-2007, a apărut gripa aviară care a avut la bază subtipul viral H5N1. Pentru prima dată detectat în China, în 1996, acest virus a ajuns să se răspândească, într-un deceniu, în peste 50 de țări din Africa, Asia, Europa și Orientul Mijlociu.⁹ Analizele genetice au scos la iveală că H5N1 e de proveniență aviară şi că a apărut mai întâi la păsări, făcând zeci de milioane de victime în rândul acestora. Ulterior s-a transmis și la alte animale și la om. Pentru a-i limita răspândirea, sute de milioane de păsări au fost ucise. Au fost victime şi în rândul oamenilor, însă nu pentru că virusul nu a fost periculos. În realitate, virusul a fost periculos, întrucât rata mortalității a fost de aproape 50%. Numărul îmbolnăvirilor (861 de persoane) și al victimelor (465) a fost mic pentru că virusul nu s-a transmis decât de la păsări la om, nu și de la om la om. Au fost deci expuși la îmbolnăvire cei care, din varii motive, au desfășurat activități în preajma unor păsări bolnave. Gripa declanșată de H5N1 a reapărut mai mulți ani la rând, având din ce în ce mai puține focare (65 de focare în 2006, 55 în 2007, 11 în 2008). Numărul victimelor în rândul păsărilor și al oamenilor a înregistrat însă scăderi succesive.¹⁰

Cinci ani mai târziu, în 2009, în Mexic și în SUA, a apărut virusul gripal A/H1N1, de origine porcină.¹¹ S-a răspândit repede, în peste 30 de țări, prin transmiterea inter-umană. Câteva articole au semnalat atunci potențialul periculos al virusului și posibilitatea de a declanșa o pandemie.¹² Până astăzi, A/H1N1, transmis prin particulele de lichid din respirație, s-a răspândit în 213 țări, printre care Pakistan, Malta, Maroc, Iran, India sau Canada. Unele estimări, oferite de o prestigioasă publicație, indicau la nivel global, în 2009, între 150.000 și 575.000 de decese.¹³ Cu toate că rata mortalității a fost doar de 0,03%, s-a subliniat că pericolul nu trebuie neglijat, indicându-se necesitatea supravegherii gripei, pentru că posibilele modificări ar putea duce la apariția unor virusuri cu potențial pandemic la om.¹⁴

CU PUȚIN ÎNAINTE DE COVID-19. DOUĂ AVERTISMENTE FĂRĂ RĂSPUNS: SARS ȘI MERS

Înainte de orice discuție despre coronavirusul SARS-CoV-2, care a declanșat pandemia de covid-19, în lista scurtă de mai sus trebuie introduse alte două evenimente.

Primul e, desigur, pandemia cunoscută sub numele de SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome), care a afectat lumea în perioada 2000-2003. Transmis prin respirație, SARS s-a răspândit în 30 de țări, acoperind regiuni vaste situate în Europa, SUA și Canada, Noua Zeelandă și Australia, China și numeroase țări din Asia. SARS a cauzat peste 8500 de îmbolnăviri și peste 700 de decese. Poate că astăzi, când numărul de îmbolnăviri cu covid-19 a depășit 2 milioane de persoane, îmbolnăvirile cu SARS par puține. Totuși, pericolul a fost considerat atunci extrem, întrucât rata mortalității a fost foarte mare, între 9 și 11%.¹⁵

În cazul SARS, originea virusului nu are legătură cu păsările și nici cu porcii. E vorba despre un coronavirus (SARS-CoV-1)¹⁶ care provine, foarte probabil, de la liliacul de potcoavă mare (o specie care trăiește, între altele, și în China), având ca posibil intermediar în transmiterea lui la om civeta de palmier (pisica indoneziană).  

Al doilea eveniment îl reprezintă gripa cămilei (MERS – Middle East Respiratory Syndrome), semnalată între anii 2012 şi 2019. Această gripă a fost determinată de un alt coronavirus, denumit MERS-CoV. Este o gripă cu un spectru clinic asemănător cu SARS (febră, tuse, insuficiență respiratorie), cu diverse grade de severitate, de la boli respiratorii asimptomatice, ușoare, până la pneumonii severe, ce afectează în final mai multe organe. Și în cazul MERS rata de mortalitate a fost foarte mare, însă virusul nu a fost capabil să se transmită de la om la om. Totuși, s-au înregistrat extinderi importante după ce s-a manifestat mai întâi în Peninsula Arabică, apoi în Austria, China, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda, Filipine, Coreea de Sud, Tailanda, Marea Britanie şi SUA. Între 2012 și 2019, MERS a fost depistat în 27 de țări la peste 1360 de persoane, provocând 527 de decese, având deci o rată a mortalității extraordinară, de peste 35,7%. 

Este important de precizat că analizele genetice au scos la iveală faptul că MERS-CoV provine și el, foarte probabil, de la lilieci, având ca intermediar, în transmiterea la om, cămila. 

În fine, putem aduce acum în discuție SARS-CoV-2, care stă la baza pandemiei de covid-19 din prezent și care are ca proveniență, după cercetările de până acum, tot liliacul. Din 31 decembrie, ziua când a fost identificat virusul, au trecut puțin peste 100 de zile, timp în care coronavirusul, denumit de către unii specialiști SARS-CoV-2, a schimbat foarte multe aspecte din viața societăților și a comunităților în care trăim. În acest scurt interval de timp, afecțiunea covid-19 a atins deja (la vremea distribuirii acestui material) 2,5 milioane de îmbolnăviri și peste 150.000 de decese în peste 210 de țări din întreaga lume.¹⁷

Evităm discuția despre numeroasele implicații ale acestui fapt. Spațiul editorial ar fi insuficient pentru toate câte privesc această pandemie. Continuăm să evidențiem doar o parte din aspectele relevante pentru o evaluare spirituală, nădăjduind că în numerele viitoare vor mai fi prilejuri și pentru alte expuneri.

Există numeroase deosebiri între SARS-CoV-2 și ceea ce numim îndeobște o gripă sezonieră. Deși timpul scurs până acum a fost destul de scurt, specialiștii au strâns suficiente dovezi clinice pentru a trasa câteva deosebiri majore între gripa sezonieră și covid-19. Și despre aceste situații s-ar putea scrie un material care să evidențieze numeroase aspecte relevante pentru viața spirituală. Deocamdată, însă, în privința pandemiei de covid-19 să admitem doar aspectul care vizează proveniența virusului SARS-Cov-2. Cercetările de până acum arată că și în acest caz avem de-a face tot cu liliecii. Un articol apărut în prestigioasa revistă Nature demontează un clișeu asemănător celui apărut și cu ocazia SARS: nici acest virus nou nu e produs în laborator.¹⁸ Sursa o reprezintă, cu destul de mare probabilitate, liliecii, intermediarii fiind încă necunoscuți.

ISTORIA ULTIMULUI SECOL LASĂ FĂRĂ OBIECT CONSPIRAȚIA PRIVIND PANDEMIA DE COVID-19

Trei observații pot fi făcute la capătul acestor mențiuni de tip istoric. Prima ține de nevoia de a reflecta la pericolul acceptării telle quelle a teoriilor conspirației legate de ceea ce trăim astăzi. Merită să considerăm pandemia de covid-19 ca fiind rezultatul unui virus fabricat artificial? Dacă totul ar fi comandat de un grup secret, cum s-ar explica atunci toate celelalte virusuri și pandemii? Ar fi mai puţin just să luăm în calcul faptul că omenirea se confruntă periodic cu astfel de epidemii și să încercăm să vedem cauzele mai profunde? Ar merita să căutăm o legătură între toate aceste evenimente, ținând seama de frecvența cu care apar, de mecanismele lor asemănătoare și de originile lor comune? Ar putea să existe cauze ascunse care să le declanșeze iar și iar? Dacă ar fi așa, atunci nu ar mai fi vorba doar de virusul covid-19, ci de o situație mai amplă, strâns legată de lumeaî n care trăim și de viața pe care o trăim.

Am văzut că virusurile provin din lumea vie. În privința gripelor de proveniență aviară (A/H1N1, H2N2, H3N2, H5N1) sursele sunt păsările și porcii. Aici nu ar trebui neglijat faptul că unele cercetări indică drept cauze pentru aceste situații încălcarea condițiilor de igienă în marile ferme de creștere intensivă a păsărilor și a porcilor. Vom vedea, în articolele care urmează, că transmiterea la om a gripelor aviare sau porcine pot avea astfel de cauze, chiar dacă în locuri îndepărtate geografic unele de altele. Civilizația hiperconectată de zborurile aeriene și de schimburile comerciale poate aduce repede în mediul nostru aceste pericole.

Deocamdată să reţinem această constatare, şi anume că avem de pierdut dacă îmbrățișăm o simplă teorie a conspirației. E mai folositor să așezăm evenimentele într-un context istoric mai larg și în conexiune unele cu altele. Putem avea astfel o viziune mai cuprinzătoare a faptului că răul pe care îl trăim ține de o filosofie economică și de o viață greșit construite, alimentate de practici civilizaționale indezirabile, nesustenabile, şi de obiceiuri neraționale. De fapt, toate duc la ideea că, în bună măsură, răul pe care îl trăim l-am provocat noi înșine în civilizația pe care am ales să o construim. Și în felul acesta că pandemia actuală poate produce o rară, amară și prea costisitoare ocazie de a repune în discuție o parte din obișnuințele noastre.

O APARIȚIE NATURALĂ ȘI INEVITABILĂ

A doua observație pe care o facem în cadrul acestui articol e oarecum năucitoare, fiindcă scoate la iveală defecțiunile de fond ale civilizației actuale. Au existat numeroase avertismente, care însă nu au fost receptate. După epidemia SARS au apărut diverse cercetări care, plecând de la caracteristicile lor, de la ușurința cu care suferă modificări, putându-se adapta la celule gazdă, au scos în evidență pericolul și forța acestor virusuri. S-au publicat studii genetice, cercetări statistice, studii comparate, diverse evaluări ale riscurilor pe care le prezintă coronaviruşii și posibilele lor cauze.¹⁹ Au fost formulate recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății și au fost difuzate știri în legătură cu posibile scenarii de acest fel. Însă reacțiile la nivel global au fost mult prea slabe.

Întrucâtva, faptul acesta ne arată că, deși la scară globală lumea are acces la informație, felul în care procedează e caracterizat mai degrabă de neputință, de inerție sau de ignoranță. În general, avem tendința de a subestima pericolele, dacă sunt îndepărtate în timp sau în spațiu.²⁰ Astfel încât avertismentele nu au produs o repoziționare a lumii și pregătirea unui răspuns adecvat, pentru că vizau doar un viitor posibil, nedefinit.

DUMNEZEU NU ESTE AUTORUL RĂULUI

A treia observație vizează necesitatea unei adecvate înțelegeri a Proniei divine, a locului și a lucrării lui Dumnezeu în desfășurarea acestor evenimente. De multe ori s-a spus că trăim pedeapsa lui Dumnezeu, dată pentru păcatele oamenilor. Fără îndoială, „nu este om care să nu greșească”, pentru că „nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu” (Luca 18,19). Însă nu acesta e punctul sensibil al înțelegerii noastre, ci felul în care plasăm drama pe care o trăim în raport cu Dumnezeu. Faptul acesta merită deslușit, pentru că astfel sunt puse în acord două realități de netăgăduit. Prima dintre ele ține de mesajul Revelat, potrivit căruia Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8) și iubește în mod desăvârșit lumea. Cealaltă este realitatea răului, a suferinței și morții, pe care le experimentăm astăzi la o magnitudine inedită. Înțelegerea spirituală a pandemiei poate fi întrevăzută în acest fel. Dacă Dumnezeu ne iubește, de ce traversăm această amară și dureroasă încercare a vieții? Unde este lucrarea Lui și iubirea Lui salvatoare? Creația făcută de Dumnezeu era dintru început „bună foarte”²¹; atunci de ce relele pe care le trăim astăzi sunt atât de mari, atât de proeminente? Au biruit răutățile noastre dragostea Lui? Iar dacă Dumnezeu Însuși ne trimite aceste poveri de viață pentru a ne pedepsi, cum se împacă aceste suferințe provocate de El cu iubirea Lui pentru noi, cu Jerfta Lui pentru păcătoșii lumii, pentru făptura fragilă care suntem?

Numeroase referinţe biblice și înțelesurile lor, dezvăluite de sfinții părinți, pun în lumină adevărul de credință că Dumnezeu este iubire. În chiar fragmentele de istorie pe care le conține, Sfânta Scriptură cuprinde și radiografiază spiritual existența omului și a lumii. În Scriptură e recapitulată viața omului și a lumii în chiar Persoana lui Hristos Domnul, despre care ne relatează Noul Testament.

De aceea, în condițiile pandemiei actuale, e potrivit să ne întoarcem la Sfânta Scriptură. În textul Facerii găsim o referinţă care încadrează perfect situația pandemiei pe care o trăim.

După episodul căderii lui Adam, Dumnezeu îi adresează un mesaj de-a dreptul împovărător: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: «Să nu mănânci», blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3, 17-19).

Apoi urmează un eveniment care se dovedește central pentru întreaga antropologie ortodoxă şi pentru înțelegerea lucrării lui Dumnezeu în lume după căderea lui Adam: Dumnezeu îi face omului „haine de piele”. Textul menționează că „a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat.” (Facerea 3, 21). Din grabă sau din necunoașterea gândirii patristice, intervenția lui Dumnezeu după căderea lui Adam este înțeleasă ca o pedeapsă. Întrucât Adam păcătuiește, nesocotind porunca divină de a nu mânca din Pomul Cunoștinței binelui și răului, Dumnezeu îl pedepsește. Această interpretare, care arată suferința și moartea ca pedeapsă venind de la Dumnezeu, nu este în acord cu înțelesurile pe care sfinții le întrevăd în textul Scripturii.

Într-un studiu deosebit de valoros²², teologul grec Panayotis Nellas arată că sfinții părinți nu interpretează cuvintele adresate de Dumnezeu lui Adam după cădere ca fiind un blestem împotriva omului. Este vorba de autori patristici precum Ioan Gură de Aur, Nicolae Cabasila sau Maxim Mărturisitorul. Relele anunțate pentru Adam și Eva se ivesc, de fapt, din însăși raționalitatea Creației, inevitabil afectată de păcat. În înțelegerea acestor sfinți părinți, scrie Nellas, păcatul aduce pedeapsa, „iar pedeapsa vine în mod natural asupra celui ce le ofensează, nu vine de la dreptatea lui Dumnezeu, care nici nu a lovit, nici nu cere satisfacție, ci de la dreptatea creației.”²³. Relele nu sunt de la Dumnezeu, ci se întorc împotriva omului dinspre Creație, ca o dreptate a ei.

Ideea principală a acestei interpretări ar trebui să fie vie și astăzi. Suferința și moartea, pe care le vedem și le trăim acum, de altfel ca oricând altcândva și altundeva în istorie, nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt consecințele faptelor noastre.

ADAM A CĂZUT, DAR IUBIREA LUI DUMNEZEU NU CADE NICIODATĂ

Pentru a sublinia și mai mult prezența iubitoare a lui Dumnezeu întru om după cădere, sfinții părinți deslușesc în „hainele de piele” expresia iubirii Lui protectoare arătată omului afectat de consecințele căderii, care sunt suferința, boala și moartea. Adam a căzut, dar iubirea lui Dumnezeu pentru el nu cade. În ordinea acestui înțeles, putem spune că nici acum iubirea lui Dumnezeu nu a căzut. În mod concret, „hainele de piele” sunt înțelese ca un fel de medicament pe care Dumnezeu îl dăruiește omului, medicament menit să îl întărească în noile sale condiții de viață. Sfântul Nicolae Cabasila scrie în acest sens că rana, durerea și moartea „au fost născocite dintru început împotriva păcatului. Pentru aceasta, îndată după păcat, Dumnezeu a îngăduit moartea și durerea, nu aducând o osândă asupra unuia care a păcătuit, ci mai degrabă oferind un leac unuia care s-a îmbolnăvit.”²⁴.

De aceea, în lumina acestei înțelegeri a sfinților, la răul pe care îl trăim în lume o contribuție foarte importantă o au faptele noastre rele. Sfântul Ioan Damaschinul scrie în acest sens că noi, oamenii, „suntem cauza acestor rele” și că „din relele voluntare se nasc relele involuntare”²⁵. Toate cele făcute de Dumnezeu, continuă el, sunt bune (Facerea 1, 31). Dacă rămân așa „cum au fost zidite, sunt foarte bune”, dar „dacă se îndepărtează în chip voluntar de la starea conformă naturii și dacă vin la o stare contrară naturii, ajung în rău.”²⁶.

Este important să rămânem, în această perioadă grea, la convingerea că Dumnezeu nu e autorul răului și al morții. În lumina unor astfel de înțelesuri propuse de autorii patristici, dar și ajutați de datele ştiinţifice, vom întrevedea o realitate nouă. Fiindcă e posibil ca noi să fim, într-un fel sau altul, autorii răului pe care îl trăim astăzi, fapt care merită din plin o analiză atentă, o reflecția onestă. E un drum incomparabil mai anevoios față de ceea ce ne oferă eticheta simplă a conspirației, care externalizează pur și simplu întreaga poveste. Pe acest drum al asumării am putea întrevedea greșelile ascunse, erorile de proiectare care ne-au afectat întreaga arhitectură a civilizației, și am putea descoperi deficitul de viață spirituală care însoțește dinamica lumii și a existenţei, pentru a realiza că avem de a face cu o absență imposibil de înlocuit.

(va urma)