Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Născut într-o nobilă familie creştină în Egiptul de Sus, Sfântul Teodor a dus încă din copilărie o viaţă evlavioasă. La vârsta de doisprezece ani, văzând îmbelşugata masă pe care familia sa o pregătise pentru praznicul Bobotezei, s-a străpuns de umilinţă şi şi-a zis: „Dacă te vei îndulci de aceste mâncăruri, nu vei moşteni viaţa veşnică.” De atunci înainte, ajuna în fiecare zi până seara şi se înfrâna de la toate bucatele cele alese. Doi ani mai târziu, a fost primit în Mănăstirea din Latopole, unde a dus o viaţă sihăstrească în preajma unor bătrâni monahi; apoi, auzind de înţelepciunea Sfântului Pahomie, s-a dus cu arzândă grabă la Tabenesis (ca. 328). Încă de la intrarea sa în mănăstire, tânărul Teodor se nevoia întru toate să-i urmeze Părintelui nostru Pahomie, spre care căuta ca spre Dumnezeu Însuşi. Veghea cu stricteţe să-şi păstreze curăţia inimii, vorbirea cumpătată şi plăcută şi ascultarea necondiţionată, până la moarte. A înaintat atât de mult în virtute încât, în pofida tinerei sale vârste, s-a făcut sprijin şi pildă multora dintre fraţi. În primul an al vieţuirii sale în mănăstire, ridicându-se într-o zi la rugăciune, şi-a văzut chilia umplându-se de lumină iar doi îngeri strălucitori i-au stat înainte. Spăimântându-se, Teodor ieşi în grabă şi se căţără pe acoperiş; însă îngerii veniră să-l liniştească încredinţându-i, în chip profetic, un număr mare de chei.
Cu un alt prilej, maica sa a venit să-l cerceteze; Teodor refuză să-o primească, de teamă să nu fie mustrat în ziua Judecăţii de încălcarea poruncii, că: cel care doreşte să ajungă la desăvârşire trebuie să-şi lase părinţii, şi zise: „Nu am nici mamă sau orice altceva în această lume, unde totul vremelnic este.” Mustrat pe nedrept de Sfântul... Citeste articolul
Sfântul Alexie1 s-a născut la Roma, în vremea împăratului Arcadie (395-408), dintr-un nobil și evlavios senator numit Eufimian și din soția sa, Aglaia, după ani îndelungați de grea nerodnicie. A primit cea mai bună educație și, când a ajuns la maturitate, părinții săi i-au rânduit căsătoria cu o tânără fată din nobilimea romană. În aceeași noapte a nunții când trebuia să se alăture soției sale în camera de nuntă, Alexie, care era cuprins doar de sfânta și desăvârșita feciorie, i-a redat inelul, spunându-i câteva cuvinte la ureche și a fugit pe ascuns. Urcându-se pe un vas, încrezându-se astfel în Pronie, a reușit să ajungă până la Laodiceea și, de acolo, s-a alăturat unei cete de negustori care mergeau la Edesa, în Mesopotamia. Se opri acolo la o biserică închinată Maicii Domnului și a rămas șaptesprezece ani în pridvorul ei, îmbrăcat fiind cu haine sărace și rupte și hrănit prin dărnicia credincioșilor care veneau la biserică să se roage. Între timp, tatăl său trimisese slujitori în toate direcțiile în căutarea lui, în timp ce mama lui, acoperită cu un sac, stătea întinsă pe pământ și de nemângâiat, iar femeia sa, imitând iubirea turturelei pentru soțul ei, aștepta sosirea unor vești noi. Câțiva dintre trimișii lui Eufimian ajunseră până la Edesa, au trecut pe lângă Alexie și i-au dat milostenie, departe de a bănui că el este nobilul lor stăpân, atât de mult se schimbase trupul său prin asceză și prin relele abuzuri pe care le îndura cu mulțumiri pentru dragostea lui Dumnezeu.
După această lungă nevoință dusă în taină, Maica lui Dumnezeu s-a arătat într-o zi paracliserului bisericii, cerându-i să-l facă să intre pe „Omul lui Dumnezeu”. Văzându-se pe sine descoperit și de acum expus măririlor oamenilor, Alexie a fugit din nou și s-a urcat pe un vas care mergea la Tars; dar vânturile cele rele, sau mai degrabă Pronia dumnezeiască, au... Citeste articolul
Sfântul Roman1 s-a născut în jurul anului 400 în sânul unei familii de neam din Franche-Comte, ţinut în care viaţa mănăstirească era încă necunoscută. Renunţând la căsătorie, s-a dus să trăiască pentru câtva timp într-o mănăstire de la Lyon, în preajma stareţului Sabin, care i-a transmis cele începătoare ale vieţii îngereşti pe care le moştenise el însuşi de la Părinţii Răsăritului şi de la călugării de la Lerins. Ajuns la vârsta de treizeci şi cinci de ani, Roman s-a adâncit singur în pădurile dese din masivul Jura, neluând cu sine decât Sfânta Scriptură, Patericul şi Instituţiile Chinoviei de Sfântul Cassian [29 febr.]. S-a aşezat într-un loc izolat şi greu de pătruns, închis între trei munţi şi la confluenţa a două ape, pe nume Condat. Nu avea drept adăpost decât ramurile unui brad mare, şi îşi închina tot timpul rugăciunii şi lecturii, hrănindu-se cu fructe sălbatice şi din roadele muncii mâinilor sale.
A rămas aici câţiva ani, uitat de lumea pe care el însuşi mai întâi o uitase din iubire pentru Dumnezeu, până în ziua în care fratele său mai tânăr, Lupicin, care fusese prins fără voia lui în legăturile căsătoriei, dar redevenise liber în urma morţii tatălui şi a soţiei sale, a venit să i se alăture, la invitaţia lui Roman care i... Citeste articolul
Sfânta Anastasia1, al cărei nume înseamnă înviere,trăia la Roma în vremea domniei lui Diocleţian peste Imperiul roman (284-305). Era fiica unui păgân bogat şi vestit, numit Pretexatus, dar maica sa evlavioasă, Fausta, după ce a sădit în sufletul ei de copil primele seminţe ale credinţei, a încredinţat-o unui om vrednic de cinstire, plin de înţelepciune şi bun cunoscător al Sfintelor Scripturi, Hrisogon, ca să-i transmită învăţătura despre Dumnezeu. După aceea, tatăl ei a măritat-o împotriva voinţei ei cu un om respingător, Publie, care nu se gândea decât cum să-şi satisfacă dorinţele trupeşti. Cu sufletul cuprins de dragostea pentru Mirele ceresc şi pentru fecioria care îl face pe om asemenea îngerilor, tânăra a reuşit să evite relaţiile conjugale sub pretext că este bolnavă. Noaptea însă, ea se îmbrăca în straie simple, ca o femeie din popor, şi, însoţită de o servitoare, mergea să-i cerceteze pe ostaşii lui Hristos închişi în temniţele împăratului din pricina credinţei lor. Reuşea să intre dând paznicilor aur cu nemiluita, şi aducea, cu dragoste şi dăruire, puţină uşurare celor care fuseseră chinuiţi pentru că mărturiseau Numele lui Hristos. Ea le spăla picioarele, le curăţa şi le pansa rănile abia făcute şi îi îndemna să stăruiască în luptă până la capăt, ca să primească cununile biruinţei şi ale slavei celei veşnice. Când Publie a aflat că soţia lui l-a înşelat motivând că e bolnavă, şi că se înjosea amestecân- du-se cu neamul defăimat al mucenicilor creştini, fu cuprins de o mânie cumplită şi o închise pe Anastasia în casă, neîngăduindu-i nicio legătură cu lumea din afară.
Prin mijlocirea unei bătrâne creştine din vecinătate, Anastasia a reuşit totuşi să trimită o scrisoare părintelui său duhovnic, Hrisogon, întemniţat şi el din porunca împăratului. Acesta i-a răspuns printr-o scrisoare plină de bucurie şi de nădejde, mângâind-o şi îndemnând-o la stăruinţă. Întărită de cuvintele sale, tânăra... Citeste articolul
Fiu al unui centurion dintr-o legiune romană, Sfântul Martin1 s-a născut în 316 la Sabaria, în Panonia (Ungaria), unde tatăl său era în garnizoană. Totuşi, a fost crescut în patria mamei sale, la Pavia (Italia), şi era sortit, după obiceiul vremii sale, să slujească şi el în armată. Încă de la vârsta de zece ani, deşi părinţii săi erau păgâni, băiatul a cerut să fie primit catehumen. Doi ani mai târziu, auzind vorbindu-se de faptele unor sihaştri din Răsărit, a început a visa să se retragă din tumultul lumii pentru a duce viaţă monahicească, dar a trebuit să se supună voii părinţilor săi şi s-a înrolat în armată.
Însă această slujire nu-l împiedica de la lucrarea sfintelor virtuţi evangheliceşti. La vârsta de optsprezece ani, pe când se afla în garnizoană la Amiens, în Galia, a întâlnit într-o zi de iarnă un om sărman, gol şi tremurând de frig la porţile oraşului. Cum nimănui nu i se făcea milă la vederea acestuia, robul lui Dumnezeu Martin, deşi... Citeste articolul
Sfinţii Mucenici Cassius şi Florentius din Bonn si Gereon din Koln, împreună cu tovarăşii lor, cu toţii soldaţi în Legiunea Tebană aflată în slujba împăraţilor romani, au luat cununa muceniciei probabil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei iniţiate de Diocleţian împotriva creştinilor. Sfinţii Cassius şi Florentius sunt şi ocrotitorii parohiei româneşti din fosta capitală a Germaniei.
LEGIUNEA TEBANĂ Aceşti mărturisitori din Legiunea Tebană proveneau în mare parte din Egipt şi cei mai mulţi erau creştini, fiind ştiut faptul că acest ţinut a fost unul dintre primele creştinate aproape în totalitate. Potrivit lui Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum,scrisă în jurul anului 440), împăratul Diocleţian l-a trimis pe Maximian Hercules... Citeste articolul
Sfântul Ilie s-a născut într-o familie nobilă si bogată din Reggio Calabria (Italia), pe la anul 860-864. Iubind din tinereţe viaţa de nevoinţă si aflând despre viaţa sfântului Arsenie, care se nevoia nu departe de cetatea sa, i s-a alăturat si a îmbrăcat haina monahicească, urmându-l întru toate pe învăţătorul său.
Primind de la Dumnezeu vestire despre năvălirea apropiată a sarazinilor, cei doi sfinţi au plecat în Grecia, la fel ca alţi sfinţi din acel ţinut, şi s-au oprit la Patras, unde au vieţuit opt ani într-un turn. Acolo au ajuns să fie cunoscuţi atât pentru nevoinţele lor, cât şi pentru minunile pe care le făceau. Plecând sarazinii din meleagurile lor, sfinţii Arsenie şi Ilie au... Citeste articolul
Sec. Xi, Aderno – Alcara, Sicilia, 17 august Preacuviosul Părinte Nicolae, cel cu viaţa prea- minunată, s-a născut în cetatea Aderno (azi, Adrano), în timpul vestitului conte Ruggero, cel care a eliberat Sicilia de sub stăpânirea agarenilor. Părinţii săi erau oameni credincioşi, de viţă nobilă, din familia Politi, numindu-se Almidor şi Alpina. Erau oameni bogaţi şi gospodari, dar se întristau mult, pentru că nu aveau copii şi nu aveau cui lăsa toată agoniseala lor. De aceea, se rugau cu credinţă lui Dumnezeu şi Preasfintei Sale Maici ca să le dea un fiu, făcând multe milostenii la săraci, postind şi alte fapte bune făcând.
Aşadar a binevoit Domnul să le asculte rugăciunea, pentru credinţa lor, şi le-a dăruit acest fiu, pe Nicolae, pe care l-au crescut în frica lui Dumnezeu, dându-i o educaţie aleasă. L-au încredinţat unor maeştri încercaţi, de la care copilul a deprins cu râvnă toată învăţătura vremii aceleia, desăvârşindu-se mai ales în litere.... Citeste articolul
Nu se cunoştea nimic despre acest sfânt nou mucenic până la data de 3 ianuarie 1950, când s-a arătat locul mormântului său, în vechea mănăstire a Bunei Vestiri pe muntele Nepătaţilor (Amomoi), la Nea Makri în Atica. Din 1965 şi până acum, sfântul s-a arătat de foarte multe ori, unor maici din mănăstire sau unor pelerini, în somn sau faţă către faţă, însoţit de o mare lumină şi de un parfum suav, povestindu-le, cu detalii care se potriveau în chip minunat, viaţa şi împrejurările muceniciei sale.
Sfântul Efrem s-a călugărit la vârsta de paisprezece ani în această mănăstire care în acea vreme era înfloritoare. După douăzeci şi şapte de ani de viaţă de nevoinţă, a fost prins de turci, care au tăiat capetele tuturor celorlalţi monahi şi au distrus mănăstirea, şi din 14 septembrie 1425 până la 5 mai 1426, a fost pus la numeroase cazne. În cele din urmă,... Citeste articolul
De neam dintr-o familie princiară a Cartaginei, în Spania, Sfântul Isidor era cel mai tânăr dintr-o familie de sfinţi: cei doi fraţi ai săi, Leandru (27 februarie) şi Fulgenţiu (14 ianuarie), şi sora sa Florentina (20 iunie) sunt cu adevărat cinstiţi cu un cult în Biserica latină. Se spune despre Sfântul Isidor că, lăsându-l dădaca sa lângă un copac din grădină, în timp ce era încă în leagăn, a fost înconjurat de un roi de albine, dintre care unele au pus un fagure de miere pe buzele sale, ca semn de elocinţei lui.
Încredinţat pentru a fi instruit grijii Sfântului Leandru, el a fugit într-una din zile de la şcoală pentru a scăpa de mustrările fratelui său. Oprindu-se lângă un izvor pentru a se odihni, copilul se uita cu curiozitate la brazdele care erau săpate pe mal, când o femeie care venise să scoată apă i-a explicat că frânghia, alunecând pe piatră, a ajuns să sape... Citeste articolul
Printre nenumăratele stele care strălucesc pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii, doar trei au fost cinstite cu numele de Teolog1: Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit care, sprijinindu-se pe pieptul Domnului, s-a adăpat de acolo cu Apa cea vie a cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu; Sfântul Grigorie [25 ianuarie], care, după ce a contemplat cu ochiul lăuntric cel curățit taina Sfintei Treimi, a mărturisit-o punând în slujba ei ce era mai ales din elocvența greacă; și Simeon2, care, fiind cufundat în lumina Duhului Sfânt, a fost trimis de Dumnezeu, precum un nou proroc, într-o societate bizantină prosperă, către creștinismul formal și oficial, pentru a da mărturie că fiecare creștin vrednic de acest nume este chemat să fie el însuși iluminat de har și să devină fiu al lui Dumnezeu în Duhul Sfânt.
Născut în 949 în Galația, Paflagonia (Asia Mică), într-o familie a nobilimii înstărite și influente în mediile politice, Simeon a fost trimis la vârsta de unsprezece ani la Constantinopol ca să-și continue studiile, cu scopul de intra apoi în slujba împăratului. Renunțând la această carieră promițătoare și abandonându-și studiile, a dus pentru o... Citeste articolul
Despre Sfântul Nazarie se ştie că s-a născut la Roma din bun neam şi că a trăit pe când stăpânea Împăratul Nero (între 54 şi 68)1. Tatăl său, Africanus, şi mama sa, Perpetua, fuseseră aduşi la credinţă de însuşi Sfântul Apostol Petru, iar Nazarie a fost botezat de primul Episcop al Romei, Sfântul Lin [5 nov.].
Când a împlinit 20 de ani, aprins fiind de râvnă pentru mântuirea sufletelor, a părăsit cetatea sa, Roma, şi a propovăduit Vestea cea Bună în mai multe locuri din Italia. A adus mulţi păgâni la cunoaşterea Adevărului şi i-a botezat, ca un vrednic urmaş al Apostolilor. După 10 ani, pe când trecea prin oraşul Piacenza, i-a cunoscut pe Sfinţii Ghervasie... Citeste articolul
Sfântul Marcelin a urmat în scaunul Romei Sfântului Gaius, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian, când într-o cumplită prigoană asupra creştinilor au fost ucişi prin diferite munci si chinuri peste șaptesprezece mii de creștini, și asta doar în treizeci de zile. Chiar Marcelin a fost prins și dus în faţa lui Diocleţian, unde, de... Citeste articolul
În ziua de 8 mai a fiecărui an, creştinii prăznuiesc pe Cuviosul Arsenie cel Mare. Acesta s-a născut la Roma, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, fiind hărăzit din pruncie ca vas ales al lui Dumnezeu. A crescut în învăţarea cărţii şi în frica lui Dumnezeu, fiind plin de bunătate şi de înţelepciune dumnezeiască şi omenească. Ajungând bărbat desăvârşit, a deprins toată învăţătura retoricii şi a filozofiei, cunoscând limba grecească şi latinească. Dispreţuind deşertăciunile acestei lumi, a intrat în rândul clericilor, spre slujba lui Dumnezeu, ca diacon al bisericii celei mari din Roma, unde trăia în curăţie, sârguindu-se a fi vrednic locaş al Duhului Sfânt.
În acele timpuri, la Constantinopol era împărat Teodosie cel Mare, iar la Roma domnea Graţian. Teodosie avea doi fii: Arcadie şi Onorie, pentru care căuta un învăţător iscusit nu numai în înţelepciunea cea omenească, ci şi în cea dumnezeiască. Trimiţând în toate părţile de sub stăpânirea sa să caute pe unul ca acesta, n-a putut să-l... Citeste articolul
Sfântul Leon cel Mare – papa Leon I al Romei – s-a născut la începutul secolului al V-lea în Italia şi a trecut la cele veşnice în ziua de 18 februarie 461. A fost numit ar- hidiacon al papei Sixt al III-lea, iar în anul 440, la moartea papei, a fost ales în unanimitate în locul său ca episcop al Romei, unde va păstori 21 de ani (440-461).
Anii săi de arhierie au fost grei atât din punct de vedere al apărării dreptei credinţe, cât şi datorită încercărilor venite asupra Italiei din exterior. Atunci când au năvălit hunii, cei care nu cunoşteau mila faţă de oameni sau respectul faţă de cele sfinte, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, papa Leon a ieşit în... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team