Sfântul Isidor Episcopul Seviliei, 4 aprilie

De neam dintr-o familie prin­ciară a Cartaginei, în Spania, Sfântul Isidor era cel mai tâ­năr dintr-o familie de sfinţi: cei doi fraţi ai săi, Leandru (27 februarie) şi Fulgenţiu (14 ianuarie), şi sora sa Florentina (20 iunie) sunt cu adevărat cinstiţi cu un cult în Biserica latină. Se spune despre Sfântul Isidor că, lăsându-l dădaca sa lângă un copac din grădină, în timp ce era încă în leagăn, a fost înconjurat de un roi de albine, dintre care unele au pus un fagure de miere pe buzele sale, ca semn de elocinţei lui.

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Simeon Noul Teolog, purtătorul de Dumnezeu

Printre nenumăratele stele care strălucesc pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii, doar trei au fost cinstite cu numele de Teolog1: Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit care, sprijinindu-se pe pieptul Domnului, s-a adăpat de acolo cu Apa cea vie a cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu; Sfântul Grigorie [25 ianuarie], care, după ce a contemplat cu ochiul lăuntric cel curățit taina Sfintei Treimi, a mărturisit-o punând în slujba ei ce era mai ales din elocvența greacă; și Simeon2, care, fiind cufundat în lumina Duhului Sfânt, a fost trimis de Dumnezeu, precum un nou proroc, într-o societate bizantină prosperă, către creștinismul formal și oficial, pentru a da mărturie că fiecare creștin vrednic de acest nume este chemat să fie el însuși iluminat de har și să devină fiu al lui Dumnezeu în Duhul Sfânt.

Sfinţii Mucenici Nazarie, Protasie, Chelsie și Ghervasie, 14 octombrie

Despre Sfântul Nazarie se ştie că s-a născut la Roma din bun neam şi că a trăit pe când stăpânea Împăratul Nero (între 54 şi 68)1. Tatăl său, Africanus, şi mama sa, Perpetua, fu­seseră aduşi la credinţă de însuşi Sfântul Apostol Petru, iar Nazarie a fost botezat de pri­mul Episcop al Romei, Sfântul Lin [5 nov.].

Sfântul Sfinţit Mucenic Marcelin, papa Romei, 7 iunie

Cuviosul Arsenie cel Mare (8 mai)

În ziua de 8 mai a fiecărui an, creştinii prăznuiesc pe Cuviosul Arsenie cel Mare. Acesta s-a născut la Roma, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, fiind hărăzit din pruncie ca vas ales al lui Dum­nezeu. A crescut în învăţarea cărţii şi în frica lui Dumnezeu, fiind plin de bunăta­te şi de înţelepciune dumnezeiască şi ome­nească. Ajungând bărbat desăvârşit, a de­prins toată învăţătura retoricii şi a filozofiei, cunoscând limba grecească şi latinească. Dispreţuind deşertăciunile acestei lumi, a intrat în rândul clericilor, spre slujba lui Dumnezeu, ca diacon al bi­sericii celei mari din Roma, unde trăia în curăţie, sârguindu-se a fi vrednic locaş al Duhului Sfânt.

Sfântul Leon cel Mare, Episcopul Romei, 18 februarie

Sfântul Leon cel Mare – papa Leon I al Romei – s-a născut la începu­tul secolului al V-lea în Italia şi a trecut la cele veşnice în ziua de 18 februarie 461. A fost numit ar- hidiacon al papei Sixt al III-lea, iar în anul 440, la moartea papei, a fost ales în una­nimitate în locul său ca episcop al Romei, unde va păstori 21 de ani (440-461).

Preacuviosul Roman Melodul, 1 octombrie

Sfânta Mare Mucenita Parascheva Romana, 26 Iunie

Sfânta şi Marea Muceniţă Parascheva s-a născut într-un sat de lângă Roma, în vremea dom­niei lui Hadrian (117-138), din părinţi creştini, Agaton şi Politeia, care multă vreme Îl imploraseră pe Domnul să le dea un prunc. Dum­nezeu, care întotdeauna răspunde rugăciunilor celor care se tem de El, le dădu deci o fiică, pe care ei o numiră Parascheva, căci era născută într-o vineri (Paraskevi înseamnă „vineri” în greceşte), dar şi din evlavie pentru Patima în­tăritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfintele mucenite fecioare Arhelaia, Tecla și Susana (6 iunie)

Fecioria biruieşte lumea, potoleşte poftele cele trupeşti şi nu se împăr­tăşeşte cu strămoaşa Eva, pentru că aceleia i s-a zis de Dumnezeu: întru dureri vei naşte fii şi vei fi sub stăpânirea bărbatu­lui. Iar fecioria este liberă de această robie, pentru că nu se veştejeşte de mulţimea ani­lor, ci totdeauna înfloreşte şi împodobeşte viaţa acelora ce-o păzesc. Cu aceasta unindu-se mireasa lui Hristos, a intrat în căma­ra cerească a Mirelui său. Cu această prea­cinstită şi dumnezeiască dăruire şi cu fecioria cea neîntinată împodobindu-se, fe­ricita Arhelaia s-a făcut mireasă a lui Hristos şi s-a arătat biruitoare a lumii.

Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Nicolae la Bari, Italia, 9 mai

Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a Patriarhului Constantinopolului Nicolae, stăpânind în Rusia iubitorul de Hristos, marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam, dom­nul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor con­tra stăpânirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începând de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos au robit pământul creştin până la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăs­tirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, băr­baţi, femei şi copii, i-au robit şi toate păr­ţile acelea le-au luat în stăpânirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinsti­tele moaşte ale arhiepisco­pului lui Hristos Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.

Sfântul Celestin episcopul Romei, 8 aprilie

Celestin s-a născut la Roma (sau, după alte surse, în provincia Campania din sudul Italiei de astăzi), dar nu se cunoaste nimic despre prima perioadă a vieţii sale, cu excep­ţia numelui tatălui: Priscus. Se spu­ne că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sf. Ambrozie, unde a pri­mit o foarte bună educaţie si s-a fă­cut cunoscut printr-o bună stăpâ­nire a Sfintei Scripturi si a teologiei. Prima relatare certă despre el este menţionarea sa într-un document al Papei Inocenţiu I, în anul 416, în care se vorbeste despre diaconul Celestin. S-a păstrat si o scrisoare pe care i-a trimis-o în 418 Sfântului Augustin, scrisă într-un limbaj foar­te respectuos.

Sfântul Grigorie Dialogul, Episcopul Romei, 12 martie

  VIAȚA Sfântul Grigorie s-a născut într-o familie bogată, care deţinea domenii întinse în Italia. în tinereţe a făcut studii strălucite şi a devenit prefect al Romei. După moartea tatălui său, Grigorie a vândut totul, o parte a dat săraci­lor, iar cu o altă parte a zidit şase mănăstiri. A renunţat la toga prefectorală şi a devenit călu­găr, transformându-şi propria casă într-o mă­năstire închinată Sfântului Apostol Andrei. Papa Pelaghie al II-lea l-a numit ambasadorul său la Constantinopol; totuşi, Sfântului Grigorie i-a displăcut atmosfera plină de vorbărie de la curtea imperială şi nu a învăţat ni­ciodată greceşte.

Sfânta mucenită Agata din Sicilia

Sfânta Muceniţă Agata (sau Agatia) a vieţuit în secolul al IlI-lea, născându-se în anul 235 în cetatea Panormos (astăzi Palermo) din Sicilia (sau, după alte surse, în Catania). Prăznuirea ei se face în Biserica Ortodoxă, în Biserica Romano-Catolică şi în Bisericile Orientale pe 5 februarie.

Sf. Rupert, apostolul Bavariei

Născut la sfârşitul secolului al VII‑lea, Rupert a fost mai întâi episcop de Worms. Chemat în ţinuturile bavareze de către ducele bavarez Theodo, Sfântul Rupert a desfăşurat aici o bogată activitate misionară, reorganizând oraşul Salzburg şi înfiinţând mai multe biserici, mănăstiri şi schituri. Sfântul Rupert, mort într‑o zi de Sfintele Paşti, după săvârşirea Sfintei Liturghii, este astăzi patron al oraşului Salzburg şi al landului cu acelaşi nume, dar şi al unor episcopii şi arhiepiscopii catolice. El este pomenit şi de către ortodocşi în fiecare an la data de 27 martie.

Sfântul Konrad patronul orașului Konstanz

Provenind din familia nobiliară a ducilor de Altdorf, Konrad s‑a născut în jurul anului 900 şi a primit o educaţie aleasă la şcoala catedralei din Konstanz. În anul 934 a ajuns episcop de Konstanz, conducând destinele acestei episcopii timp de peste 40 de ani. Prieten foarte bun cu Sfântul Ulrich, fost episcop de Augsburg, Sfântul Konrad s‑a evidenţiat prin construcţia de biserici şi mănăstiri, dar şi a unui spital. Din călătoriile sale întreprinse în Ţara Sfântă şi la Roma a adus mai multe relicve pentru episcopia sa, printre care şi o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci. Sfântul Konrad este pomenit de către ortodocşi şi catolici în fiecare an la data de 26 noiembrie, data trecerii sale la cele veşnice.