Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
De neam dintr-o familie princiară a Cartaginei, în Spania, Sfântul Isidor era cel mai tânăr dintr-o familie de sfinţi: cei doi fraţi ai săi, Leandru (27 februarie) şi Fulgenţiu (14 ianuarie), şi sora sa Florentina (20 iunie) sunt cu adevărat cinstiţi cu un cult în Biserica latină. Se spune despre Sfântul Isidor că, lăsându-l dădaca sa lângă un copac din grădină, în timp ce era încă în leagăn, a fost înconjurat de un roi de albine, dintre care unele au pus un fagure de miere pe buzele sale, ca semn de elocinţei lui.
Încredinţat pentru a fi instruit grijii Sfântului Leandru, el a fugit într-una din zile de la şcoală pentru a scăpa de mustrările fratelui său. Oprindu-se lângă un izvor pentru a se odihni, copilul se uita cu curiozitate la brazdele care erau săpate pe mal, când o femeie care venise să scoată apă i-a explicat că frânghia, alunecând pe piatră, a ajuns să sape... Citeste articolul
Printre nenumăratele stele care strălucesc pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii, doar trei au fost cinstite cu numele de Teolog1: Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit care, sprijinindu-se pe pieptul Domnului, s-a adăpat de acolo cu Apa cea vie a cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu; Sfântul Grigorie [25 ianuarie], care, după ce a contemplat cu ochiul lăuntric cel curățit taina Sfintei Treimi, a mărturisit-o punând în slujba ei ce era mai ales din elocvența greacă; și Simeon2, care, fiind cufundat în lumina Duhului Sfânt, a fost trimis de Dumnezeu, precum un nou proroc, într-o societate bizantină prosperă, către creștinismul formal și oficial, pentru a da mărturie că fiecare creștin vrednic de acest nume este chemat să fie el însuși iluminat de har și să devină fiu al lui Dumnezeu în Duhul Sfânt.
Născut în 949 în Galația, Paflagonia (Asia Mică), într-o familie a nobilimii înstărite și influente în mediile politice, Simeon a fost trimis la vârsta de unsprezece ani la Constantinopol ca să-și continue studiile, cu scopul de intra apoi în slujba împăratului. Renunțând la această carieră promițătoare și abandonându-și studiile, a dus pentru o... Citeste articolul
Despre Sfântul Nazarie se ştie că s-a născut la Roma din bun neam şi că a trăit pe când stăpânea Împăratul Nero (între 54 şi 68)1. Tatăl său, Africanus, şi mama sa, Perpetua, fuseseră aduşi la credinţă de însuşi Sfântul Apostol Petru, iar Nazarie a fost botezat de primul Episcop al Romei, Sfântul Lin [5 nov.].
Când a împlinit 20 de ani, aprins fiind de râvnă pentru mântuirea sufletelor, a părăsit cetatea sa, Roma, şi a propovăduit Vestea cea Bună în mai multe locuri din Italia. A adus mulţi păgâni la cunoaşterea Adevărului şi i-a botezat, ca un vrednic urmaş al Apostolilor. După 10 ani, pe când trecea prin oraşul Piacenza, i-a cunoscut pe Sfinţii Ghervasie... Citeste articolul
Sfântul Marcelin a urmat în scaunul Romei Sfântului Gaius, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian, când într-o cumplită prigoană asupra creştinilor au fost ucişi prin diferite munci si chinuri peste șaptesprezece mii de creștini, și asta doar în treizeci de zile. Chiar Marcelin a fost prins și dus în faţa lui Diocleţian, unde, de... Citeste articolul
În ziua de 8 mai a fiecărui an, creştinii prăznuiesc pe Cuviosul Arsenie cel Mare. Acesta s-a născut la Roma, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, fiind hărăzit din pruncie ca vas ales al lui Dumnezeu. A crescut în învăţarea cărţii şi în frica lui Dumnezeu, fiind plin de bunătate şi de înţelepciune dumnezeiască şi omenească. Ajungând bărbat desăvârşit, a deprins toată învăţătura retoricii şi a filozofiei, cunoscând limba grecească şi latinească. Dispreţuind deşertăciunile acestei lumi, a intrat în rândul clericilor, spre slujba lui Dumnezeu, ca diacon al bisericii celei mari din Roma, unde trăia în curăţie, sârguindu-se a fi vrednic locaş al Duhului Sfânt.
În acele timpuri, la Constantinopol era împărat Teodosie cel Mare, iar la Roma domnea Graţian. Teodosie avea doi fii: Arcadie şi Onorie, pentru care căuta un învăţător iscusit nu numai în înţelepciunea cea omenească, ci şi în cea dumnezeiască. Trimiţând în toate părţile de sub stăpânirea sa să caute pe unul ca acesta, n-a putut să-l... Citeste articolul
Sfântul Leon cel Mare – papa Leon I al Romei – s-a născut la începutul secolului al V-lea în Italia şi a trecut la cele veşnice în ziua de 18 februarie 461. A fost numit ar- hidiacon al papei Sixt al III-lea, iar în anul 440, la moartea papei, a fost ales în unanimitate în locul său ca episcop al Romei, unde va păstori 21 de ani (440-461).
Anii săi de arhierie au fost grei atât din punct de vedere al apărării dreptei credinţe, cât şi datorită încercărilor venite asupra Italiei din exterior. Atunci când au năvălit hunii, cei care nu cunoşteau mila faţă de oameni sau respectul faţă de cele sfinte, îmbrăcat în veşminte arhiereşti, papa Leon a ieşit în... Citeste articolul
Sfântul nostru părinte Roman era de obârşie din Emesa Siriei (astăzi Homs)1. A fost hirotesit diacon pe seama Bisericii Învierii Domnului de la Beirut, iar mai apoi s-a stabilit la Constantinopol, în timpul domniei Împăratului Anastasie I (în jurul anului 496). Fiind el slujitor al bisericii Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu, ctitorită de prefectul pretoriului... Citeste articolul
Sfânta şi Marea Muceniţă Parascheva s-a născut într-un sat de lângă Roma, în vremea domniei lui Hadrian (117-138), din părinţi creştini, Agaton şi Politeia, care multă vreme Îl imploraseră pe Domnul să le dea un prunc. Dumnezeu, care întotdeauna răspunde rugăciunilor celor care se tem de El, le dădu deci o fiică, pe care ei o numiră Parascheva, căci era născută într-o vineri (Paraskevi înseamnă „vineri” în greceşte), dar şi din evlavie pentru Patima întăritoare a Domnului nostru Iisus Hristos.
Încă din fragedă pruncie, ea s-a consacrat cu totul celor dumnezeieşti. Nefiind deloc atrasă de jocurile copilăreşti, îşi petrecea vremea fie în biserică, pentru a participa la Sfintele Slujbe, fie acasă, pentru a cugeta la cuvântul lui Dumnezeu sau a se îndeletnici cu rugăciunea. La moartea părinţilor săi, pe când era în vârstă de 12 ani, a... Citeste articolul
Fecioria biruieşte lumea, potoleşte poftele cele trupeşti şi nu se împărtăşeşte cu strămoaşa Eva, pentru că aceleia i s-a zis de Dumnezeu: întru dureri vei naşte fii şi vei fi sub stăpânirea bărbatului. Iar fecioria este liberă de această robie, pentru că nu se veştejeşte de mulţimea anilor, ci totdeauna înfloreşte şi împodobeşte viaţa acelora ce-o păzesc. Cu aceasta unindu-se mireasa lui Hristos, a intrat în cămara cerească a Mirelui său. Cu această preacinstită şi dumnezeiască dăruire şi cu fecioria cea neîntinată împodobindu-se, fericita Arhelaia s-a făcut mireasă a lui Hristos şi s-a arătat biruitoare a lumii.
Ea vieţuia la un loc oarecare osebit, aproape de Roma, într-o mănăstire mică şi neştiută, pentru a fi păzită, pe cât se putea, întru cumplitele vremi ale închinării la idoli. Şi pornindu-se în Roma prigoană mare împotriva creştinilor de către păgânul împărat Diocleţian, sfânta fecioară Arhelaia, cu două surori ale sale întru Hristos... Citeste articolul
Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a Patriarhului Constantinopolului Nicolae, stăpânind în Rusia iubitorul de Hristos, marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici şi Vladimir cel de bun neam, domnul Cernicovului, care după aceea s-a făcut monah, a fost năvălire a ismailitenilor contra stăpânirii greceşti de pe acea parte de mare, pentru că, începând de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos au robit pământul creştin până la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpânirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.
Astfel a voit Domnul să se aducă cinstitele moaşte ale Sfântului Nicolae, plăcutului Său, din cetatea cea pustiită, Mira, în cetatea cea cu popor, care se numeşte Bari şi care este în Italia. Astfel, moaştele unui luminător ca acesta al lumii, al cărui sfânt suflet petrece întru cetele cereşti cu cinstea cea vrednică, n-a voit să fie pe pământ cu cinstire... Citeste articolul
Celestin s-a născut la Roma (sau, după alte surse, în provincia Campania din sudul Italiei de astăzi), dar nu se cunoaste nimic despre prima perioadă a vieţii sale, cu excepţia numelui tatălui: Priscus. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sf. Ambrozie, unde a primit o foarte bună educaţie si s-a făcut cunoscut printr-o bună stăpânire a Sfintei Scripturi si a teologiei. Prima relatare certă despre el este menţionarea sa într-un document al Papei Inocenţiu I, în anul 416, în care se vorbeste despre diaconul Celestin. S-a păstrat si o scrisoare pe care i-a trimis-o în 418 Sfântului Augustin, scrisă într-un limbaj foarte respectuos.
VIAŢA Viaţa sa virtuoasă si autoritatea pe care o avea ca teolog i-au adus stima si dragostea clerului si a poporului credincios. După moartea Sfântului Bonifaciu, Celestin a fost ales Episcop al Romei, succedându-i acestuia la 10 septembrie 422. Datorită faptului că era prieten cu Sf. Augustin, Episcopul Hiponei, i-a fost mai usor decât predecesorului său să rezolve... Citeste articolul
VIAȚA Sfântul Grigorie s-a născut într-o familie bogată, care deţinea domenii întinse în Italia. în tinereţe a făcut studii strălucite şi a devenit prefect al Romei. După moartea tatălui său, Grigorie a vândut totul, o parte a dat săracilor, iar cu o altă parte a zidit şase mănăstiri. A renunţat la toga prefectorală şi a devenit călugăr, transformându-şi propria casă într-o mănăstire închinată Sfântului Apostol Andrei. Papa Pelaghie al II-lea l-a numit ambasadorul său la Constantinopol; totuşi, Sfântului Grigorie i-a displăcut atmosfera plină de vorbărie de la curtea imperială şi nu a învăţat niciodată greceşte.
S-a întors la Roma la sfârşitul misiunii la Constantinopol, aducând cu sine moaşte importante: braţul Sfântului Apostol Andrei şi capul Sfântului Evanghelist Luca. Papa Pelaghie al II-lea l-a numit secretarul său, pentru ca apoi, la moartea acestuia, Grigorie să fie ales episcop al Romei. După ce a fost înscăunat, în data de 3 septembrie 590, el a negociat... Citeste articolul
Sfânta Muceniţă Agata (sau Agatia) a vieţuit în secolul al IlI-lea, născându-se în anul 235 în cetatea Panormos (astăzi Palermo) din Sicilia (sau, după alte surse, în Catania). Prăznuirea ei se face în Biserica Ortodoxă, în Biserica Romano-Catolică şi în Bisericile Orientale pe 5 februarie.
VIAŢA Tânăra Agata strălucea prin frumuseţea trupului şi a sufletului şi făcea parte dintr-o familie foarte bogată. Într-o zi, ea a fost cerută de soţie de un consul pe nume Quintian, însă tânăra l-a refuzat, spunându-i că şi-a închinat deja viaţa unui alt soţ şi acela nu este altul decât Hristos, Dumnezeul creştinilor. Auzind... Citeste articolul
Născut la sfârşitul secolului al VII‑lea, Rupert a fost mai întâi episcop de Worms. Chemat în ţinuturile bavareze de către ducele bavarez Theodo, Sfântul Rupert a desfăşurat aici o bogată activitate misionară, reorganizând oraşul Salzburg şi înfiinţând mai multe biserici, mănăstiri şi schituri. Sfântul Rupert, mort într‑o zi de Sfintele Paşti, după săvârşirea Sfintei Liturghii, este astăzi patron al oraşului Salzburg şi al landului cu acelaşi nume, dar şi al unor episcopii şi arhiepiscopii catolice. El este pomenit şi de către ortodocşi în fiecare an la data de 27 martie.
Rupert (sau Rupertus, Ruprecht, Hrodperht, Hrodpreht, Roudbertus, Rudbertus, Robert) provenea din familia nobiliară francă a Rupertinilor, iar după alţii a fost irlandez la origine. A fost mai întâi episcop de Worms în timpul regelui Childebert al II‑lea al Austrasiei şi s‑a evidenţiat ca opozant al majordomului franc, care ţinea de fapt frâiele regatului. Viaţa sa exemplară, trăită... Citeste articolul
Provenind din familia nobiliară a ducilor de Altdorf, Konrad s‑a născut în jurul anului 900 şi a primit o educaţie aleasă la şcoala catedralei din Konstanz. În anul 934 a ajuns episcop de Konstanz, conducând destinele acestei episcopii timp de peste 40 de ani. Prieten foarte bun cu Sfântul Ulrich, fost episcop de Augsburg, Sfântul Konrad s‑a evidenţiat prin construcţia de biserici şi mănăstiri, dar şi a unui spital. Din călătoriile sale întreprinse în Ţara Sfântă şi la Roma a adus mai multe relicve pentru episcopia sa, printre care şi o bucăţică din lemnul Sfintei Cruci. Sfântul Konrad este pomenit de către ortodocşi şi catolici în fiecare an la data de 26 noiembrie, data trecerii sale la cele veşnice.
Konrad provenea din familia ducilor de Altdorf şi s‑a născut în jurul anului 900. El a fost fiul ducelui Heinrich de Altdorf (astăzi localitatea Weingarten din landul german Baden‑Württemberg). Numele lui, tradus din germana veche, înseamnă „sfetnic priceput”. Părinţii săi, oameni cu frică de Dumnezeu, l‑au încredinţat pe Konrad episcopului Nothing, pentru a primi o... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team