Cuviosul Teodor cel Sfintit, ucenicul Sfântului Pahomie, 16 mai

Născut într-o nobilă fami­lie creştină în Egiptul de Sus, Sfântul Teodor a dus încă din copilărie o viaţă evlavioasă. La vâr­sta de doisprezece ani, văzând îmbelşugata masă pe care familia sa o pregătise pentru praznicul Bobotezei, s-a străpuns de umilinţă şi şi-a zis: „Dacă te vei îndulci de aceste mâncăruri, nu vei moşteni viaţa veşnică.” De atunci înainte, ajuna în fieca­re zi până seara şi se înfrâna de la toate bu­catele cele alese. Doi ani mai târziu, a fost primit în Mănăstirea din Latopole, unde a dus o viaţă sihăstrească în preajma unor bătrâni monahi; apoi, auzind de înţelepciunea Sfântului Pahomie, s-a dus cu arzândă grabă la Tabenesis (ca. 328). Încă de la intrarea sa în mănăstire, tânărul Teodor se nevoia întru toate să-i urmeze Părintelui nostru Pahomie, spre care că­uta ca spre Dumnezeu Însuşi. Veghea cu stricteţe să-şi păstreze curăţia inimii, vor­birea cumpătată şi plăcută şi ascultarea necondiţionată, până la moarte. A înain­tat atât de mult în virtute încât, în pofida tinerei sale vârste, s-a făcut sprijin şi pil­dă multora dintre fraţi. În primul an al vieţuirii sale în mănăstire, ridicându-se într-o zi la rugăciune, şi-a văzut chilia umplându-se de lumină iar doi îngeri strălu­citori i-au stat înainte. Spăimântându-se, Teodor ieşi în grabă şi se căţără pe acoperiş; însă îngerii veniră să-l liniştească încredinţându-i, în chip profetic, un nu­măr mare de chei.

Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, 17 martie

Sfântul Alexie1 s-a născut la Roma, în vremea împăratului Arcadie (395-408), dintr-un nobil și evlavios senator numit Eufimian și din soția sa, Aglaia, după ani îndelungați de grea nerodnicie. A primit cea mai bună educație și, când a ajuns la maturitate, părinții săi i-au rânduit căsătoria cu o tânără fată din nobilimea romană. În aceeași noapte a nunții când trebuia să se alăture soției sale în camera de nuntă, Alexie, care era cuprins doar de sfânta și desăvârșita feciorie, i-a redat inelul, spunându-i câteva cuvinte la ureche și a fugit pe ascuns. Urcându-se pe un vas, încrezându-se astfel în Pronie, a reușit să ajungă până la Laodiceea și, de acolo, s-a alăturat unei cete de negustori care mergeau la Edesa, în Mesopotamia. Se opri acolo la o biserică închinată Maicii Domnului și a rămas șaptesprezece ani în pridvorul ei, îmbrăcat fiind cu haine sărace și rupte și hrănit prin dărnicia credincioșilor care veneau la biserică să se roage. Între timp, tatăl său trimisese slujitori în toate direcțiile în căutarea lui, în timp ce mama lui, acoperită cu un sac, stătea întinsă pe pământ și de nemângâiat, iar femeia sa, imitând iubirea turturelei pentru soțul ei, aștepta sosirea unor vești noi. Câțiva dintre trimișii lui Eufimian ajunseră până la Edesa, au trecut pe lângă Alexie și i-au dat milostenie, departe de a bănui că el este nobilul lor stăpân, atât de mult se schimbase trupul său prin asceză și prin relele abuzuri pe care le îndura cu mulțumiri pentru dragostea lui Dumnezeu.

Cuvioşii Roman şi Lupicin Întemeietorii Mănăstirii Condat din Jura

Sfântul Roman1 s-a născut în jurul anului 400 în sânul unei familii de neam din Franche-Comte, ţinut în care viaţa mă­năstirească era încă necunoscută. Renunţând la căsătorie, s-a dus să trăiască pentru câtva timp într-o mănăstire de la Lyon, în preajma stare­ţului Sabin, care i-a transmis cele începătoare ale vieţii îngereşti pe care le moştenise el însuşi de la Părinţii Răsăritului şi de la călugării de la Lerins. Ajuns la vârsta de treizeci şi cinci de ani, Roman s-a adâncit singur în pădurile dese din masivul Jura, neluând cu sine decât Sfânta Scrip­tură, Patericul şi Instituţiile Chinoviei de Sfântul Cassian [29 febr.]. S-a aşezat într-un loc izolat şi greu de pătruns, închis între trei munţi şi la confluenţa a două ape, pe nume Condat. Nu avea drept adăpost decât ramurile unui brad mare, şi îşi închina tot timpul rugăciunii şi lec­turii, hrănindu-se cu fructe sălbatice şi din roa­dele muncii mâinilor sale.

Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Văduva, numită şi Farmacolitrie, 22 Decembrie

Sfânta Anastasia1, al cărei nume înseamnă înviere,trăia la Roma în vremea domniei lui Diocleţian peste Imperiul roman (284-305). Era fiica unui pă­gân bogat şi vestit, numit Pretexatus, dar maica sa evlavioasă, Fausta, după ce a sădit în sufletul ei de copil primele seminţe ale credinţei, a încredinţat-o unui om vrednic de cinstire, plin de înţelepciune şi bun cunoscător al Sfin­telor Scripturi, Hrisogon, ca să-i transmită învăţătura despre Dumnezeu. După aceea, tatăl ei a măritat-o împotriva voinţei ei cu un om respingător, Publie, care nu se gân­dea decât cum să-şi satisfacă dorinţele trupeşti. Cu sufletul cuprins de dragostea pen­tru Mirele ceresc şi pentru fecioria care îl face pe om asemenea îngerilor, tânăra a re­uşit să evite relaţiile conjugale sub pretext că este bolnavă. Noaptea însă, ea se îmbrăca în straie simple, ca o femeie din popor, şi, însoţită de o servitoare, mergea să-i cerceteze pe ostaşii lui Hristos închişi în temniţele împăratului din pricina credinţei lor. Reuşea să intre dând paznicilor aur cu nemiluita, şi aducea, cu dragoste şi dăruire, puţină uşurare celor care fuseseră chinuiţi pentru că mărturiseau Numele lui Hristos. Ea le spăla picioarele, le curăţa şi le pansa rănile abia făcute şi îi îndemna să stăruiască în luptă până la capăt, ca să primească cununile biruinţei şi ale slavei celei veşnice. Când Publie a aflat că soţia lui l-a înşelat motivând că e bolnavă, şi că se înjosea amestecân- du-se cu neamul defăimat al mucenicilor creştini, fu cuprins de o mânie cumplită şi o închise pe Anastasia în casă, neîngăduindu-i nicio legătură cu lumea din afară.

Sfântul Martin cel Milostiv, Episcop de Tours, 11 noiembrie

Fiu al unui centurion dintr-o legiune romană, Sfântul Martin1 s-a născut în 316 la Sabaria, în Panonia (Ungaria), unde tatăl său era în garnizoană. To­tuşi, a fost crescut în patria mamei sale, la Pavia (Italia), şi era sortit, după obiceiul vremii sale, să slujească şi el în armată. Încă de la vârsta de zece ani, deşi părinţii săi erau păgâni, băiatul a cerut să fie primit catehumen. Doi ani mai târziu, auzind vorbindu-se de faptele unor sihaştri din Răsărit, a început a visa să se retragă din tumultul lumii pentru a duce viaţă monahicească, dar a trebu­it să se supună voii părinţilor săi şi s-a înrolat în armată.

Sfinţii Mucenici Cassius, Florentius, Gereon și alţi soldaţi din Legiunea Tebană († 10 Octombrie 304)

Sfinţii Mucenici Cassius şi Florentius din Bonn si Gereon din Koln, împreună cu tovarăşii lor, cu toţii soldaţi în Legiunea Tebană aflată în slujba împăraţilor romani, au luat cununa muceniciei pro­babil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei iniţiate de Diocleţian împotriva creştinilor. Sfinţii Cassius şi Florentius sunt şi ocrotitorii parohiei româneşti din fosta capitală a Germaniei.

Sfântul Ilie Spileotul, 11 septembrie

Sfântul Ilie s-a născut într-o familie nobilă si bogată din Reggio Calabria (Italia), pe la anul 860-864. Iubind din tinereţe viaţa de nevoinţă si aflând despre viaţa sfântului Arsenie, care se nevoia nu departe de ce­tatea sa, i s-a alăturat si a îmbrăcat haina monahicească, urmându-l întru toate pe învăţătorul său.

Viaţa Sfântului Nicolae din Aderno

Sec. Xi, Aderno – Alcara, Sicilia, 17 august Preacuviosul Părinte Nicolae, cel cu viaţa prea- minunată, s-a născut în ce­tatea Aderno (azi, Adrano), în timpul vestitului conte Ruggero, cel care a elibe­rat Sicilia de sub stăpâni­rea agarenilor. Părinţii săi erau oameni credincioşi, de viţă nobilă, din familia Politi, numindu-se Almidor şi Alpina. Erau oameni bogaţi şi gospodari, dar se întristau mult, pentru că nu aveau copii şi nu aveau cui lăsa toată agoniseala lor. De aceea, se ru­gau cu credinţă lui Dumnezeu şi Preasfintei Sale Maici ca să le dea un fiu, făcând mul­te milostenii la săraci, postind şi alte fap­te bune făcând.

Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Efrem cel Nou, 5 mai

Nu se cunoştea nimic despre acest sfânt nou mu­cenic până la data de 3 ianu­arie 1950, când s-a arătat lo­cul mormântului său, în vechea mănăstire a Bunei Vestiri pe muntele Nepătaţilor (Amomoi), la Nea Makri în Atica. Din 1965 şi până acum, sfântul s-a arătat de foarte multe ori, unor maici din mănăstire sau unor pelerini, în somn sau faţă către faţă, însoţit de o mare lumină şi de un parfum suav, povestindu-le, cu detalii care se potriveau în chip minunat, viaţa şi împrejurările muce­niciei sale.

Sfântul Isidor Episcopul Seviliei, 4 aprilie

De neam dintr-o familie prin­ciară a Cartaginei, în Spania, Sfântul Isidor era cel mai tâ­năr dintr-o familie de sfinţi: cei doi fraţi ai săi, Leandru (27 februarie) şi Fulgenţiu (14 ianuarie), şi sora sa Florentina (20 iunie) sunt cu adevărat cinstiţi cu un cult în Biserica latină. Se spune despre Sfântul Isidor că, lăsându-l dădaca sa lângă un copac din grădină, în timp ce era încă în leagăn, a fost înconjurat de un roi de albine, dintre care unele au pus un fagure de miere pe buzele sale, ca semn de elocinţei lui.

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Simeon Noul Teolog, purtătorul de Dumnezeu

Printre nenumăratele stele care strălucesc pe firmamentul duhovnicesc al Bisericii, doar trei au fost cinstite cu numele de Teolog1: Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit care, sprijinindu-se pe pieptul Domnului, s-a adăpat de acolo cu Apa cea vie a cunoașterii Cuvântului lui Dumnezeu; Sfântul Grigorie [25 ianuarie], care, după ce a contemplat cu ochiul lăuntric cel curățit taina Sfintei Treimi, a mărturisit-o punând în slujba ei ce era mai ales din elocvența greacă; și Simeon2, care, fiind cufundat în lumina Duhului Sfânt, a fost trimis de Dumnezeu, precum un nou proroc, într-o societate bizantină prosperă, către creștinismul formal și oficial, pentru a da mărturie că fiecare creștin vrednic de acest nume este chemat să fie el însuși iluminat de har și să devină fiu al lui Dumnezeu în Duhul Sfânt.

Sfinţii Mucenici Nazarie, Protasie, Chelsie și Ghervasie, 14 octombrie

Despre Sfântul Nazarie se ştie că s-a născut la Roma din bun neam şi că a trăit pe când stăpânea Împăratul Nero (între 54 şi 68)1. Tatăl său, Africanus, şi mama sa, Perpetua, fu­seseră aduşi la credinţă de însuşi Sfântul Apostol Petru, iar Nazarie a fost botezat de pri­mul Episcop al Romei, Sfântul Lin [5 nov.].

Sfântul Sfinţit Mucenic Marcelin, papa Romei, 7 iunie

Cuviosul Arsenie cel Mare (8 mai)

În ziua de 8 mai a fiecărui an, creştinii prăznuiesc pe Cuviosul Arsenie cel Mare. Acesta s-a născut la Roma, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi, fiind hărăzit din pruncie ca vas ales al lui Dum­nezeu. A crescut în învăţarea cărţii şi în frica lui Dumnezeu, fiind plin de bunăta­te şi de înţelepciune dumnezeiască şi ome­nească. Ajungând bărbat desăvârşit, a de­prins toată învăţătura retoricii şi a filozofiei, cunoscând limba grecească şi latinească. Dispreţuind deşertăciunile acestei lumi, a intrat în rândul clericilor, spre slujba lui Dumnezeu, ca diacon al bi­sericii celei mari din Roma, unde trăia în curăţie, sârguindu-se a fi vrednic locaş al Duhului Sfânt.

Sfântul Leon cel Mare, Episcopul Romei, 18 februarie

Sfântul Leon cel Mare – papa Leon I al Romei – s-a născut la începu­tul secolului al V-lea în Italia şi a trecut la cele veşnice în ziua de 18 februarie 461. A fost numit ar- hidiacon al papei Sixt al III-lea, iar în anul 440, la moartea papei, a fost ales în una­nimitate în locul său ca episcop al Romei, unde va păstori 21 de ani (440-461).