Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 6 Octombrie 2016 Ora: 15:14

Sfinţii Mucenici Cassius, Florentius, Gereon și alţi soldaţi din Legiunea Tebană († 10 Octombrie 304)

Sfinţii Mucenici Cassius şi Florentius din Bonn si Gereon din Koln, împreună cu tovarăşii lor, cu toţii soldaţi în Legiunea Tebană aflată în slujba împăraţilor romani, au luat cununa muceniciei pro­babil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei iniţiate de Diocleţian împotriva creştinilor. Sfinţii Cassius şi Florentius sunt şi ocrotitorii parohiei româneşti din fosta capitală a Germaniei.

LEGIUNEA TEBANĂ

Aceşti mărturisitori din Legiunea Tebană proveneau în mare parte din Egipt şi cei mai mulţi erau creştini, fiind ştiut faptul că acest ţinut a fost unul dintre primele creştinate aproape în totali­tate.

Potrivit lui Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum,scrisă în jurul anului 440), împăratul Diocleţian l-a trimis pe Maximian Hercules în Galia, unde printre romanii stabiliţi în zona Lyonului s-a format un grup armat intitulat bagaudae(„luptătorii”), care sfidau guverna­rea imperială. Pentru a restabili ordinea în regiune, Maximian a primit ca ajutor şi Legiunea Tebană, compusă din 6600 de soldaţi conduşi de generalul Mavrichie.

Atunci când Maximian se afla pe punctul de a trece Alpii în Galia, a aflat că un general cu numele Carausius, având sub jurisdicţie regiunea dintre Galia şi ţinutul populat de saxoni (zona Rinului), s-a răsculat şi el împotriva împăratului. La această veste, Maximian a trimis o parte din armata de care dispunea peste Rin. Din aceasta făceau parte generalii tebani Gereon, Victor, Cassius şi Florentius, împreună cu soldaţii subordonaţi lor.

MUCENICIA SFÂNTULUI MAVRICHIE SI L UNEI PĂRŢI A LEGIUNII TEBANE ÎN ALPI

După împărţirea armatei, Maximian a dispus ca armata rămasă cu el să petreacă un timp pentru odihnă în localitatea alpină Octodurum (azi Martigny, Elveţia), ocazie cu care a ridicat un altar păgân şi a ordonat tuturor soldaţilor să aducă jertfă idolului. Potrivit lui Eucherius, Sfântul Mavrichie şi cei din subordinea lui au refuzat să se supună ordinului şi au poposit la Agaunum (Maurice d’Agaune). Apoi au refuzat să aducă jertfă şi să lupte împotriva fraţilor lor, motivând că sunt creştini. După două deci­mări succesive, în final întreaga legiune a fost nimicită fără a se împotrivi la 22 septembrie 286, dată la care sunt prăznuiţi de Biserică.

MUCENICIA SFINŢILOR CASSIUS, FLORENTIUS ŞI GEREON

Episcopul Jacobus de Voragine (în Legenda Aurea,sec. XIII) şi monahul francez Helinard (Passio Gereonis,sec. XII), istorisesc martiriul tebanilor trimişi pe valea Rinului, care a avut loc cu aproape 10 ani mai târziu. Povestitorii medievali relatează că după martiriul din Alpi, împăratul şi-a trimis călăii în Bonnul de azi, unde i-au executat pe Cassius, Florentius şi alţi şapte soldaţi. După aceasta, oamenii împăratului au mers la Colonia Agrippina (Koln), iar acolo i-au întâlnit pe Gereon şi 318 soldaţi ai săi pe un câmp din apropierea oraşului, unde mai târziu s-a ridicat biserica Ad Martyres (azi Mechtern, lângă Koln). Aceştia au mărturisit cu hotărâre numele lui Hristos şi au fost decapitaţi.

Trupurile lor însângerate au fost târâte pe câmp şi aruncate într-o fântână adâncă. Ceva asemănător s-a petrecut în Xanten, la 100 km spre nord, cu Sfântul Victor şi 330 de tovarăşi ai săi. Alţi mucenici din aceeaşi legiune au fost executaţi în acelaşi fel în Solothurn (Victor şi Ursus), precum şi la nord de Trier, craniile şi oasele celor din urmă fiind păstrate până as­tăzi în biserica Sfântul Paulin din oraş. Sfinţii din cele trei oraşe de pe valea Rinului sunt sărbătoriţi la 10 octombrie, deşi este greu de crezut că toate cele trei martirii au avut loc în aceeaşi zi. Data de prăznuire e atestată în Martirologulieronimian, în jurul anului 430.

CINSTIREA

Toţi aceşti mucenici au fost cinstiţi la scur­tă vreme după moartea lor, creştinii ridicând bi­serici deasupra sau în apropierea mormintelor acestora. Prima biserică închinată Sfântului Mavrichie e menţionată de episcopul Teodor din Octodurum în 375. Un act de donaţie, sem­nat de nobilul Helmgar, atestă şi existenţa bise­ricii sfinţilor Cassius şi Florentius în 649 d.Hr., deşi ea se pare că datează din secolul al IV-lea. La 2 mai 1166, episcopul Rinaldus din Dassel a dispus mutarea moaştelor sfinţilor Cassius şi Florentius în altarul principal din dom, acestea fiind apoi ascunse, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, pentru a nu fi profanate. Abia în 1928-1929, în urma unor lucrări de restau­rare, au fost redescoperite într-unul din­tre turnurile domului, iar în 1971 au fost aşezate într-un nou relicvar.

Existenţa unei bazilici în cinstea Sfântului Gereon şi a tovarăşilor săi la Koln este confirmată în 590 de Grigorie din Tours. Şi aceasta se pare că exista deja pe la mijlocul secolului al IV-lea, fi­ind împodobită cu mozaicuri şi metal strălucitor. Potrivit legendei, biserica ieşea în evidenţă prin strălucirea ei au­rie, fapt pentru care locuitorii din Colonia au ajuns să îi numească pe sfinţii mucenici „Sfinţii de aur”. Şi la Xanten există o bazilică foarte veche, dedicată muce­nicului Victor şi celor împreună cu dânsul.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Gereon şi tovarăşii săi au primit mucenicia pe o coloană care acum se află la intrarea în biserică, sân­gele lor curgând de pe sabia călăului pe stâlp. Creştinii au cinstit această relicvă, iar în Evul Mediu credeau că ar avea capacitatea de a dis­tinge binele de rău şi a-i pedepsi pe răufăcători. Din acest motiv, pe ea sunt scrise cuvintele: „Adde fidem, fuit hic pridem fusus cruor idem/ ad lapidem, si dem me male, punit idem” („Crede: chiar pe această piatră a curs odinioară sânge/ dacă sunt vinovat, îmi voi primi aici pedeapsa”). În 1794, armatele revoluţionare franceze au spart coloana şi au cărat partea superioară într-o pădure din Brauweiler sau Bergheim, iar aceasta s-a pierdut în timpul transportului.

OCROTITORI AI ROMÂNILOR DIN BONN

Potrivit estimărilor din 2014, aproape o mie de români aveau oraşul Bonn ca loc de re­şedinţă. Astăzi, numărul lor este cu siguranţă mult mai mare, lor adăugându-se mulţi care locuiesc în orăşelele din jur. Pentru aceştia, de­mersurile pentru înfiinţarea unei biserici ro­mâneşti au început încă din 2008, iar de la 1 august 2009 parohia nou înfiinţată, cu slujire în fiecare duminică în biserica Sfânta Margareta de pe malul Rinului, are propriul preot. Încă de la început, pe lângă Sfântul Arhidiacon Ştefan, comunitatea românească îi are ca ocro­titori pe sfinţii mucenici Cassius şi Florentius. Icoana lor împodobeşte altarul mobil, care de­ocamdată trebuie strâns după fiecare slujbă. Dar dorinţa românilor de a avea propria bise­rică în apropierea consulatului românesc prin­de contur. La 4 iunie a.c., Mitropolitul Serafim, alături de părintele paroh Cătălin Preda şi alţi preoţi şi invitaţi, a pus piatra de temelie a vii­toarei biserici de lemn. În ea, românii îşi vor găsi loc de tihnă, ocrotiţi de mucenicii tebani Cassius şi Florentius.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni