MUCENICIA SFINŢILOR CASSIUS, FLORENTIUS ŞI GEREON

Episcopul Jacobus de Voragine (în Legenda Aurea,sec. XIII) şi monahul francez Helinard (Passio Gereonis,sec. XII), istorisesc martiriul tebanilor trimişi pe valea Rinului, care a avut loc cu aproape 10 ani mai târziu. Povestitorii medievali relatează că după martiriul din Alpi, împăratul şi-a trimis călăii în Bonnul de azi, unde i-au executat pe Cassius, Florentius şi alţi şapte soldaţi. După aceasta, oamenii împăratului au mers la Colonia Agrippina (Koln), iar acolo i-au întâlnit pe Gereon şi 318 soldaţi ai săi pe un câmp din apropierea oraşului, unde mai târziu s-a ridicat biserica Ad Martyres (azi Mechtern, lângă Koln). Aceştia au mărturisit cu hotărâre numele lui Hristos şi au fost decapitaţi.

Trupurile lor însângerate au fost târâte pe câmp şi aruncate într-o fântână adâncă. Ceva asemănător s-a petrecut în Xanten, la 100 km spre nord, cu Sfântul Victor şi 330 de tovarăşi ai săi. Alţi mucenici din aceeaşi legiune au fost executaţi în acelaşi fel în Solothurn (Victor şi Ursus), precum şi la nord de Trier, craniile şi oasele celor din urmă fiind păstrate până as­tăzi în biserica Sfântul Paulin din oraş. Sfinţii din cele trei oraşe de pe valea Rinului sunt sărbătoriţi la 10 octombrie, deşi este greu de crezut că toate cele trei martirii au avut loc în aceeaşi zi. Data de prăznuire e atestată în Martirologulieronimian, în jurul anului 430.

CINSTIREA

Toţi aceşti mucenici au fost cinstiţi la scur­tă vreme după moartea lor, creştinii ridicând bi­serici deasupra sau în apropierea mormintelor acestora. Prima biserică închinată Sfântului Mavrichie e menţionată de episcopul Teodor din Octodurum în 375. Un act de donaţie, sem­nat de nobilul Helmgar, atestă şi existenţa bise­ricii sfinţilor Cassius şi Florentius în 649 d.Hr., deşi ea se pare că datează din secolul al IV-lea. La 2 mai 1166, episcopul Rinaldus din Dassel a dispus mutarea moaştelor sfinţilor Cassius şi Florentius în altarul principal din dom, acestea fiind apoi ascunse, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, pentru a nu fi profanate. Abia în 1928-1929, în urma unor lucrări de restau­rare, au fost redescoperite într-unul din­tre turnurile domului, iar în 1971 au fost aşezate într-un nou relicvar.

Existenţa unei bazilici în cinstea Sfântului Gereon şi a tovarăşilor săi la Koln este confirmată în 590 de Grigorie din Tours. Şi aceasta se pare că exista deja pe la mijlocul secolului al IV-lea, fi­ind împodobită cu mozaicuri şi metal strălucitor. Potrivit legendei, biserica ieşea în evidenţă prin strălucirea ei au­rie, fapt pentru care locuitorii din Colonia au ajuns să îi numească pe sfinţii mucenici „Sfinţii de aur”. Şi la Xanten există o bazilică foarte veche, dedicată muce­nicului Victor şi celor împreună cu dânsul.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Gereon şi tovarăşii săi au primit mucenicia pe o coloană care acum se află la intrarea în biserică, sân­gele lor curgând de pe sabia călăului pe stâlp. Creştinii au cinstit această relicvă, iar în Evul Mediu credeau că ar avea capacitatea de a dis­tinge binele de rău şi a-i pedepsi pe răufăcători. Din acest motiv, pe ea sunt scrise cuvintele: „Adde fidem, fuit hic pridem fusus cruor idem/ ad lapidem, si dem me male, punit idem” („Crede: chiar pe această piatră a curs odinioară sânge/ dacă sunt vinovat, îmi voi primi aici pedeapsa”). În 1794, armatele revoluţionare franceze au spart coloana şi au cărat partea superioară într-o pădure din Brauweiler sau Bergheim, iar aceasta s-a pierdut în timpul transportului.

OCROTITORI AI ROMÂNILOR DIN BONN

Potrivit estimărilor din 2014, aproape o mie de români aveau oraşul Bonn ca loc de re­şedinţă. Astăzi, numărul lor este cu siguranţă mult mai mare, lor adăugându-se mulţi care locuiesc în orăşelele din jur. Pentru aceştia, de­mersurile pentru înfiinţarea unei biserici ro­mâneşti au început încă din 2008, iar de la 1 august 2009 parohia nou înfiinţată, cu slujire în fiecare duminică în biserica Sfânta Margareta de pe malul Rinului, are propriul preot. Încă de la început, pe lângă Sfântul Arhidiacon Ştefan, comunitatea românească îi are ca ocro­titori pe sfinţii mucenici Cassius şi Florentius. Icoana lor împodobeşte altarul mobil, care de­ocamdată trebuie strâns după fiecare slujbă. Dar dorinţa românilor de a avea propria bise­rică în apropierea consulatului românesc prin­de contur. La 4 iunie a.c., Mitropolitul Serafim, alături de părintele paroh Cătălin Preda şi alţi preoţi şi invitaţi, a pus piatra de temelie a vii­toarei biserici de lemn. În ea, românii îşi vor găsi loc de tihnă, ocrotiţi de mucenicii tebani Cassius şi Florentius.