22 Iulie 2018

Sfânta Cuvioasă Irmgard de la Chiemsee

Pomenită în fiecare an la data de 16 iulie în Bisericile Ortodoxă și Romano‑Catolică, Sfânta Irmgard a trăit în secolul al IX‑lea și a fost stareța mănăstirii de la Chiemsee, din Bavaria, unde a refăcut din temelii biserica și clădirile mănăstirii. S‑a evidențiat printr‑o evlavie deosebită și purtare de grijă pentru cei săraci. Este cea de‑a doua ocrotitoare a bisericii de lemn din Traunreut, ridicată de către parohia ortodoxă română de acolo.

Irmgard sau Irmengard a fost a doua fiică a regelui Ludovic Germanicul, nepotul lui Carol cel Mare, și a soției acestuia, Hemma. Se pare că s‑a născut în anul 831 sau 833 la Nürnberg, unde și‑a petrecut și primii ani de viață. Împreună cu surorile sale, a fost recomandată spre viața mănăstirească. Regele Ludovic le‑a oferit drept moștenire mănăstirea Buchau, unde au primit o... Citeste articolul

7 Noiembrie 2017

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina cea preaînțeleaptă

25 Noiembrie1 Născută în Alexandria, capitala Egiptului şi metropolă a ştiinţelor şi artelor, Ecaterina era fiica unui nobil bogat şi cu multă trecere, pe nume Constus (sau Cestus). Pe lângă viţa sa nobilă, Domnul o înzestrase cu o frumuseţe nemaiîntâlnită, toţi cei care o vedeau fiind cuprinşi de admiraţie. Mai mult, îi dăruise şi o inteligenţă ieşită din comun. Tânăra a urmat şcolile celor mai buni dascăli şi ale celor mai de seamă filozofi. A învăţat a tâlcui până şi cele mai încâlcite raţionamente, precum şi sistemele filozofice ale lui Aristotel, Platon şi ale ucenicilor mai noi ai acestora. Era, de asemenea, iscusită în arta retoricii, cunoştea operele marilor poeţi, de la Homer până la Virgiliu, şi putea să discute pe orice temă în mai multe limbi pe care le deprinsese stând în preajma învăţaţilor şi a călătorilor care veneau să vieţuiască în acest oraş cosmopolit. Studiase toate ştiinţele naturii, dar mai ales medicina, şi nici un domeniu al înţelepciunii omeneşti nu rămânea necercetat de mintea sa ascuţită şi însetată de cunoaştere. La doar optsprezece ani ajunsese într-atât de învăţată, încât era admirată de cei mai încercaţi bătrâni. Reputaţia aceasta, viţa sa nobilă, frumuseţea şi bogăţia o făceau dorită de mulţi pretendenţi, care veneau să o ceară în căsătorie. Ecaterina, simţind însă tainic că fecioria e mai de preţ, refuza toate cererile şi le spusese părinţilor săi că avea să accepte ca mire doar un tânăr ce o putea egala ca nobleţe, bogăţie, frumuseţe şi înţelepciune.

Mama ei, temându-se că nu avea să găsească un asemenea tânăr, a trimis-o pe fată să ceară sfat de la un sfânt pustnic creştin care vieţuia în afara oraşului. Acesta i-a spus Ecaterinei că el cunoştea un astfel de om şi că înţelepciunea acestuia era cu mult mai mare decât se putea crede, căci ea era obârşia tuturor celor văzute şi nevăzute. Omul... Citeste articolul

10 Septembrie 2017

Sfântul Siluan Athonitul, 24 septembrie

Această nouă stea1 a Bisericii a văzut lumina zilei în anul 1866, în sânul unei sărmane familii de ţărani din provincia Tambov din Rusia. Încă de la vârsta de patru ani, copilul zicea: „Unde este Dumnezeu?

Când o să mă fac mare, o să străbat tot pământul ca să-L găsesc!” Istorisirile despre nevoitori şi sfinţi aprindeau în sufletul lui dragostea de Dumnezeu şi, cu gândul mereu la Domnul, dorea cu lacrimi să ducă viaţă monahicească. Însă, încet-încet, a pierdut această râvnă copilărească şi, având un trup foarte puternic şi un... Citeste articolul

12 Iulie 2017

Sfântul Willibald de Eichstätt

Născut în anul 700 în localitatea Wessex din Anglia, Willibald a fost un misionar anglo-saxon pe teritoriul Germaniei de astăzi. Unii afirmă că a fost unul dintre nepoţii Sf. Bonifatie. Sf. Willibald este cel care a înfiinţat episcopia de Eichstătt şi mai multe mănăstiri. El este pomenit în fiecare an la data de7 iulie de către Bisericile ortodoxă şi catolică.

Informaţii despre viaţa acestui sfânt aflăm în biografia scrisă în jurul anului 778 de către Hugeburg, o călugăriţă din mănăstirea Heidenheim. Această biografie nu ne oferă date foarte exacte referitoare la copilăria şi părinţii lui Willibald. Cel mai vechi manuscris care se păstrează despre Sf. Willibald datează din jurul anului 800. În orice caz, Willibald s-a... Citeste articolul

5 Iulie 2017

Descoperirea mormântului Sfântul Apostol Iacov cel Mare în Spania (II)

După aducerea trupului Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Galicia, Spania, de către ucenicii săi şi înmormântarea lui, conform tradiţiei, mormântul său a fost uitat aproape 800 de ani, până în anul 814, când a fost descoperit în chip miraculos.

Din punct de vedere documentar, informaţiile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice şi nici una nu pomeneşte de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informaţii despre punerea sa în mormânt le aflăm... Citeste articolul

9 Iunie 2017

Sfântul Apostol Iacov cel Mare, propovăduitorul Evangheliei în Spania (I)

Încă din zorii creștinismului, tărâmul de la marginile lumii, așa cum era privită Spania în Antichitate, a fost râvnit și dorit ca pământ de misiune de însuși Pavel, marele Apostol al neamurilor. În dorința sa de a-L vesti pe Hristos pe tot pământul, Sfântul Apostol Pavel le mărturisește romanilor gândul de a propovădui vestea Evangheliei și în îndepărtata Spanie: „Dar acum, nemaiavând loc în aceste ținuturi și având dorința de mulți ani să vin la voi, când mă voi duce în Spania voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere și de către voi să fiu însoțit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi” (Rom. 15, 23-24). Dacă și-a îndeplinit dorința nu știm, dar tradițiile spaniole și anumiți Părinți și scriitori bisericești, precum Clement Romanul, Fragmentul Muratori, Fericitul Ieronim, Sfântul Atanasie al Alexandriei, Sfântul Chiril al Ierusalimului și Sfântul Ioan Gură de Aur, mărturisesc că a ajuns acolo.

Cea mai importantă tradiție care susține predica apostolică în Spania îl are însă în centru pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare, Santiago el Mayor, cum îl numesc spaniolii. Deși sprijinită pe mai puține mărturii istorice decât cea paulină, această tradiție se bucură de cei mai mulți susținători, Santiago fiind considerat până astăzi patronul Spaniei.... Citeste articolul

8 Mai 2017

Cuviosul Teodor cel Sfintit, ucenicul Sfântului Pahomie, 16 mai

Născut într-o nobilă familie creştină în Egiptul de Sus, Sfântul Teodor a dus încă din copilărie o viaţă evlavioasă. La vârsta de doisprezece ani, văzând îmbelşugata masă pe care familia sa o pregătise pentru praznicul Bobotezei, s-a străpuns de umilinţă şi şi-a zis: „Dacă te vei îndulci de aceste mâncăruri, nu vei moşteni viaţa veşnică.” De atunci înainte, ajuna în fiecare zi până seara şi se înfrâna de la toate bucatele cele alese. Doi ani mai târziu, a fost primit în Mănăstirea din Latopole, unde a dus o viaţă sihăstrească în preajma unor bătrâni monahi; apoi, auzind de înţelepciunea Sfântului Pahomie, s-a dus cu arzândă grabă la Tabenesis (ca. 328). Încă de la intrarea sa în mănăstire, tânărul Teodor se nevoia întru toate să-i urmeze Părintelui nostru Pahomie, spre care căuta ca spre Dumnezeu Însuşi. Veghea cu stricteţe să-şi păstreze curăţia inimii, vorbirea cumpătată şi plăcută şi ascultarea necondiţionată, până la moarte. A înaintat atât de mult în virtute încât, în pofida tinerei sale vârste, s-a făcut sprijin şi pildă multora dintre fraţi. În primul an al vieţuirii sale în mănăstire, ridicându-se într-o zi la rugăciune, şi-a văzut chilia umplându-se de lumină iar doi îngeri strălucitori i-au stat înainte. Spăimântându-se, Teodor ieşi în grabă şi se căţără pe acoperiş; însă îngerii veniră să-l liniştească încredinţându-i, în chip profetic, un număr mare de chei.

Cu un alt prilej, maica sa a venit să-l cerceteze; Teodor refuză să-o primească, de teamă să nu fie mustrat în ziua Judecăţii de încălcarea poruncii, că: cel care doreşte să ajungă la desăvârşire trebuie să-şi lase părinţii, şi zise: „Nu am nici mamă sau orice altceva în această lume, unde totul vremelnic este.” Mustrat pe nedrept de Sfântul... Citeste articolul

14 Martie 2017

Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, 17 martie

Sfântul Alexie1 s-a născut la Roma, în vremea împăratului Arcadie (395-408), dintr-un nobil și evlavios senator numit Eufimian și din soția sa, Aglaia, după ani îndelungați de grea nerodnicie. A primit cea mai bună educație și, când a ajuns la maturitate, părinții săi i-au rânduit căsătoria cu o tânără fată din nobilimea romană. În aceeași noapte a nunții când trebuia să se alăture soției sale în camera de nuntă, Alexie, care era cuprins doar de sfânta și desăvârșita feciorie, i-a redat inelul, spunându-i câteva cuvinte la ureche și a fugit pe ascuns. Urcându-se pe un vas, încrezându-se astfel în Pronie, a reușit să ajungă până la Laodiceea și, de acolo, s-a alăturat unei cete de negustori care mergeau la Edesa, în Mesopotamia. Se opri acolo la o biserică închinată Maicii Domnului și a rămas șaptesprezece ani în pridvorul ei, îmbrăcat fiind cu haine sărace și rupte și hrănit prin dărnicia credincioșilor care veneau la biserică să se roage. Între timp, tatăl său trimisese slujitori în toate direcțiile în căutarea lui, în timp ce mama lui, acoperită cu un sac, stătea întinsă pe pământ și de nemângâiat, iar femeia sa, imitând iubirea turturelei pentru soțul ei, aștepta sosirea unor vești noi. Câțiva dintre trimișii lui Eufimian ajunseră până la Edesa, au trecut pe lângă Alexie și i-au dat milostenie, departe de a bănui că el este nobilul lor stăpân, atât de mult se schimbase trupul său prin asceză și prin relele abuzuri pe care le îndura cu mulțumiri pentru dragostea lui Dumnezeu.

După această lungă nevoință dusă în taină, Maica lui Dumnezeu s-a arătat într-o zi paracliserului bisericii, cerându-i să-l facă să intre pe „Omul lui Dumnezeu”. Văzându-se pe sine descoperit și de acum expus măririlor oamenilor, Alexie a fugit din nou și s-a urcat pe un vas care mergea la Tars; dar vânturile cele rele, sau mai degrabă Pronia dumnezeiască, au... Citeste articolul

11 Ianuarie 2017

Cuvioşii Roman şi Lupicin Întemeietorii Mănăstirii Condat din Jura

Sfântul Roman1 s-a născut în jurul anului 400 în sânul unei familii de neam din Franche-Comte, ţinut în care viaţa mănăstirească era încă necunoscută. Renunţând la căsătorie, s-a dus să trăiască pentru câtva timp într-o mănăstire de la Lyon, în preajma stareţului Sabin, care i-a transmis cele începătoare ale vieţii îngereşti pe care le moştenise el însuşi de la Părinţii Răsăritului şi de la călugării de la Lerins. Ajuns la vârsta de treizeci şi cinci de ani, Roman s-a adâncit singur în pădurile dese din masivul Jura, neluând cu sine decât Sfânta Scriptură, Patericul şi Instituţiile Chinoviei de Sfântul Cassian [29 febr.]. S-a aşezat într-un loc izolat şi greu de pătruns, închis între trei munţi şi la confluenţa a două ape, pe nume Condat. Nu avea drept adăpost decât ramurile unui brad mare, şi îşi închina tot timpul rugăciunii şi lecturii, hrănindu-se cu fructe sălbatice şi din roadele muncii mâinilor sale.

A rămas aici câţiva ani, uitat de lumea pe care el însuşi mai întâi o uitase din iubire pentru Dumnezeu, până în ziua în care fratele său mai tânăr, Lupicin, care fusese prins fără voia lui în legăturile căsătoriei, dar redevenise liber în urma morţii tatălui şi a soţiei sale, a venit să i se alăture, la invitaţia lui Roman care i... Citeste articolul

7 Decembrie 2016

Sfânta Mare Muceniţă Anastasia Văduva, numită şi Farmacolitrie, 22 Decembrie

Sfânta Anastasia1, al cărei nume înseamnă înviere,trăia la Roma în vremea domniei lui Diocleţian peste Imperiul roman (284-305). Era fiica unui păgân bogat şi vestit, numit Pretexatus, dar maica sa evlavioasă, Fausta, după ce a sădit în sufletul ei de copil primele seminţe ale credinţei, a încredinţat-o unui om vrednic de cinstire, plin de înţelepciune şi bun cunoscător al Sfintelor Scripturi, Hrisogon, ca să-i transmită învăţătura despre Dumnezeu. După aceea, tatăl ei a măritat-o împotriva voinţei ei cu un om respingător, Publie, care nu se gândea decât cum să-şi satisfacă dorinţele trupeşti. Cu sufletul cuprins de dragostea pentru Mirele ceresc şi pentru fecioria care îl face pe om asemenea îngerilor, tânăra a reuşit să evite relaţiile conjugale sub pretext că este bolnavă. Noaptea însă, ea se îmbrăca în straie simple, ca o femeie din popor, şi, însoţită de o servitoare, mergea să-i cerceteze pe ostaşii lui Hristos închişi în temniţele împăratului din pricina credinţei lor. Reuşea să intre dând paznicilor aur cu nemiluita, şi aducea, cu dragoste şi dăruire, puţină uşurare celor care fuseseră chinuiţi pentru că mărturiseau Numele lui Hristos. Ea le spăla picioarele, le curăţa şi le pansa rănile abia făcute şi îi îndemna să stăruiască în luptă până la capăt, ca să primească cununile biruinţei şi ale slavei celei veşnice. Când Publie a aflat că soţia lui l-a înşelat motivând că e bolnavă, şi că se înjosea amestecân- du-se cu neamul defăimat al mucenicilor creştini, fu cuprins de o mânie cumplită şi o închise pe Anastasia în casă, neîngăduindu-i nicio legătură cu lumea din afară.

Prin mijlocirea unei bătrâne creştine din vecinătate, Anastasia a reuşit totuşi să trimită o scrisoare părintelui său duhovnic, Hrisogon, întemniţat şi el din porunca împăratului. Acesta i-a răspuns printr-o scrisoare plină de bucurie şi de nădejde, mângâind-o şi îndemnând-o la stăruinţă. Întărită de cuvintele sale, tânăra... Citeste articolul

8 Noiembrie 2016

Sfântul Martin cel Milostiv, Episcop de Tours, 11 noiembrie

Fiu al unui centurion dintr-o legiune romană, Sfântul Martin1 s-a născut în 316 la Sabaria, în Panonia (Ungaria), unde tatăl său era în garnizoană. Totuşi, a fost crescut în patria mamei sale, la Pavia (Italia), şi era sortit, după obiceiul vremii sale, să slujească şi el în armată. Încă de la vârsta de zece ani, deşi părinţii săi erau păgâni, băiatul a cerut să fie primit catehumen. Doi ani mai târziu, auzind vorbindu-se de faptele unor sihaştri din Răsărit, a început a visa să se retragă din tumultul lumii pentru a duce viaţă monahicească, dar a trebuit să se supună voii părinţilor săi şi s-a înrolat în armată.

Însă această slujire nu-l împiedica de la lucrarea sfintelor virtuţi evangheliceşti. La vârsta de optsprezece ani, pe când se afla în garnizoană la Amiens, în Galia, a întâlnit într-o zi de iarnă un om sărman, gol şi tremurând de frig la porţile oraşului. Cum nimănui nu i se făcea milă la vederea acestuia, robul lui Dumnezeu Martin, deşi... Citeste articolul

6 Octombrie 2016

Sfinţii Mucenici Cassius, Florentius, Gereon și alţi soldaţi din Legiunea Tebană († 10 Octombrie 304)

Sfinţii Mucenici Cassius şi Florentius din Bonn si Gereon din Koln, împreună cu tovarăşii lor, cu toţii soldaţi în Legiunea Tebană aflată în slujba împăraţilor romani, au luat cununa muceniciei probabil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei iniţiate de Diocleţian împotriva creştinilor. Sfinţii Cassius şi Florentius sunt şi ocrotitorii parohiei româneşti din fosta capitală a Germaniei.

LEGIUNEA TEBANĂ Aceşti mărturisitori din Legiunea Tebană proveneau în mare parte din Egipt şi cei mai mulţi erau creştini, fiind ştiut faptul că acest ţinut a fost unul dintre primele creştinate aproape în totalitate. Potrivit lui Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum,scrisă în jurul anului 440), împăratul Diocleţian l-a trimis pe Maximian Hercules... Citeste articolul

16 Septembrie 2016

Sfântul Ilie Spileotul, 11 septembrie

Sfântul Ilie s-a născut într-o familie nobilă si bogată din Reggio Calabria (Italia), pe la anul 860-864. Iubind din tinereţe viaţa de nevoinţă si aflând despre viaţa sfântului Arsenie, care se nevoia nu departe de cetatea sa, i s-a alăturat si a îmbrăcat haina monahicească, urmându-l întru toate pe învăţătorul său.

Primind de la Dumnezeu vestire despre năvălirea apropiată a sarazinilor, cei doi sfinţi au plecat în Grecia, la fel ca alţi sfinţi din acel ţinut, şi s-au oprit la Patras, unde au vieţuit opt ani într-un turn. Acolo au ajuns să fie cunoscuţi atât pentru nevoinţele lor, cât şi pentru minunile pe care le făceau. Plecând sarazinii din meleagurile lor, sfinţii Arsenie şi Ilie au... Citeste articolul

4 Iulie 2016

Viaţa Sfântului Nicolae din Aderno

Sec. Xi, Aderno – Alcara, Sicilia, 17 august Preacuviosul Părinte Nicolae, cel cu viaţa prea- minunată, s-a născut în cetatea Aderno (azi, Adrano), în timpul vestitului conte Ruggero, cel care a eliberat Sicilia de sub stăpânirea agarenilor. Părinţii săi erau oameni credincioşi, de viţă nobilă, din familia Politi, numindu-se Almidor şi Alpina. Erau oameni bogaţi şi gospodari, dar se întristau mult, pentru că nu aveau copii şi nu aveau cui lăsa toată agoniseala lor. De aceea, se rugau cu credinţă lui Dumnezeu şi Preasfintei Sale Maici ca să le dea un fiu, făcând multe milostenii la săraci, postind şi alte fapte bune făcând.

Aşadar a binevoit Domnul să le asculte rugăciunea, pentru credinţa lor, şi le-a dăruit acest fiu, pe Nicolae, pe care l-au crescut în frica lui Dumnezeu, dându-i o educaţie aleasă. L-au încredinţat unor maeştri încercaţi, de la care copilul a deprins cu râvnă toată învăţătura vremii aceleia, desăvârşindu-se mai ales în litere.... Citeste articolul

4 Mai 2016

Pomenirea Sfântului Nou Mucenic Efrem cel Nou, 5 mai

Nu se cunoştea nimic despre acest sfânt nou mucenic până la data de 3 ianuarie 1950, când s-a arătat locul mormântului său, în vechea mănăstire a Bunei Vestiri pe muntele Nepătaţilor (Amomoi), la Nea Makri în Atica. Din 1965 şi până acum, sfântul s-a arătat de foarte multe ori, unor maici din mănăstire sau unor pelerini, în somn sau faţă către faţă, însoţit de o mare lumină şi de un parfum suav, povestindu-le, cu detalii care se potriveau în chip minunat, viaţa şi împrejurările muceniciei sale.

Sfântul Efrem s-a călugărit la vârsta de paisprezece ani în această mănăstire care în acea vreme era înfloritoare. După douăzeci şi şapte de ani de viaţă de nevoinţă, a fost prins de turci, care au tăiat capetele tuturor celorlalţi monahi şi au distrus mănăstirea, şi din 14 septembrie 1425 până la 5 mai 1426, a fost pus la numeroase cazne. În cele din urmă,... Citeste articolul