Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
În ultimele luni un cuvânt rostit des de locuitorii întregii planete este cuvântul „corona”, de la virusul numit Corona. Sunt puțini însă cei care știu că a existat cu adevărat o Sfântă Corona, invocată chiar în cazuri de epidemie şi pomenită în calendarul ortodox pe data de 11 noiembrie, când mai prăznuim doi sfinți, pe Sf. Mina și pe Sf. Teodor Studitul. În Biserica Catolică Sfânta Corona este pomenită în ziua de 14 mai, iar la armeni pe data de 10 noiembrie.
Puţine sunt informațiile despre viața acestei sfinte, pe care occidentalii o consideră mai degrabă o legendă. Însă ceea ce putem afirma dintru început este faptul că Sfânta Corona nu are nimic de a face cu virusul care a cauzat această pandemie cu mii de morți și sute de mii de îmbolnăviri. Dimpotrivă, Sfânta Corona a fost și este invocată în caz de molimă sau, în... Citeste articolul
Acest apostol al extremului Occident s-a născut în Marea Britanie în jurul anului 383, într-o familie celtică romanizată și de multă vreme creștină. Tatăl său, Calpurnius, era diacon și avea în același timp funcția de decurion. Stăpânea un domeniu (villa) îmbelșugat, îngăduind fiului său să-și petreacă primii ani întru deșertăciuni, fără prea multă preocupare pentru lucrurile lui Dumnezeu.
Când Patrick era de șaisprezece ani a fost prins de pirați, dimpreună cu mulți dintre locuitorii regiunii, și vândut în Irlanda unui stăpân de pământuri care l-a însărcinat cu păzirea turmelor sale în munte. Greutățile exilului în această țară străină, aproape complet păgână, și legătura cu natura i-au întors inima către Dumnezeu, și acesta... Citeste articolul
Pomenit în fiecare an pe data de 6 iulie, ziua nașterii sale în veșnicie, Sfântul Goar s‑a remarcat prin îngrijirea bolnavilor și a nevoiașilor, dar și pentru refuzul de a deveni episcop de Trier, preferând viața eremitică. Astăzi, un oraș de pe Rin îi poartă numele, iar moaștele sfântului sunt adăpostite în mai multe biserici de pe teritoriul Germaniei.
Goar s‑a născut în Aquitania (sud‑estul regatului franc), la sfârșitul secolului al V‑lea, probabil în anul 495, în sânul unei familiiînstărite. Nu știm nimic despre copilăria lui. Este cunoscut faptul că la vârsta de 24 de ani a primit Taina Preoției. După hirotonie s‑a așezat pe malul râului Rin, la nord de orașul Koblenz, cu acordul episcopului de... Citeste articolul
Între sfinții și fericiții apuseni pomeniți de Biserica noastră an de an se numără și un om de litere, poet mai puțin cunoscut, Sf. Paulin de Nola. Pomenit în fiecare an în Bisericile Ortodoxă și Catolică, la data de 22 iunie, Sf. Paulin este prezentat în multe tratate de Patrologie drept un poet, un scriitor, un artist, dar la fel de importantă este şi viața lui ascetică, trăirea lui în duhul evanghelic.
Născut în anul 353 în localitatea Burdigala (orașul francez Bordeaux de astăzi), fiu al unei însemnate familii nobiliare romane, Sfântul Paulin (cu numele întreg Pantinus Meropius Anicius Paulinus) a studiat la școala unui renumit retor al timpului său, Ansoniu, care‑i va deveni mai târziu foarte bun prieten. Datorită culturii dobândite, prestigiului familiei sale,... Citeste articolul
Acest sfânt părinte s‑a născut într‑o familie nobilă, dar păgână, din Sicilia. După convertirea la creștinism, tatăl său i se opune cu violență, astfel încât Urs fuge la Ravenna, unde se face plăcut localnicilor prin sfințenia sa. Astfel, ajunge al șaisprezecelea episcop al Ravennei timp de 26 de ani, revigorând viața duhovnicească a localnicilor. Cea mai veche sursă despre biografia Sfântului Urs este lucrarea Liber pontificalis ecclesiae ravennatis sau Cronica episcopală a Ravennei, scrisă de Andrea Agnello, preot și istoric din secolul al IX‑lea. Această lucrare are o importanță deosebită pentru episcopia Ravennei, fiindcă pune la un loc informații de pe parcursul a opt secole despre monumentele și episcopii Ravenei, dar și omiliile către cler și popor, strânse de Agnello.
În anul 402, Sfântul Urs transferă definitiv sediul episcopal de la Classe la Ravena, în același an Ravenna devenind și capitala Imperiului Roman de Apus, sub împăratul Onoriu. La Ravena, Sfântul Ierarh ridică reșe-dința episcopală (unde și locuiește) și catedrala episcopală, înfrumusețându‑le cu stucaturi aurite și mozaicuri. Catedrala a primit hramul... Citeste articolul
Sfântul Eusebiu s‑a născut în Sardinia, în anul 283, din părinți binecredin-cioși. După martiriul tatălui său, Eusebiu, dimpreună cu mama și sora sa (Sf. Constanța – 18 feb.), se mută la Roma, unde urmează studii teologice, având coleg pe viitorul episcop al Romei, Sfântul Liberie (27 aug.). Excelând în pregătirea sa teologică, dar și în cea duhovnicească, este hirotesit citeț de Sfântul Silvestru, episcop al Romei (2 ian.), iar în anul 336 este hirotonit preot, apoi, la 15 decembrie 345, episcop de Vercelli, de către Sfântul Iuliu I, episcopul Romei (12 apr.). Sfântul Eusebiu a făcut parte din cler într‑o perioadă în care Biserica era lovită de erezia ariană.
La hirotonirea sa întru preot strălucea într‑o lumină dumnezeiască, îngerii slujindu‑i în Sfântul altar. Într‑o zi, o oarecare femeie din popor, îndemnată de vrăjmașul ucigaș de suflete, surprinsă de frumuseţea Sfântului Eusebiu, a dorit a intra în camera acestuia, dar îngerii Domnului, ţinând ușile încuiate, au împiedicat‑o... Citeste articolul
Cunoscut sub numele de Sfântul Severin de Noricum, sau de Napoli, Sfântul Severin a propovăduit Evanghelia în secolul al V-lea, în provincia Noricum, nefiind, se pare, nici măcar preot sau călugăr, ci simplu eremit. S-a remarcat prin darul înaintevederii, al facerii de minuni, prin înființarea mai multor mănăstiri, dar și prin organizarea populației retrase din calea barbarilor. Este pomenit de către Bisericile Ortodoxă și Catolică pe data de 8 ianuarie. Este considerat patronul celor întemnițați, dar și al viticultorilor.
Dacă despre mulți sfinți ai Bisericii primare sau din Evul Mediu avem puține informații, nu același lucru putem spune și despre Sfântul Severin. Informații despre viața și activitatea lui, dar și despre răspândirea creștinismului în provincia Noricum, ne oferă Vita Sancti Severini, scrisă de către Eugippius, într-o „latină frumoasă și de nivel înalt”1.... Citeste articolul
An de an diaspora ortodoxă îl cinstește în luna noiembrie pe Sf. Martin Tours, cel mai popular sfânt al Apusului. Tot în această lună, însă pe data de 17 noiembrie, în Apus îl prăznuim și pe Sf. Grigorie de Tours numit „părintele istoriei Franței” sau „Herodotul francez”.
Gregorius Turonensis (pe numele său adevărat Gregorius Florentius) s‑a născut în localitatea Averna (astăzi Clermont‑Ferrand, Franța), în anul 538 (după unii 539 sau chiar 540), într‑o familie senatorială galo‑romană1. Provenea dintr‑o familie creștină; bunicul său, Grigorie, era episcop de Langers, iar un unchi al său, Gallus, era episcop de Averna (Clermont‑Ferrand)2. De la... Citeste articolul
Sfânta Ketevan1 a trăit într-o Georgie sfâşiată de înfruntarea puternicilor săi vecini: Imperiul Otoman şi Persia Şahului Abbas cel Mare (1587–1629). Familia regală însăşi era împărţită în privinţa politicii de adoptat. Unii dintre prinţi fuseseră educaţi în Persia, alţii în Turcia, ceea ce îi determina să facă alegeri diferite unii faţă de alţii, adesea dăunătoare pentru propria lor ţară.
Prinţesa Ketevan, care descindea din familia Bangration, familie regală din Kartli, se căsătorise cu David, fiul cel mare al Regelui Alexandru al II-lea din Kakheti (la sud-est de Caucaz). David a murit după o domnie foarte scurtă (1601), lăsând în urma sa un fiu făgăduit unui destin strălucit, Teimuraz, care a fost trimis la curtea persană pentru a-şi întregi educaţia. Însă... Citeste articolul
Pomenită în fiecare an la data de 16 iulie în Bisericile Ortodoxă și Romano‑Catolică, Sfânta Irmgard a trăit în secolul al IX‑lea și a fost stareța mănăstirii de la Chiemsee, din Bavaria, unde a refăcut din temelii biserica și clădirile mănăstirii. S‑a evidențiat printr‑o evlavie deosebită și purtare de grijă pentru cei săraci. Este cea de‑a doua ocrotitoare a bisericii de lemn din Traunreut, ridicată de către parohia ortodoxă română de acolo.
Irmgard sau Irmengard a fost a doua fiică a regelui Ludovic Germanicul, nepotul lui Carol cel Mare, și a soției acestuia, Hemma. Se pare că s‑a născut în anul 831 sau 833 la Nürnberg, unde și‑a petrecut și primii ani de viață. Împreună cu surorile sale, a fost recomandată spre viața mănăstirească. Regele Ludovic le‑a oferit drept moștenire mănăstirea Buchau, unde au primit o... Citeste articolul
25 Noiembrie1 Născută în Alexandria, capitala Egiptului şi metropolă a ştiinţelor şi artelor, Ecaterina era fiica unui nobil bogat şi cu multă trecere, pe nume Constus (sau Cestus). Pe lângă viţa sa nobilă, Domnul o înzestrase cu o frumuseţe nemaiîntâlnită, toţi cei care o vedeau fiind cuprinşi de admiraţie. Mai mult, îi dăruise şi o inteligenţă ieşită din comun. Tânăra a urmat şcolile celor mai buni dascăli şi ale celor mai de seamă filozofi. A învăţat a tâlcui până şi cele mai încâlcite raţionamente, precum şi sistemele filozofice ale lui Aristotel, Platon şi ale ucenicilor mai noi ai acestora. Era, de asemenea, iscusită în arta retoricii, cunoştea operele marilor poeţi, de la Homer până la Virgiliu, şi putea să discute pe orice temă în mai multe limbi pe care le deprinsese stând în preajma învăţaţilor şi a călătorilor care veneau să vieţuiască în acest oraş cosmopolit. Studiase toate ştiinţele naturii, dar mai ales medicina, şi nici un domeniu al înţelepciunii omeneşti nu rămânea necercetat de mintea sa ascuţită şi însetată de cunoaştere. La doar optsprezece ani ajunsese într-atât de învăţată, încât era admirată de cei mai încercaţi bătrâni. Reputaţia aceasta, viţa sa nobilă, frumuseţea şi bogăţia o făceau dorită de mulţi pretendenţi, care veneau să o ceară în căsătorie. Ecaterina, simţind însă tainic că fecioria e mai de preţ, refuza toate cererile şi le spusese părinţilor săi că avea să accepte ca mire doar un tânăr ce o putea egala ca nobleţe, bogăţie, frumuseţe şi înţelepciune.
Mama ei, temându-se că nu avea să găsească un asemenea tânăr, a trimis-o pe fată să ceară sfat de la un sfânt pustnic creştin care vieţuia în afara oraşului. Acesta i-a spus Ecaterinei că el cunoştea un astfel de om şi că înţelepciunea acestuia era cu mult mai mare decât se putea crede, căci ea era obârşia tuturor celor văzute şi nevăzute. Omul... Citeste articolul
Această nouă stea1 a Bisericii a văzut lumina zilei în anul 1866, în sânul unei sărmane familii de ţărani din provincia Tambov din Rusia. Încă de la vârsta de patru ani, copilul zicea: „Unde este Dumnezeu?
Când o să mă fac mare, o să străbat tot pământul ca să-L găsesc!” Istorisirile despre nevoitori şi sfinţi aprindeau în sufletul lui dragostea de Dumnezeu şi, cu gândul mereu la Domnul, dorea cu lacrimi să ducă viaţă monahicească. Însă, încet-încet, a pierdut această râvnă copilărească şi, având un trup foarte puternic şi un... Citeste articolul
Născut în anul 700 în localitatea Wessex din Anglia, Willibald a fost un misionar anglo-saxon pe teritoriul Germaniei de astăzi. Unii afirmă că a fost unul dintre nepoţii Sf. Bonifatie. Sf. Willibald este cel care a înfiinţat episcopia de Eichstătt şi mai multe mănăstiri. El este pomenit în fiecare an la data de7 iulie de către Bisericile ortodoxă şi catolică.
Informaţii despre viaţa acestui sfânt aflăm în biografia scrisă în jurul anului 778 de către Hugeburg, o călugăriţă din mănăstirea Heidenheim. Această biografie nu ne oferă date foarte exacte referitoare la copilăria şi părinţii lui Willibald. Cel mai vechi manuscris care se păstrează despre Sf. Willibald datează din jurul anului 800. În orice caz, Willibald s-a... Citeste articolul
După aducerea trupului Sfântului Apostol Iacov cel Mare în Galicia, Spania, de către ucenicii săi şi înmormântarea lui, conform tradiţiei, mormântul său a fost uitat aproape 800 de ani, până în anul 814, când a fost descoperit în chip miraculos.
Din punct de vedere documentar, informaţiile despre descoperirea mormântului Sfântului Iacov cel Mare în Galicia sunt laconice şi nici una nu pomeneşte de Spania. În Faptele Apostoliloreste relatată pe scurt tăierea capului Apostolului de către Irod Agripa, dar nu se spune nimic despre locul îngropării sale. Primele informaţii despre punerea sa în mormânt le aflăm... Citeste articolul
Încă din zorii creștinismului, tărâmul de la marginile lumii, așa cum era privită Spania în Antichitate, a fost râvnit și dorit ca pământ de misiune de însuși Pavel, marele Apostol al neamurilor. În dorința sa de a-L vesti pe Hristos pe tot pământul, Sfântul Apostol Pavel le mărturisește romanilor gândul de a propovădui vestea Evangheliei și în îndepărtata Spanie: „Dar acum, nemaiavând loc în aceste ținuturi și având dorința de mulți ani să vin la voi, când mă voi duce în Spania voi veni la voi. Căci nădăjduiesc să vă văd în trecere și de către voi să fiu însoțit până acolo, după ce mă voi bucura întâi, în parte, de voi” (Rom. 15, 23-24). Dacă și-a îndeplinit dorința nu știm, dar tradițiile spaniole și anumiți Părinți și scriitori bisericești, precum Clement Romanul, Fragmentul Muratori, Fericitul Ieronim, Sfântul Atanasie al Alexandriei, Sfântul Chiril al Ierusalimului și Sfântul Ioan Gură de Aur, mărturisesc că a ajuns acolo.
Cea mai importantă tradiție care susține predica apostolică în Spania îl are însă în centru pe Sfântul Apostol Iacov cel Mare, Santiago el Mayor, cum îl numesc spaniolii. Deși sprijinită pe mai puține mărturii istorice decât cea paulină, această tradiție se bucură de cei mai mulți susținători, Santiago fiind considerat până astăzi patronul Spaniei.... Citeste articolul
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team