Anii săi de arhierie au fost grei atât din punct de vedere al apărării dreptei credin­Å£e, cât ÅŸi datorită încercărilor veni­te asupra Italiei din exterior. Atunci când au nă­vălit hunii, cei care nu cunoÅŸteau mila faÅ£ă de oameni sau res­pectul faÅ£ă de cele sfinte, îmbrăcat în veÅŸ­minte arhiereÅŸti, papa Leon a ieÅŸit în în­tâmpinarea lui Attila – „biciul lui Dumnezeu” – ÅŸi a negociat cu acesta la Mantova, făcându-l să se retragă (452). În anul 455, atunci când vandalii au ase­diat cetatea Romei, tot papa Leon a negociat cu căpetenia acestora, Genseric, ÅŸi, deÅŸi multe case au fost arse, locuitorii cetăÅ£ii care s-au ascuns prin catacombe au fost lăsaÅ£i în viaÅ£ă ÅŸi toate lăcaÅŸurile de cult au fost cruÅ£ate.

În ceea ce priveÅŸte opera sa, de la Sfântul Leon cel Mare au rămas 143 de scrisori ÅŸi 96 de cuvântări ÅŸi predici Å£inute în vremea pontificatului său:

• Scrisoare dogmatică către Flavian (a 28-a), numită ÅŸi Tomosul către Flavian.Este cea mai cunoscută dintre scrisorile sale, fiind importantă pentru discuÅ£iile hristologice ale timpului ÅŸi în care Leon îl combate pe Eutihie ÅŸi susÅ£ine doctrina ortodoxă.
• 96 de Cuvântări la sărbătorile împărăteÅŸti ÅŸi sărbători de peste an, precum ÅŸi la Săptămâna Patimilor. Primele cinci, Å£inute la aniversarea suirii sale pe scaunul ponti­fical, tratează despre primatul papal, altele se ocupă cu dogma hristologică.
• 173 de Scrisori,dintre care numai 143 îi aparÅ£in personal, celelalte fiindu-i adre­sate de diverse personalităÅ£i în decursul pontificatului său. Aceste scrisori tratează pro­bleme administrative ÅŸi disciplinare pentru Biserică.
• i se atribuie ÅŸi un liturghier: Sacramentarium leonianum.

În Patristică, cu Leon cel Mare se încheie perioada a doua din patristica latină.

ContribuÅ£ia sa în hristologie s-a concentrat pe următoarele aspecte: Hristos e Dumnezeu adevărat ÅŸi Om adevărat. El are două firi: omenească ÅŸi dumnezeiască, dar o  singură Persoană. Cele două firi nu se amestecă, ci ele lucrează în comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecăreia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale tru­pului. Această unitate face posibilă comuniunea însuÅŸirilor. Domnul Hristos e văzut ÅŸi nevăzut, de înÅ£eles ÅŸi de neînÅ£eles, răstignit ÅŸi înviat. Domnul S-a întrupat pentru a ne mântui prin patima ÅŸi moartea Sa. Leon vorbeÅŸte despre har, despre Sfintele Taine, despre Biserică ÅŸi stăruie asupra unităÅ£ii Bisericii, ca fiind mireasa unui singur bărbat, Hristos. Proclamă primatul papal, sprijinit pe aÅŸa-numitul primat al lui Petru.

Leon cel Mare a murit în pace, în anul 461.