Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 5 Aprilie 2016 Ora: 15:14

Sfântul Isidor Episcopul Seviliei, 4 aprilie

De neam dintr-o familie prin­ciară a Cartaginei, în Spania, Sfântul Isidor era cel mai tâ­năr dintr-o familie de sfinţi: cei doi fraţi ai săi, Leandru (27 februarie) şi Fulgenţiu (14 ianuarie), şi sora sa Florentina (20 iunie) sunt cu adevărat cinstiţi cu un cult în Biserica latină. Se spune despre Sfântul Isidor că, lăsându-l dădaca sa lângă un copac din grădină, în timp ce era încă în leagăn, a fost înconjurat de un roi de albine, dintre care unele au pus un fagure de miere pe buzele sale, ca semn de elocinţei lui.

Încredinţat pentru a fi instruit grijii Sfântului Leandru, el a fugit într-una din zile de la şcoală pentru a scăpa de mustrările fratelui său. Oprindu-se lângă un izvor pentru a se odihni, copilul se uita cu curiozitate la brazdele care erau săpate pe mal, când o femeie care venise să scoată apă i-a explicat că frânghia, alunecând pe piatră, a ajuns să sape acolo brazde. Isidor a înţeles atunci că, dacă frânghia a săpat piatra, râvna la învăţătură ar putea şi ea să biruiască înceţoşarea minţii sale. S-a întors atunci la fra­tele său şi a înaintat atât de bine în învăţătură încât, depăşindu-i pe toţi dascălii lui, a deve­nit omul cel mai învăţat din timpul său, astfel că veneau oameni de departe ca să-l audă vor­bind despre cele mai înalte lucruri.

Părtaş lucrării pastorale a Sfântului Leandru, Isidor a rezistat cu putere ereti­cului rege Leuvigilde şi a luat parte activ la convertirea goţilor arieni. În timpul exi­lului fratelui său, el a preluat singur apă­rarea adevăratei credinţe şi a intereselor Bisericii. După convertirea regelui Recared (589), s-a retras într-o mănăstire, unde a putut să se dedice în toată liniştea studiu­lui şi rugăciunii; dar a fost în curând scos de acolo la moartea lui Leandru (600), pentru a fi întronizat, împotriva voinţei sale, episcop de Sevilia, primul scaun al Bisericii din Spania.

În timpul celor patruzeci de ani ai epi­scopatului său, Sfântul Isidor s-a făcut pe sine mângâietorul celor năpăstuiţi, adă­postul celor săraci, apărătorul legii şi al dreptăţii. A avut mare grijă de slujbele li­turgice, asigurându-se că acestea erau ce­lebrate într-un mod vrednic de slava lui Dumnezeu, de aceea este considerat în­temeietorul aşa-numitei Liturghii mozarabe. Mulţimi mari se înghesuiau pentru a se adăpa la izvorul înţelepciunii lui, mai înaltă – s-a spus – decât cea a lui Solomon, şi ca să asculte predicile sale care adeve­reau desele minuni pe care le săvârşea. Astfel, după ce a biruit cu succes un mo­nofizit eretic ucenic al lui Sever în timpul celui de-al II-lea Sinod din Sevilia (619) pe care l-a prezidat, a vindecat un orb prin simpla atingere a mâinii sale.

Sfântul Isidor, de asemenea, a fondat un număr mare de mănăstiri şi a organi­zat în Sevilia o şcoală de pregătire a cleru­lui, unde îi plăcea să vină el însuşi să pre­dea. Niciun domeniu al cunoaşterii nu îi era străin şi a lăsat posterităţii un număr impresionant de scrieri din toate tipurile, care au fost principala sursă de cunoaştere în Occident în timpul întregului Ev Mediu1.

Ajuns la o vârstă înaintată şi pătimind de o boală gravă, sfântul episcop a împărţit toate bunurile sale pentru hra­na săracilor şi s-a pregătit pentru moar­te cu rugăciune şi pocăinţă, prevestind destinul trist al Bisericii din Spania. Cu patru zile înainte de moartea sa, a cerut să fie dus în biserică unde, întins pe cenuşă în mijlocul naosului şi acoperit cu un sac, a chemat mila lui Dumnezeu într-o smerită şi frumoasă rugăciune, spu­nând, între altele: „Pentru mine, Doamne, şi nu pentru cei drepţi ai rânduit în Biserică baia mântuitoare a pocăinţei...”. După ce a primit dezlegarea de la unul dintre episcopii de faţă, el s-a încredinţat rugăciunilor celor prezenţi, a dat sărutul păcii preoţilor săi şi s-a rugat pentru po­por, apoi s-a întors în chilia sa, unde a adormit în tăcere la 4 aprilie 636. Trupul Sfântului Isidor a fost aşezat între cel al Sfântului Leandru şi al Sfintei Florentina în catedrala din Sevilia. Mai târziu a fost mutat în cetatea lui Leon.

SFÂNTUL CELESTIN I PAPĂ AL ROMEI, 8 APRILIE

Născut la Roma, binecuvântatul Celestin a fost câtăva vreme uce­nicul Sfântului Ambrozie din Milano (7 decembrie); avea şi o frumoa­să prietenie cu Fericitul Augustin (28 au­gust). Deosebit prin virtuţile sale, a fost ales papă al Romei în 422. Vreme de zece ani zbuciumaţi de episcopat, a trebuit să lupte pentru apărarea dreptei credinţe. A luptat împotriva pelagianismului care se răspândise în mai multe Biserici locale ale Apusului şi, pentru aceasta, l-a trimis în Anglia pe Sfântul Gherman din Auxerre (31 iulie), dimpreună cu Sfântul Lup din Troia (29 iulie). Şi-a arătat grija sa şi pen­tru apărarea ortodoxiei şi a rânduielii bisericeşti faţă de Bisericile din Viena, Narbona, Calabria şi Iliria.

Înştiinţat de Sfântul Chiril alAlexandriei despre erezia lui Nestorie, Celestin a condamnat-o la sinodul local adunat la Roma în 430. În anul următor, a trimis trei soli la Sfântul Sinod Ecumenic din Efes, la care Biserica romană a mărtu­risit că este de un gând cu învăţătura ar­hiepiscopului Alexandriei asupra unei sin­gure Persoane a lui Hristos. După anatemizarea ereticului, a trimis o episto­lă împăratului Teodosie al Il-lea, arhiepi­scopului Maximian şi poporului din Constantinopol ca să le mărturisească bu­curia sa pentru biruinţa Adevărului. A adormit cu pace în 432 şi a fost îngropat într-o biserică împodobită cu fresce care înfăţişau al III-lea Sinod Ecumenic2.

 (Sinaxarul Părintelui Macarie Simonopetritul)

Note:
  1. Vezi, mai ales, cartea sa Etimologiile sau Despre Originea lucrurilor, PL82, 73-728, colecţie a tuturor cunoştinţelor vremii. Tot lui, înaintea arabilor, Occidentul îi datorează cunoaşterea pe care o are despre Aristotel.
  2. SinaxarulSfântului Nicodim pomeneşte în ziua aceasta şi pe Sfântul Pausilip, care ar trebui identificat cu sfântul cu acelaşi nume prăznuit pe 15 aprilie.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni