Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 5 Octombrie 2015 Ora: 15:14

Sfinţii Mucenici Nazarie, Protasie, Chelsie și Ghervasie, 14 octombrie

Despre Sfântul Nazarie se ştie că s-a născut la Roma din bun neam şi că a trăit pe când stăpânea Împăratul Nero (între 54 şi 68)1. Tatăl său, Africanus, şi mama sa, Perpetua, fu­seseră aduşi la credinţă de însuşi Sfântul Apostol Petru, iar Nazarie a fost botezat de pri­mul Episcop al Romei, Sfântul Lin [5 nov.].

Când a împlinit 20 de ani, aprins fiind de râvnă pentru mântuirea sufletelor, a pără­sit cetatea sa, Roma, şi a propovăduit Vestea cea Bună în mai multe locuri din Italia. A adus mulţi păgâni la cunoaşterea Adevărului şi i-a botezat, ca un vrednic urmaş al Apostolilor. După 10 ani, pe când trecea prin oraşul Piacenza, i-a cunoscut pe Sfinţii Ghervasie şi Protasie, care fuseseră întemniţaţi de dregătorul Aulinus şi care erau ves­tiţi în întreaga Italie ca făcători de minuni şi adevăraţi Apostoli ai lui Hristos. Întâlnindu-se, s-au îmbrăţişat cu bucurie şi s-au îmbărbătat unul pe altul, pregătindu-se pentru muce­nicie. Dar dregătorul, aflând despre venirea lui Nazarie, l-a prins şi l-a bătut, izgonindu-l apoi din oraş.

Atunci sfântul a pornit spre Galia. Ajungând în cetatea Cimiez, lângă Nisa, cuvinte­le sale care ardeau de Duh Sfânt au adus o mare parte din popor la credinţă. Atunci so­ţia unui om de vază al cetăţii s-a apropiat de el cu fiul său care avea trei ani şi, punându-l la picioarele sfântului, i-a spus: „Ia cu tine acest copil. Să te urmeze oriunde vei merge, ca să fie învrednicit să stea lângă tronul lui Hristos”. Nazarie a binecuvântat pruncul, l-a botezat Chelsie şi au plecat amândoi să propovăduiască Evanghelia şi în alte regiuni ale Galiei. Prinşi de dregătorul Deinobaus, au fost întrebaţi cine sunt, iar Nazarie a răspuns: „Sunt roman de neam, dar sunt creştin şi-L slăvesc pe Cel Răstignit!”. Atunci dregătorul cel aspru l-a lovit fără milă pe Chelsie, care i-a răspuns cu înţelepciunea unui bătrân: „Dumnezeu, pe care eu Îl iubesc, te va judeca pentru acestea, nedreptule judecător!” Nazarie şi Chelsie au scăpat de acolo prin mijlocirea soţiei dregătorului, care avusese un vis înfricoşător despre ei. Apoi s-au îndreptat spre Treves, propovăduindu-L peste tot pe Hristos şi râzând de idolii neputincioşi, lucru care a atras din nou întemniţarea lor.

Conduşi la Roma din porunca împăra­tului, au fost întrebaţi cine sunt şi cu ce se ocupă, apoi au fost aruncaţi într-un lac. Dar au scăpat de înec prin minune dumnezeias­că şi şi-au continuat misiunea din cetate în cetate, până au ajuns la Milano, unde i-au regăsit pe Ghervasie şi Protasie, care se pre­găteau să înfrunte ultima încercare, aceea a muceniciei. Toţi erau bucuroşi că se vor ală­tura Domnului prin părtăşia la Patimile Sale, iar micul Chelsie era la fel de pregătit ca şi ceilalţi să fie supus la chinuri pentru Hristos. Au mers deci toţi patru spre locul de execu­ţie cu chipuri strălucitoare, ca şi cum s-ar fi dus la nuntă, şi, după ce au dat slavă lui Dumnezeu, li s-au tăiat capetele. Chelsie avea atunci 9 ani şi 7 luni.

Moaştele Sfinţilor Ghervasie şi Protasie au fost aflate în chip minunat de Sfântul Ambrozie [7 decembrie], iar în timpul mu­tării lor cu multă cinste în cea mai impor­tantă biserică din Milano, la 19 iunie 3862, un orb şi-a recăpătat vederea şi demonii care chinuiau doi oameni au început să strige că sfinţii îi chinuiau cumplit. După câţiva ani (395), Sfântul Ambrozie a mutat acolo şi trupurile Sfinţilor Nazarie şi Chelsie, care erau îngropate într-o grădină în afara oraşului3.

Note:

  1. Pare totuşi mai probabil ca martiriul acestor mu­cenici să fi avut loc în timpul persecuţiilor lui Deciu şi Valerian (către anul 250). Această pomenire este un rezumat al Pătimiriigreceşti, care adună laolal­tă VieţileSfinţilor Ghervasie şi Protasie cu cele ale Sfinţilor Nazarie şi Chelsie. În tradiţia occidenta­lă circulă mai multe versiuni ale acestei istorii, care tratează separat cele două perechi de sfinţi.
  2.  În Biserica Apuseană, unde se bucură de o mare cinstire, ziua pomenirii lor este 19 iunie.
  3.  Biserica Apuseană îi cinsteşte la 28 iulie.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni