Ieri Mielul a fost junghiat şi pragurile uşilor au fost unse, iar Egiptul şi-a plâns întâii-născuţi; şi peste noi a trecut moartea, iar pecetea a fost înfricoşătoare şi cinstită, şi cu cinstitul Sânge am fost păziţi. Astăzi am părăsit întru totul Egiptul şi pe Faraon, stăpânul cel rău, şi pe dregătorii cei apăsători, şi am fost eliberaţi de lut şi de cărămidă (cf. Ieşire 1, 14), şi nimeni nu ne va împiedica să prăznuim Domnului Dumnezeului nostru sărbătoarea ieşirii, să prăznuim «nu întru aluatul cel vechi al răutăţii şi al vicleniei, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului» (1 Corinteni 5, 8), neluând nimic din aluatul cel necredincios al Egiptului (cf. Ieşire 12, 34).

Ieri m-am răstignit împreună cu Hristos, astăzi sunt împreună-mărit! Ieri am murit împreună cu Hristos, astăzi trăiesc împreună cu El! Ieri m-am îngropat împreună cu El, astăzi înviez împreună cu El! Să aducem deci rod (jertfă) Celui ce a murit şi a înviat pentru noi! Poate vă gândiţi că vorbesc de aur, sau de argint, sau de veşminte, sau de pietre strălucitoare şi preţioase, de acea materie trecătoare care este şi rămâne aici, jos, pe pământ, de care sunt stăpâniţi pururea cei răi şi cei robi ale celor de jos şi ai stăpânitorului lumii acesteia (cf. Ioan 14, 30). Nu, ci se cuvine să ne aducem rod (jertfă) pe noi înşine, avut mai cinstit şi mai apropiat lui Dumnezeu, să dăm Chipului ceea ce este după Chip, să ne cercetăm vrednicia, să cinstim Chipul cel dintâi, să înţelegem puterea tainei şi pentru cine a murit Hristos!

Să ne facem ca Hristos, pentru că şi Hristos S-a făcut ca noi. Să devenim dumnezei pentru El, căci şi El S-a făcut om pentru noi. A luat pe cele mai rele ca să dea pe cele mai bune, S-a sărăcit pe Sine ca, prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogăţim (cf. 2 Corinteni 8, 9), chip de rob a luat (cf. Filipeni 2, 7) pentru ca noi să ne facem părtaşi eliberării (cf. Romani 8, 2), S-a smerit ca să ne înălţăm, a fost ispitit ca să biruim, S-a lăsat batjocorit ca să dea slavă, a murit ca să mântuiască, S-a înălţat ca să ne tragă la El pe noi, care, aici, jos, zăcem întru stricăciunea păcatului. Toate să le dea cineva, toate să le aducă rod (jertfă) Celui care pe Sine S-a dat pentru noi preţ de răscumpărare (cf. Matei 20, 28) şi de izbăvire; nu va da însă nimic pe măsura celui care se dă pe sine, înţelegând taina; şi se face pentru Acela câte Acela S-a făcut pentru noi!”

Studii Teologice, 2/2012, pp. 220-224;
traducere de Adrian Marinescu