Ei erau întocmai semănătorilor care purtau sămânța în poala hainelor lor, așteptând clipa în care aveau să primească porunca de a semăna; ca niște marinari a căror barcă era ancorată în portul poruncilor lui Iisus, așteptând primirea linei răsuflări a Duhului; ca niște păstori ce tocmai primiseră toiagul din mâna Marelui Păstor al întregului staul și care așteptau să le fie împărțite turmele. 

„Și ei începură să vorbească în limbi diferite după cum le era dat fiecăruia de către Duhul a grăi. O Foișorule, aluatule în care a fost aruncată sămânța care a făcut să dospească întreaga lume! Foișorule, maică a tuturor Bisericilor; Foișorule, care ai văzut minunea rugului aprins! (Ieș 3) Foișorul, care a minunat Ierusalimul printr-o minune cu mult mai mare decât cea din cuptorul cel de foc care i-a uimit pe locuitorii Babilonului (Dn 3). 

Focul cuptorului îi ardea pe cei dimprejurul lui, dar îi păzea pe cei care se aflau în mijlocul lui; focul din Foișor îi adună pe cei din afară care doresc să îl privească, în același timp mângâindu-i pe cei care îl primesc. O, foc, a cărui venire este cuvânt, a cărui tăcere e lumină, foc care întărești inimile în lucrarea harului!...

Unii care se împotriveau Duhului Sfânt spuneau: „Oamenii aceștia au băut vin dulce și sunt beți.”. Cu adevărat spuneți adevărul, dar nu e așa cum credeți. Nu din vin de viță au gustat aceștia, ci dintr-un vin nou, care curge din cer. Este un vin proaspăt presat pe Golgotha. Apostolii au făcut să bea și au îmbătat astfel lumea întreagă. Este vinul care a fost stors pe Cruce. 

Sfântul Efrem Sirul, Sur l’effusion du Saint Esprit, dans S. Ephraem Syri, 25, 5, 15, 20, Oxford 1865, p. 95s (trad. Bouchet, p. 243)