Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului este una dintre cele mai importante sărbători. Este atât de mare, încât Sfânta noastră Biserică dedică duminica precedentă ÅŸi duminica de după ea pregătirii creÅŸtinilor pentru ea ÅŸi întăririi lor în cugetarea la aceasta.
Astfel este rânduit ÅŸi înaintea sărbătorii NaÅŸterii lui Hristos ÅŸi înaintea Botezului Domnului. Cum ne pregăteÅŸte Sfânta Biserică pentru această mare sărbătoare? Ne propune să ne concentrăm atenÅ£ia ÅŸi inima la Crucea Domnului. AÅ£i auzit astăzi, în Apostol, ce a spus despre sine Sfântul Pavel: „Nu vreau să mă laud... Citeste articolul
Prin schimbarea Sa la faţă, Domnul arată la ce slavă ridică El în sine firea omenească. Schimbarea la faţă a omului lăuntric este însă cu neputinţă fără harul dumnezeiesc, care se dă prin Sfintele Taine.
Prăznuind Schimbarea la Faţă a Domnului, suntem datori să ne însuÅŸim însemnătatea ei ÅŸi să dăm chip în noi înÅ£elesului ei. Nu pentru Sine ÎnsuÅŸi a arătat Domnul, prin Schimbarea la Faţă, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci. El a vrut să arate la ce slavă înalţă El în Sine firea... Citeste articolul
La Binevestirea întru-tot-preacuratei Stăpânei noastre de-Dumnezeu-Născătoarei ÅŸi pururea-fecioarei Maria (1) De-psalmi-cântătorul Proroc, înÅŸiruind felurile zidirii ÅŸi înÅ£elepciunea lui Dumnezeu cea dintr-însele văzându-o, întreg cuprins de uimire, între acestea scriind a strigat: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne; toate întru înÅ£elepciune le-ai făcut!”1. Mie, dar, acum, ce cuvânt mi-ar fi potrivit spre cântare, celui ce mă apuc – după putinţă – a vesti cea prin trup arătare a Cuvântului Celui ce toate le-a zidit? Că dacă cele ce sunt – făpturile, adică – umplu de uimire ÅŸi dacă lucru dumnezeiesc ÅŸi mult lăudat e cel de a fi ele aduse dintru cele-ce-nu-sunt întru cele-ce-sunt, lucru cu atât mai de uimire ÅŸi mai dumnezeiesc – ÅŸi mai trebuitor a fi lăudat de către noi – este acela că ceva din cele ce sunt se face Dumnezeu, ÅŸi nu doar dumnezeu, ci Cel cu adevărat Dumnezeu2, când firea noastră nici a se păzi aÅŸa cum a fost făcută nu a putut – ori nu a voit – ÅŸi, pentru aceasta, pe drept a fost lepădată întru cele mai de jos ale pământului. Că atât de mare ÅŸi de dumnezeiesc, de nespus ÅŸi de neînÅ£eles, este faptul că firea noastră se face deopotrivă-dumnezee ÅŸi, prin aceasta, ni se dăruieÅŸte întoarcerea la ceea ce este mai bun, încât ÅŸi sfinÅ£ilor – ÅŸi îngeri ÅŸi oameni – ÅŸi înÅŸiÅŸi Prorocilor, măcar că văzători prin Duhul erau, cu adevărat cu neputinţă de cunoscut le rămânea faptul acesta, taină din veac ascunsă fiind. Åži ce zic eu de vremea de dinaintea împlinirii lui? Că ÅŸi făcându-se, tot taină rămâne (nu că s-a făcut, ci cum s-a făcut), lucru crezut fiind acesta, dar nu cunoscut, lucru închinat fiind acesta, dar nu iscodit; ÅŸi „crezut ÅŸi închinat” prin singur Duhul; „că nimeni nu [Îl] poate spune [a fi] Domn pe Iisus, fără numai în Duhul sfânt”3; ÅŸi [nu altul decât] Duhul este Cel prin care ne închinăm ÅŸi prin care ne rugăm, zice Apostolul.
(2) Iar că nu doar oamenilor, ci ÅŸi îngerilor ÅŸi arhanghelilor înÅŸiÅŸi, de-necuprins-cu-mintea este taina aceasta o arată limpede ÅŸi lucrul de noi prăznuit astăzi. Că [de binevestit] a binevestit arhanghelul Fecioarei zămislirea; dar chipul acesteia, voind ea a-l afla ÅŸi zicând către el: „cum va fi mie aceasta, de vreme ce bărbat nu cunosc?”,... Citeste articolul
AÈ™adar, pentru că Acesta, Cuvântul È™i Dumnezeu-Omul, a ales să Se facă părtaÈ™ o dată pentru totdeauna firii noastre – fiindcă atunci când Cuvântul s-a întrupat le-a recapitulat în sine [pe cele ale firii] –, Cel preaînalt S-a pogorât întru smerenia cea mai de jos È™i le-a ales pe cele smerite, dimpreună cu toate cele pe care cugetul cel mândru È™i înfumurat [al omului] a învățat să le dispreÈ›uiască; fiindcă nu numai că a ales doar o maică umilă È™i S-a născut într-o peÈ™teră săracă È™i neîncăpătoare, ci S-a ÅŸi sălășluit într-un loc străin, a rămas la o casă de oaspeÈ›i, S-a înfășat în zdrenÈ›e È™i a petrecut mai mult cu cei foarte săraci, întipărindu-Și-le în cele ale Sale cu totul pe cele ale noastre.
Fiindcă a văzut că Iubirea noastră de slava deÈ™artă ne-a dus la necinstire, El ne arată că smerenia este cea care ne va înălÈ›a pe noi iarăși È™i ne va face părtaÈ™i lui Dumnezeu. Dar pentru că scopul Celui care a asumat plămada noastră era, precum am spus, să nu lase afară nimic din cele ale noastre, ci să le plinească pe toate, să plinească... Citeste articolul
VedeÈ›i că peste tot moartea nu se mai cheamă altfel decât odihnă È™i somn, È™i că această moarte, atât de groaznică la vedere înainte de Iisus Hristos, s-a făcut vrednică de dispreÈ› după învierea Sa. VedeÈ›i biruinÈ›a strălucită a acestei învieri în slavă. Prin ea am primit nesfârÈ™ite foloase; prin ea viclenia demonului s-a făcut zadarnică; prin ea noi dispreÈ›uim moartea; prin ea, ne punem mai presus decât viaÈ›a aceasta; prin ea alergăm către dorinÈ›a bunurilor viitoare; prin ea, deÈ™i suntem îmbrăcaÈ›i în trup, putem să ne bucurăm de aceeaÈ™i cinste ca È™i puterile netrupeÈ™ti. Astăzi am biruit cu strălucită biruință; astăzi Domnul nostru, după ce a ridicat cupa biruinÈ›ei împotriva morÈ›ii, după ce a zdrobit puterea demonului, ne-a deschis prin învierea Sa calea către mântuire. De aceea să ne bucurăm, să săltăm È™i să sărbătorim biruinÈ›a. DeÈ™i Domnul nostru singur a biruit, deÈ™i singur a ridicat cupa, bucuria È™i veselia trebuie să o împărtășim toÈ›i. […]
Acestea sunt binefacerile arătate de cruce, acestea sunt dovezile izbitoare ale învierii. Astăzi îngerii saltă, toate puterile cereÈ™ti sărbătoresc biruinÈ›a È™i se veselesc de mântuirea întregului neam omenesc. Într-adevăr, dacă toate se bucură în cer È™i pe pământ pentru un singur păcătos care se pocăieÈ™te, cu atât mai... Citeste articolul
VedeÈ›i binefacerile învierii; vedeÈ›i bunătatea Stăpânului nostru dumnezeiesc, vedeÈ›i iubirea Lui fără de măsură. Să nu fim deci nerecunoscători către un asemenea binefăcător, È™i să nu ne înmuiem, acum că am ajuns la sfârÈ™itul postului; ci să ne îngrijim de sufletul nostru È™i mai mult decât înainte, ca să nu slăbească trupul prin îngrășare; ca purtând prea mult de grijă de rob, să nu uităm de stăpână. Ei! Vă întreb, la ce bun să vă încărcaÈ›i stomacul peste măsură È™i fără de trebuință? Desfrânarea strică trupul È™i înjoseÈ™te sufletul.
CredincioÈ™i legilor cumpătării, să nu luăm decât hrana de trebuință, pentru a dobândi în acelaÈ™i timp sănătatea trupului È™i vrednicia sufletului, ca să nu pierdem deodată toate roadele postului. Nu vă zic să nu luaÈ›i hrană, sau să nu vă bucuraÈ›i de o masă cumpătată: nu, nu vă zic aceasta, ci vă îndemn să... Citeste articolul
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilie la cuvântul Cemeterium È™i la Cruce
Și pentru că întru această zi trebuie să vedem noi înÈ™ine pe Cel Care a fost È›intuit pe cruce, să ne apropiem, fraÈ›ii mei mult iubiÈ›i, cu cutremur È™i cu evlavioasă reculegere, ca È™i către Mielul cel jertfit È™i junghiat pentru noi. Nu È™tiÈ›i oare cum stăteau îngerii lângă mormântul cel fără de trup? Ei dădeau slavă... Citeste articolul
Învierea Domnului este înnoirea firii omeneÈ™ti, este reîntoarcerea la viață, zidirea din nou a primului Adam pe care păcatul l‑a dus la moarte, È™i prin moarte la țărâna dintru care a fost scos. Învierea este întoarcerea la viaÈ›a cea nepieritoare.
Nimeni nu a văzut pe Adam când Dumnezeu l‑a zidit, când a primit suflare de viață, căci nicio ființă omenească nu exista încă. Și când mai apoi, prin Suflarea dumnezeiască, a primit suflarea cea de viață, prima făptură care l‑a văzut a fost femeia, Eva, care a venit după primul om. La fel este È™i cu al doilea Adam, adică... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team