Crucea Domnului

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului este una dintre cele mai importante sărbători. Este atât de mare, încât Sfânta noastră Biserică dedică duminica precedentă şi duminica de după ea pregătirii creştinilor pentru ea şi întăririi lor în cugetarea la aceasta.

Astfel este rânduit şi înaintea sărbătorii Naşterii lui Hristos şi înaintea Botezului Domnului. Cum ne pregăteşte Sfânta Biserică pentru această mare sărbătoare? Ne propune să ne concentrăm atenţia şi inima la Crucea Domnului. Aţi auzit astăzi, în Apostol, ce a spus despre sine Sfântul Pavel: „Nu vreau să mă laud decât în Crucea Domnului nostru... Citeste articolul

8 Iulie 2021

„Iată cum o să fiţi!”

Prin schimbarea Sa la faţă, Domnul arată la ce slavă ridică El în sine firea omenească. Schimbarea la faţă a omului lăuntric este însă cu neputinţă fără harul dumnezeiesc, care se dă prin Sfintele Taine.

Prăznuind Schimbarea la Faţă a Domnului, suntem datori să ne însuşim însemnătatea ei şi să dăm chip în noi înţelesului ei. Nu pentru Sine Însuşi a arătat Domnul, prin Schimbarea la Faţă, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci. El a vrut să arate la ce slavă înalţă El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe orice om:... Citeste articolul

16 Martie 2021

Omilia a XIV-a a sfântului Grigorie Palama

La Binevestirea întru-tot-preacuratei Stăpânei noastre de-Dumnezeu-Născătoarei şi pururea-fecioarei Maria (1) De-psalmi-cântătorul Proroc, înşiruind felurile zidirii şi înţelepciunea lui Dumnezeu cea dintr-însele văzându-o, întreg cuprins de uimire, între acestea scriind a strigat: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne; toate întru înţelepciune le-ai făcut!”1. Mie, dar, acum, ce cuvânt mi-ar fi potrivit spre cântare, celui ce mă apuc – după putinţă – a vesti cea prin trup arătare a Cuvântului Celui ce toate le-a zidit? Că dacă cele ce sunt – făpturile, adică – umplu de uimire şi dacă lucru dumnezeiesc şi mult lăudat e cel de a fi ele aduse dintru cele-ce-nu-sunt întru cele-ce-sunt, lucru cu atât mai de uimire şi mai dumnezeiesc – şi mai trebuitor a fi lăudat de către noi – este acela că ceva din cele ce sunt se face Dumnezeu, şi nu doar dumnezeu, ci Cel cu adevărat Dumnezeu2, când firea noastră nici a se păzi aşa cum a fost făcută nu a putut – ori nu a voit – şi, pentru aceasta, pe drept a fost lepădată întru cele mai de jos ale pământului. Că atât de mare şi de dumnezeiesc, de nespus şi de neînţeles, este faptul că firea noastră se face deopotrivă-dumnezee şi, prin aceasta, ni se dăruieşte întoarcerea la ceea ce este mai bun, încât şi sfinţilor – şi îngeri şi oameni – şi înşişi Prorocilor, măcar că văzători prin Duhul erau, cu adevărat cu neputinţă de cunoscut le rămânea faptul acesta, taină din veac ascunsă fiind. Şi ce zic eu de vremea de dinaintea împlinirii lui? Că şi făcându-se, tot taină rămâne (nu că s-a făcut, ci cum s-a făcut), lucru crezut fiind acesta, dar nu cunoscut, lucru închinat fiind acesta, dar nu iscodit; şi „crezut şi închinat” prin singur Duhul; „că nimeni nu [Îl] poate spune [a fi] Domn pe Iisus, fără numai în Duhul sfânt”3; şi [nu altul decât] Duhul este Cel prin care ne închinăm şi prin care ne rugăm, zice Apostolul.

(2) Iar că nu doar oamenilor, ci şi îngerilor şi arhanghelilor înşişi, de-necuprins-cu-mintea este taina aceasta o arată limpede şi lucrul de noi prăznuit astăzi. Că [de binevestit] a binevestit arhanghelul Fecioarei zămislirea; dar chipul acesteia, voind ea a-l afla şi zicând către el: „cum va fi mie aceasta, de vreme ce bărbat nu cunosc?”, nicidecum având arhanghelul... Citeste articolul

17 Ianuarie 2021

Cuvânt la Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos

Așadar, pentru că Acesta, Cuvântul și Dumnezeu-Omul, a ales să Se facă părtaș o dată pentru totdeauna firii noastre – fiindcă atunci când Cuvântul s-a întrupat le-a recapitulat în sine [pe cele ale firii] –, Cel preaînalt S-a pogorât întru smerenia cea mai de jos și le-a ales pe cele smerite, dimpreună cu toate cele pe care cugetul cel mândru și înfumurat [al omului] a învățat să le disprețuiască; fiindcă nu numai că a ales doar o maică umilă și S-a născut într-o peșteră săracă și neîncăpătoare, ci S-a şi sălășluit într-un loc străin, a rămas la o casă de oaspeți, S-a înfășat în zdrențe și a petrecut mai mult cu cei foarte săraci, întipărindu-Și-le în cele ale Sale cu totul pe cele ale noastre.

Fiindcă a văzut că Iubirea noastră de slava deșartă ne-a dus la necinstire, El ne arată că smerenia este cea care ne va înălța pe noi iarăși și ne va face părtași lui Dumnezeu. Dar pentru că scopul Celui care a asumat plămada noastră era, precum am spus, să nu lase afară nimic din cele ale noastre, ci să le plinească pe toate, să plinească dimpreună cu toate și Legea cea veche (pentru că,... Citeste articolul

7 Aprilie 2020

Astăzi Fiul lui Dumnezeu a pus iarăși firea omenească în cinstea ei cea dintâi

Vedeți că peste tot moartea nu se mai cheamă altfel decât odihnă și somn, și că această moarte, atât de groaznică la vedere înainte de Iisus Hristos, s-a făcut vrednică de dispreț după învierea Sa. Vedeți biruința strălucită a acestei învieri în slavă. Prin ea am primit nesfârșite foloase; prin ea viclenia demonului s-a făcut zadarnică; prin ea noi disprețuim moartea; prin ea, ne punem mai presus decât viața aceasta; prin ea alergăm către dorința bunurilor viitoare; prin ea, deși suntem îmbrăcați în trup, putem să ne bucurăm de aceeași cinste ca și puterile netrupești. Astăzi am biruit cu strălucită biruință; astăzi Domnul nostru, după ce a ridicat cupa biruinței împotriva morții, după ce a zdrobit puterea demonului, ne-a deschis prin învierea Sa calea către mântuire. De aceea să ne bucurăm, să săltăm și să sărbătorim biruința. Deși Domnul nostru singur a biruit, deși singur a ridicat cupa, bucuria și veselia trebuie să o împărtășim toți. […]

Acestea sunt binefacerile arătate de cruce, acestea sunt dovezile izbitoare ale învierii. Astăzi îngerii saltă, toate puterile cerești sărbătoresc biruința și se veselesc de mântuirea întregului neam omenesc. Într-adevăr, dacă toate se bucură în cer și pe pământ pentru un singur păcătos care se pocăiește, cu atât mai mult trebuie să se bucure pentru... Citeste articolul

6 Aprilie 2020

Să nu pierdem roadele postului!

Vedeți binefacerile învierii; vedeți bunătatea Stăpânului nostru dumnezeiesc, vedeți iubirea Lui fără de măsură. Să nu fim deci nerecunoscători către un asemenea binefăcător, și să nu ne înmuiem, acum că am ajuns la sfârșitul postului; ci să ne îngrijim de sufletul nostru și mai mult decât înainte, ca să nu slăbească trupul prin îngrășare; ca purtând prea mult de grijă de rob, să nu uităm de stăpână. Ei! Vă întreb, la ce bun să vă încărcați stomacul peste măsură și fără de trebuință? Desfrânarea strică trupul și înjosește sufletul.

Credincioși legilor cumpătării, să nu luăm decât hrana de trebuință, pentru a dobândi în același timp sănătatea trupului și vrednicia sufletului, ca să nu pierdem deodată toate roadele postului. Nu vă zic să nu luați hrană, sau să nu vă bucurați de o masă cumpătată: nu, nu vă zic aceasta, ci vă îndemn să lăsați orice destrăbălare, să vă mulțumiți cu cele de... Citeste articolul

14 Aprilie 2019

Cu cutremur să ne apropiem

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilie la cuvântul Cemeterium și la Cruce

Și pentru că întru această zi trebuie să vedem noi înșine pe Cel Care a fost țintuit pe cruce, să ne apropiem, frații mei mult iubiți, cu cutremur și cu evlavioasă reculegere, ca și către Mielul cel jertfit și junghiat pentru noi. Nu știți oare cum stăteau îngerii lângă mormântul cel fără de trup? Ei dădeau slavă mormântului gol, ca unui monument care ținuse... Citeste articolul

10 Aprilie 2018

Omilie la Învierea Domnului

Învierea Domnului este înnoirea firii omenești, este reîntoarcerea la viață, zidirea din nou a primului Adam pe care păcatul l‑a dus la moarte, și prin moarte la țărâna dintru care a fost scos. Învierea este întoarcerea la viața cea nepieritoare.

Nimeni nu a văzut pe Adam când Dumnezeu l‑a zidit, când a primit suflare de viață, căci nicio ființă omenească nu exista încă. Și când mai apoi, prin Suflarea dumnezeiască, a primit suflarea cea de viață, prima făptură care l‑a văzut a fost femeia, Eva, care a venit după primul om. La fel este și cu al doilea Adam, adică Domnul. Nimeni nu L‑a văzut când a... Citeste articolul