3 Iunie 2020

Proscomidia sau pregătirea Cinstitelor Daruri (II)

După pregătirea Agnețului din prima prescură (între cele cinci folosite la Proscomidie), preotul, luând‑o pe cea de‑a doua, taie din ea o părticică în formă de piramidă triunghiulară şi zice: „Întru cinstea și pomenirea Preabinecuvântatei, slăvitei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și Pururea Fecioara Maria, pentru ale cărei rugăciuni primește, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri.”. Apoi o pune de‑a dreapta Sfântului Agneț, aproape de mijloc, și zice: „De față a stat împărăteasa, de‑a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată și preaînfrumusețată.” (Ps. 44, 11). 

Textele acestea ne trimit cu gândul la răspunsul dat de Mântuitorul Hristos fiilor lui Zevedeu, şi anume că a ședea de‑a dreapta și de‑a stânga Sa în Împărăția Cerurilor s‑a rânduit de către Tatăl pentru altcineva. De‑a dreapta avea să stea Născătoarea de Dumnezeu, care este mai presus decât toată făptura, iar de‑a stânga avea să fie Sfântul... Citeste articolul

6 Mai 2020

Proscomidia sau pregătirea Cinstitelor Daruri (I)

Proscomidia1 este rânduiala pregătirii Darurilor euharistice (pâinea și vinul amestecat cu apă) în vederea prefacerii lor în Trupul și în Sângele Domnului, la Sfânta Liturghie. Această rânduială se săvârșește în taină, de către preot, înainte de Sfânta Liturghie, pe o masă sau într‑o nișă specială din partea de nord‑vest a Altarului, numită proscomidiar. 

Trebuie spus că unii liturgiști văd Proscomidia ca pe o rânduială premergătoare Liturghiei, alții, în schimb, ținând cont de legătura strânsă dintre cele două, consideră Proscomidia ca parte integrantă a Liturghiei. Liturgistul Vasile Mitrofanovici spune despre Liturghie că este constituită din trei părți: Proscomidia, Liturghia chemaților (a catehumenilor) și Liturghia... Citeste articolul

10 Aprilie 2020

Icoana Învierii Domnului în cultul Bisericii Ortodoxe

În Biserica Ortodoxă icoana are aceeași putere revelatoare ca și cuvântul Sfintei Scripturi. Ea este nu doar un simbol religios, ci și un obiect sfânt, care mediază prezența reală a chipurilor sfinte prin Duhul Sfânt. De aceea, desfășurarea cultului liturgic nu poate fi gândit în absența icoanelor.1

Am observat cu toții că la slujba din noaptea de Paști, în cadrul procesiunii de ieşire din biserică, afară, unde se slujește slujba propriu-zisă de la miezul nopții, icoana Învierii Domnului este purtată în fruntea convoiului, apoi înfăţişată credincioşilor spre închinare.  În iconografia Bisericii noastre Învierea Domnului este reprezentată de scena... Citeste articolul

3 Martie 2020

Rugăciunile de invocare a Duhului Sfânt și semnul Sfintei Cruci la Sfintele Taine

Omul este trup și suflet unite în chip tainic. Atunci când trupul omului este atins de cele sfinte se împărtășește din această stare de sfințenie și sufletul. De asemenea, când sufletul se împărtășește de har (prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune) și trupul se sfințește. Întrebarea este: cum se sfințesc cele prin care însuși omul se sfințește?    

Orice sfințire se săvârșește printr‑o rugăciune de invocare a harului Duhului Sfânt (epicleză) și  prin pecetluirea cu semnul Sfintei Cruci (binecuvântare) – ori numai printr‑una dintre acestea – sau prin apropierea şi atingerea de cele sfinte1.   Spre exemplu, Darurile de pâine și vin se prefac în Trupul și în Sângele Domnului... Citeste articolul

9 Decembrie 2019

Obiectele de cult. Simbolismul și întrebuințarea lor (2)

b) Obiectele sfinte din proscomidiar1 În proscomidiar se păstrează sfintele vase necesare săvârșirii Sfintei Liturghii. Acestea sunt: 1. Sfântul Potir, un vas în forma unei cupe sau a unui pahar (mai mare sau mai mic), lucrat de regulă din argint poleit cu aur sau din materiale inoxidabile.

În el se pune vinul amestecat cu apă, care se va preface în Sângele Domnului la Sfânta Liturghie. Potirul a fost întrebuințat de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină, când a instituit Taina Sfintei Euharistii, iar Sfinții Apostoli l-au folosit și ei urmând pilda Mântuitorului. În vechime se făcea din aramă, alabastru, sticlă, marmură, piatră sau... Citeste articolul

4 Noiembrie 2019

Obiectele de cult. Simbolismul și întrebuințarea lor

I. NOȚIUNI GENERALE DESPRE OBIECTELE DE CULT Pentru săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, a Sfintelor Taine și a celorlalte slujbe din cultul Bisericii noastre se întrebuințează anumite vase și obiecte consacrate, fiecare având o slujire anume. Aceste obiecte nu au fost prezente în cultul creștin de la început, au fost introduse treptat, o dată cu dezvoltarea cultului și cu necesitățile pe care le impunea săvârșirea sfintelor slujbe. Însă chiar dacă au apărut din rațiuni practice, unele dintre aceste obiecte sau odoare bisericești au fost preînchipuite de cele mai sfinte lucruri care se găseau în Templul evreilor, având rolul de a fi „chipuri și simboluri” ale celor viitoare, descoperite în mod deplin prin Mântuitorul Hristos în Biserica Sa1. 

Obiectele de cult, odată intrate în uzul bisericesc, nu mai pot fi utilizate în alt scop, pentru că sunt afierosite sau închinate Domnului și astfel devin bunuri sacre. Acest lucru este reglementat și de legile bisericești. Astfel, Canonul 73 Apostolic oprește orice altă întrebuințare a sfintelor vase: „(...) vas sfințit, de aur sau de argint, sau pânză (sfințită) nimeni... Citeste articolul

Mântuitorul Hristos este exemplul desăvârșit de rugăciune, pentru că El Însuși se ostenea adesea, nu doar câteva ceasuri din noapte, ci întreaga noapte, rugându-se (cf. Lc. 6, 12). El ne-a arătat și scopul privegherii, care este dobândirea trezviei sau a stării de atenție, atât față de ispitele ce vin de la diavolul, cât și pentru păstrarea... Citeste articolul

6 Septembrie 2019

Despre folosul privegherii sau al rugăciunii din timpul nopții (I)

Într‑unul din psalmi prorocul și împăratul David spune: „De șapte ori pe zi Te‑am lăudat, Doamne, pentru judecățile dreptății Tale”. (Ps. 118, 164). Același lucru îl pot spune cu dreptate și monahii, pentru că o zi din viața lor este marcată de șapte „popasuri” de rugăciune, și asta pentru că ziua liturgică are Șapte Laude sau șapte slujbe principale. Acestea sunt: Vecernia (sau Slujba de seară), Pavecernița  (sau slujba de după masa de seară), Miezonoptica, Utrenia (sau Slujba de dimineață) dimpreună cu Ceasul I, Ceasul al III‑lea, Ceasul al VI‑lea și Ceasul al IX‑lea.

În marile mănăstiri din țara noastră și mai ales în Sfântul Munte Athos, mai mult de jumătate dintre aceste slujbe se săvârșesc noaptea, și acest lucru arată cât de mare preț pun călugării pe privegheri și pe rugăciunea din timpul nopții, știind că Însuși Domnul Hristos se retrăgea adesea și petrecea nopțile în rugăciune ( Lc. 6, 12). Dacă ne... Citeste articolul

5 Iulie 2019

Candela și lumânarea - simboluri ale rugăciunii neîncetate

Practica aprinderii de candele și lumânări în biserică, dar și în casa creștinului, își are originea la începuturile creștinismului. Un asemenea obicei este amintit în Faptele Apostolilor, când este descrisă adunarea liturgică: „În ziua întâi a săptămânii (duminică), adunându‑ne noi să frângem pâinea (…). În camera de sus, unde eram adunați, erau multe lumini aprinse.” (20, 7‑8).

Acest obicei stă fundamentat pe un altul, mult mai vechi, binevoit și poruncit de Însuși Dumnezeu, atunci când Moise a primit ascultarea de a construi Cortul adunării: „Să poruncești fiilor lui Israel să‑ți aducă untdelemn curat pentru luminat, stors din măsline, ca să ardă sfeșnicul în toată vremea, în Cortul adunării, în fața perdelei celei de dinaintea chivotului... Citeste articolul

10 Iunie 2019

Despre Kratimă sau Terirem (II)

În articolul anterior am văzut cum teriremul era înțeles în veacul al XVII‑lea ca imitare a cântării îngerești, mai  presus de cuvinte, ca exultare și bucurie înaintea Dumnezeirii, care este de necuprins, dar și ca imitare a „glasului de ape multe” pe care l‑au auzit proorocii și s‑au bucurat.  

Care sunt, de fapt, cântările din cadrul Sfintei Liturghii la care se pot intona teriremuri și ce semnificații au ele? Prima cântare la care se poate adăuga un terirem este Sfinte Dumnezeule. Teriremul se alătură în mod firesc acestui cânt, dacă ținem cont că acest imn a fost descoperit cu ajutorul unui înger (după cum aflăm din Tradiție). Prin urmare, în acest moment... Citeste articolul

9 Mai 2019

Despre Kratimă sau Terirem (I)

În lucrările de specialitate ni se spune că poartă denumirea de cratimă „acele melodii ale muzicii bizantine care nu sunt legate de texte concrete, ci folosesc exclusiv silabe fără înțeles, ca de exemplu terirem, nonono, tototo, rerurem, totoro etc. O astfel de cratimă slujește în primul rând la prelungirea (κρατέω ‑ κράτημα, kratēma) duratei unei cântări normale, mai ales la mănăstiri (…). Majoritatea sunt compoziții muzicale independente și au fost notate în secolele XVI‑XVIII ca adaosuri melodice la imnuri mai vechi (...). Cele mai importante cratime pentru slujbele de peste an sunt adunate în cartea numită Kratimatarion (Κρατηματάριον), ce poate fi întâlnită ca o carte de sine stătătoare deja în secolul al XV‑lea. Ea a fost îmbogățită enorm prin variante nou apărute și adăugate în perioada cuprinsă între secolele XVIII‑XIX”.1  

Din aceste rânduri reiese destul de simplu (am zice chiar simplist) că scopul utilizării cratimei în cult este acela de a prelungi slujba. Dar de ce să o prelungim și de ce prin melodii neunite cu rugăciunea? O presupunere ar fi că aceste cratime s‑au folosit inițial la marile privegheri, pentru a prelungi într‑adevăr unele cântări în timpul cărora slujitorii Altarului trebuiau... Citeste articolul

11 Aprilie 2019

Pomenirile de obște pentru cei adormiți

Biserica s‑a rugat întotdeauna pentru cei adormiți la fel ca pentru cei vii, având conștiința faptului că „Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor”, așa cum Însuși Hristos a spus (Cf. Mt. 22, 32). Într‑un fel anume, pentru că Dumnezeu așa a binevoit, din momentul în care ne‑am născut Dumnezeu ne‑a dat în dar veșnicia, viața veșnică.

De ce ne rugăm pentru cei adormiți, dacă Dumnezeu ne‑a dăruit încă de la început veșnicia? Pentru că este libertatea omului să aleagă felul în care va intra în veșnicie și dacă veșnicia lui va fi în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Săi (deci bună) sau în comuniune cu diavolul (cel golit de orice bine, deci rea). Pentru toți (atât cei care au avut parte de... Citeste articolul

4 Martie 2019

Despre Anixandare

Atunci când se săvârșește Privegherea (Vecernia Mare cu Litia și Utrenia), Psalmul 103 de la începutul Vecerniei are o anumită particularitate: se citesc stihurile până la Deschizând Tu mâna Ta..., iar de la acest stih (inclusiv) până la sfârșit se cântă toate stihurile în mod antifonic (împerecheate câte două) și urmate de câte un stih: Bine ești cuvântat, Doamne..., Minunate sunt lucrurile Tale Doamne... și Slavă Ție, Doamne, Celui Ce ai făcut toate. Acestea se numesc Anixandare. 

Practica aceasta reprezintă tradiția liturgică românească și este o sinteză între tradiția liturgică grecească, în care Anixandarele au un conținut mai dezvoltat (fiind dedicat proslăvirii Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri, Autorul creației lumii, descrise în Psalmul 103 –vezi coloana alăturată)1 și tradiția slavonă, care nu cunoaște aceste Anixandare în... Citeste articolul

3 Ianuarie 2019

Despre imnul „Limină lină”

Cel mai important imn de la Slujba Vecerniei (slujba de seară) este cântarea Lumină Lină. În limba greacă numele acestui imn – Έπιλύχνιος` Ύμνος (Epilychnios Hymnos) – poate fi explicat din punct de vedere etimologic prin faptul că este cântat seara, la lumina lămpii (λυχνία), de aceea și vecernia poartă un nume înrudit cu acest termen (λυχνικόν)1. Însă vom vedea că aceste numiri sunt strâns legate nu doar de simpla intonare a imnului la lumina lămpii (care se practică mai mult în mănăstiri), dar şi de faptul că au fost generate de existența unui rit al aprinderii lămpii, sau al luminii, la Slujba Vecerniei.

Imnul Lumină Lină este o mulțumire de seară închinată Sfintei Treimi (de aceea mai este cunoscut și sub numele de έπιλύχνιος εύχαριστία – mulțumirea de seară), fiind unul dintre cele mai vechi imnuri ale Bisericii, dacă nu chiar cel mai vechi, necunoscându-i-se însă autorul. Vechimea poate fi dedusă... Citeste articolul

4 Decembrie 2018

Despre doxologie

Doxologia „este formată din imnuri scurte și concrete sau grupe de strofe, al căror conținut îl reprezintă lauda adresată Sfintei Treimi, începând întotdeauna cu termenul „Slavă” (Δόξα). Într‑un cadru liturgic general poate fi desemnată ca doxologie orice formă de rugăciune sau cântare ce laudă măreția și iubirea de oameni a lui Dumnezeu”1.

Cele mai cunoscute doxologii din cultul Bisericii noastre sunt Doxologia mică („Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”) și Doxologia Mare („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire…”). Doxologia mică, o avem pe buze mai toată vremea, pentru că se găsește... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni