Acest obicei stă fundamentat pe un altul, mult mai vechi, binevoit și poruncit de Însuși Dumnezeu, atunci când Moise a primit ascultarea de a construi Cortul adunării: „Să poruncești fiilor lui Israel să‑ți aducă untdelemn curat pentru luminat, stors din măsline, ca să ardă sfeșnicul în toată vremea, în Cortul adunării, în fața perdelei celei de dinaintea chivotului... Citeste articolul

Care sunt, de fapt, cântările din cadrul Sfintei Liturghii la care se pot intona teriremuri și ce semnificații au ele? Prima cântare la care se poate adăuga un terirem este Sfinte Dumnezeule. Teriremul se alătură în mod firesc acestui cânt, dacă ținem cont că acest imn a fost descoperit cu ajutorul unui înger (după cum aflăm din Tradiție). Prin urmare, în acest moment... Citeste articolul

Din aceste rânduri reiese destul de simplu (am zice chiar simplist) că scopul utilizării cratimei în cult este acela de a prelungi slujba. Dar de ce să o prelungim și de ce prin melodii neunite cu rugăciunea? O presupunere ar fi că aceste cratime s‑au folosit inițial la marile privegheri, pentru a prelungi într‑adevăr unele cântări în timpul cărora slujitorii Altarului trebuiau... Citeste articolul

De ce ne rugăm pentru cei adormiți, dacă Dumnezeu ne‑a dăruit încă de la început veșnicia? Pentru că este libertatea omului să aleagă felul în care va intra în veșnicie și dacă veșnicia lui va fi în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Săi (deci bună) sau în comuniune cu diavolul (cel golit de orice bine, deci rea). Pentru toți (atât cei care au avut parte de... Citeste articolul

Practica aceasta reprezintă tradiția liturgică românească și este o sinteză între tradiția liturgică grecească, în care Anixandarele au un conținut mai dezvoltat (fiind dedicat proslăvirii Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri, Autorul creației lumii, descrise în Psalmul 103 –vezi coloana alăturată)1 și tradiția slavonă, care nu cunoaște aceste Anixandare în... Citeste articolul

Imnul Lumină Lină este o mulțumire de seară închinată Sfintei Treimi (de aceea mai este cunoscut și sub numele de έπιλύχνιος εύχαριστία – mulțumirea de seară), fiind unul dintre cele mai vechi imnuri ale Bisericii, dacă nu chiar cel mai vechi, necunoscându-i-se însă autorul. Vechimea poate fi dedusă... Citeste articolul

Cele mai cunoscute doxologii din cultul Bisericii noastre sunt Doxologia mică („Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”) și Doxologia Mare („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire…”). Doxologia mică, o avem pe buze mai toată vremea, pentru că se găsește... Citeste articolul

Alte două cauze ale uitării acestor rugăciuni au fost căderea Imperiului Bizantin și transformările artistice și arhitecturale la care au fost supuse majoritatea lăcașelor de cult în perioada turcocrației (una dintre acestea fiind eliminarea amvonului din spațiul liturgic).  Amvonul era locul cel mai important din biserică, după altar. Aici se citea din cărțile Sfintei Scripturi, de aici se... Citeste articolul

Unii liturgiști o pun în strânsă legătură cu Anaforaua liturgică, raportându‑se la ultimele cuvinte din rugăciunea1 preotului, care introduc Rugăciunea Domnească („Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Tată, Dumnezeul cel Ceresc, și a zice...”) și la primele cuvinte ale acesteia... Citeste articolul

1. Partea de început (Prefatio) a anaforalei este văzută de către Sfântul Gherman al Constantinopolului ca o apropiere directă a slujitorului de Dumnezeu, pentru a‑I aduce laudă și  mai ales pentru a fi inițiat în lumina Sfintei Treimi. El zice: „Iereul (preotul) vine cu îndrăznire la tronul harului lui Dumnezeu [cf. Evr 4, 16] și vestind și grăind cu Dumnezeu cu inima... Citeste articolul

De fapt, nu este vorba doar despre o singură rugăciune, ci despre un grup de rugăciuni care împreună formează Anaforaua1 și pe care liturgiștii le grupează în mai multe părți, în funcție de tema teologică, astfel: 1. Introducerea (Praefatio), care conține o laudă și o mulțumire aduse lui Dumnezeu‑Tatăl, apoi o descriere despre facerea lumii și a omului (și alta despre... Citeste articolul

Semnificațiile duhovnicești au rămas aceleași, însă gestul în sine nu este prea cunoscut de credincioși în prezent, pentru că, din punct de vedere vizual, acesta a fost izolat cu totul în Altar prin închiderea ușilor împărătești și tragerea dverei (după Intrarea Darurilor); iar din punct de vedere auditiv, este dedicat doar preoților (care slujesc Litughia în... Citeste articolul

Procesiunea care însoțea transferarea Darurilor avea o mare solemnitate: spre exemplu, la Constantinopol, diaconii luau Darurile din skevofylakion și venea cu cu ele până la ușa laterală de nord, unde erau întâmpinați de alți diaconi cu cădelnițe și de ipodiaconi cu ripide, iar uneori chiar de împărat cu suita sa. Toți aceștia mergeau în procesiune către mijlocul... Citeste articolul

Primele mărturii despre citirea Evangheliei înainte de Liturghia Euharistică se gă­sesc la Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, care zice: „În ziua numită a soarelui [dumi­nica] se face strângerea la un loc a tuturor celor din oraşe şi din ţarini şi se citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor până când se poate. După care, când cel care... Citeste articolul

Cântarea Sfinte Dumnezeule este unul dintre cele mai vechi imnuri creştine şi se pare că este primul care a pătruns în Liturghia catehumenilor (mai apoi adăugându-se imnul Unule Născut... şi troparele de la Fericiri), care în primele cinci secole se rezu­ma la intonarea unor psalmi, la citirea mai multor texte din Vechiul şi din Noul Testament, la Evanghelie şi la predică.... Citeste articolul