5 Iulie 2019

Candela și lumânarea - simboluri ale rugăciunii neîncetate

Practica aprinderii de candele și lumânări în biserică, dar și în casa creștinului, își are originea la începuturile creștinismului. Un asemenea obicei este amintit în Faptele Apostolilor, când este descrisă adunarea liturgică: „În ziua întâi a săptămânii (duminică), adunându‑ne noi să frângem pâinea (…). În camera de sus, unde eram adunați, erau multe lumini aprinse.” (20, 7‑8).

Acest obicei stă fundamentat pe un altul, mult mai vechi, binevoit și poruncit de Însuși Dumnezeu, atunci când Moise a primit ascultarea de a construi Cortul adunării: „Să poruncești fiilor lui Israel să‑ți aducă untdelemn curat pentru luminat, stors din măsline, ca să ardă sfeșnicul în toată vremea, în Cortul adunării, în fața perdelei celei de dinaintea chivotului... Citeste articolul

10 Iunie 2019

Despre Kratimă sau Terirem (II)

În articolul anterior am văzut cum teriremul era înțeles în veacul al XVII‑lea ca imitare a cântării îngerești, mai  presus de cuvinte, ca exultare și bucurie înaintea Dumnezeirii, care este de necuprins, dar și ca imitare a „glasului de ape multe” pe care l‑au auzit proorocii și s‑au bucurat.  

Care sunt, de fapt, cântările din cadrul Sfintei Liturghii la care se pot intona teriremuri și ce semnificații au ele? Prima cântare la care se poate adăuga un terirem este Sfinte Dumnezeule. Teriremul se alătură în mod firesc acestui cânt, dacă ținem cont că acest imn a fost descoperit cu ajutorul unui înger (după cum aflăm din Tradiție). Prin urmare, în acest moment... Citeste articolul

9 Mai 2019

Despre Kratimă sau Terirem (I)

În lucrările de specialitate ni se spune că poartă denumirea de cratimă „acele melodii ale muzicii bizantine care nu sunt legate de texte concrete, ci folosesc exclusiv silabe fără înțeles, ca de exemplu terirem, nonono, tototo, rerurem, totoro etc. O astfel de cratimă slujește în primul rând la prelungirea (κρατέω ‑ κράτημα, kratēma) duratei unei cântări normale, mai ales la mănăstiri (…). Majoritatea sunt compoziții muzicale independente și au fost notate în secolele XVI‑XVIII ca adaosuri melodice la imnuri mai vechi (...). Cele mai importante cratime pentru slujbele de peste an sunt adunate în cartea numită Kratimatarion (Κρατηματάριον), ce poate fi întâlnită ca o carte de sine stătătoare deja în secolul al XV‑lea. Ea a fost îmbogățită enorm prin variante nou apărute și adăugate în perioada cuprinsă între secolele XVIII‑XIX”.1  

Din aceste rânduri reiese destul de simplu (am zice chiar simplist) că scopul utilizării cratimei în cult este acela de a prelungi slujba. Dar de ce să o prelungim și de ce prin melodii neunite cu rugăciunea? O presupunere ar fi că aceste cratime s‑au folosit inițial la marile privegheri, pentru a prelungi într‑adevăr unele cântări în timpul cărora slujitorii Altarului trebuiau... Citeste articolul

11 Aprilie 2019

Pomenirile de obște pentru cei adormiți

Biserica s‑a rugat întotdeauna pentru cei adormiți la fel ca pentru cei vii, având conștiința faptului că „Dumnezeu nu este al morților, ci al viilor”, așa cum Însuși Hristos a spus (Cf. Mt. 22, 32). Într‑un fel anume, pentru că Dumnezeu așa a binevoit, din momentul în care ne‑am născut Dumnezeu ne‑a dat în dar veșnicia, viața veșnică.

De ce ne rugăm pentru cei adormiți, dacă Dumnezeu ne‑a dăruit încă de la început veșnicia? Pentru că este libertatea omului să aleagă felul în care va intra în veșnicie și dacă veșnicia lui va fi în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Săi (deci bună) sau în comuniune cu diavolul (cel golit de orice bine, deci rea). Pentru toți (atât cei care au avut parte de... Citeste articolul

4 Martie 2019

Despre Anixandare

Atunci când se săvârșește Privegherea (Vecernia Mare cu Litia și Utrenia), Psalmul 103 de la începutul Vecerniei are o anumită particularitate: se citesc stihurile până la Deschizând Tu mâna Ta..., iar de la acest stih (inclusiv) până la sfârșit se cântă toate stihurile în mod antifonic (împerecheate câte două) și urmate de câte un stih: Bine ești cuvântat, Doamne..., Minunate sunt lucrurile Tale Doamne... și Slavă Ție, Doamne, Celui Ce ai făcut toate. Acestea se numesc Anixandare. 

Practica aceasta reprezintă tradiția liturgică românească și este o sinteză între tradiția liturgică grecească, în care Anixandarele au un conținut mai dezvoltat (fiind dedicat proslăvirii Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri, Autorul creației lumii, descrise în Psalmul 103 –vezi coloana alăturată)1 și tradiția slavonă, care nu cunoaște aceste Anixandare în... Citeste articolul

1 Ianuarie 2019

Despre imnul „Limină lină”

Cel mai important imn de la Slujba Vecerniei (slujba de seară) este cântarea Lumină Lină. În limba greacă numele acestui imn – Έπιλύχνιος` Ύμνος (Epilychnios Hymnos) – poate fi explicat din punct de vedere etimologic prin faptul că este cântat seara, la lumina lămpii (λυχνία), de aceea și vecernia poartă un nume înrudit cu acest termen (λυχνικόν)1. Însă vom vedea că aceste numiri sunt strâns legate nu doar de simpla intonare a imnului la lumina lămpii (care se practică mai mult în mănăstiri), dar şi de faptul că au fost generate de existența unui rit al aprinderii lămpii, sau al luminii, la Slujba Vecerniei.

Imnul Lumină Lină este o mulțumire de seară închinată Sfintei Treimi (de aceea mai este cunoscut și sub numele de έπιλύχνιος εύχαριστία – mulțumirea de seară), fiind unul dintre cele mai vechi imnuri ale Bisericii, dacă nu chiar cel mai vechi, necunoscându-i-se însă autorul. Vechimea poate fi dedusă... Citeste articolul

4 Decembrie 2018

Despre doxologie

Doxologia „este formată din imnuri scurte și concrete sau grupe de strofe, al căror conținut îl reprezintă lauda adresată Sfintei Treimi, începând întotdeauna cu termenul „Slavă” (Δόξα). Într‑un cadru liturgic general poate fi desemnată ca doxologie orice formă de rugăciune sau cântare ce laudă măreția și iubirea de oameni a lui Dumnezeu”1.

Cele mai cunoscute doxologii din cultul Bisericii noastre sunt Doxologia mică („Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”) și Doxologia Mare („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire…”). Doxologia mică, o avem pe buze mai toată vremea, pentru că se găsește... Citeste articolul

3 Noiembrie 2018

Despre rugăciunea amvonului

Uniformizarea cărților de cult începută în a doua jumătate a secolului al XV‑lea, ca urmare a apariției tiparului, a dus la uitarea multor texte liturgice care au circulat în manuscris și care erau utilizate în diferite Biserici locale ori în centre monahale de renume din lumea ortodoxă.  Între cele date uitării prin biblioteci se numără și multe rugăciuni ale amvonului1, azi utilizându‑se în cult doar două astfel de rugăciuni: una pentru Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur și pentru cea a Sfântului Vasile cel Mare2, și alta pentru Liturghia Darurilor înainte sfințite3. 

Alte două cauze ale uitării acestor rugăciuni au fost căderea Imperiului Bizantin și transformările artistice și arhitecturale la care au fost supuse majoritatea lăcașelor de cult în perioada turcocrației (una dintre acestea fiind eliminarea amvonului din spațiul liturgic).  Amvonul era locul cel mai important din biserică, după altar. Aici se citea din cărțile Sfintei Scripturi, de aici se... Citeste articolul

4 Octombrie 2018

Despre semnificația rugăciunii „Tatăl nostru” în cadrul Sfintei Liturghii

Rugăciunea Tatăl nostru este prezentă în majoritatea slujbelor, însă în cadrul Sfintei Liturghii aceasta are semnificații aparte.

Unii liturgiști o pun în strânsă legătură cu Anaforaua liturgică, raportându‑se la ultimele cuvinte din rugăciunea1 preotului, care introduc Rugăciunea Domnească („Și ne învrednicește pe noi, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine Tată, Dumnezeul cel Ceresc, și a zice...”) și la primele cuvinte ale acesteia... Citeste articolul

4 Septembrie 2018

Despre anaforaua liturgică (II)

În articolul trecut am putut vedea care este textul anaforalei Sfântului Ioan Gurăde Aurși cum l‑au împărțit liturgiștii în mai multe părți (Praefatio, Sanctus, Institutio, Anamnesis, Epiclesis, Intercessio). Acum vom reda câteva texte din comentariile  liturgice ale Sfinților Părinți pentru a înțelege mai bine conținutul acesteia. 

1. Partea de început (Prefatio) a anaforalei este văzută de către Sfântul Gherman al Constantinopolului ca o apropiere directă a slujitorului de Dumnezeu, pentru a‑I aduce laudă și  mai ales pentru a fi inițiat în lumina Sfintei Treimi. El zice: „Iereul (preotul) vine cu îndrăznire la tronul harului lui Dumnezeu [cf. Evr 4, 16] și vestind și grăind cu Dumnezeu cu inima... Citeste articolul

5 Iulie 2018

Despre anaforaua liturgică (I)

Anaforaua(din grecescul anaforà) are în limba română sensul de ofrandă sau oferire și desemnează partea principală a Dumnezeieștii Liturghii (sau a Liturghiei Euharistice, dacă ținem cont de împărțirea Liturghiei în Liturghia Cuvântului și Liturghia Euharistică) sau rugăciunea euharistică în timpul căreia Darurile de pâine și vin se prefac în Trupul și Sângele Domnului. 

De fapt, nu este vorba doar despre o singură rugăciune, ci despre un grup de rugăciuni care împreună formează Anaforaua1 și pe care liturgiștii le grupează în mai multe părți, în funcție de tema teologică, astfel: 1. Introducerea (Praefatio), care conține o laudă și o mulțumire aduse lui Dumnezeu‑Tatăl, apoi o descriere despre facerea lumii și a omului (și alta despre... Citeste articolul

7 Iunie 2018

Sărutarea păcii și Crezul în cadrul Dumnezeieștii Liturghii

 SCURT ISTORIC ȘI SEMNIFICAȚII În cadrul Liturghiei Euharistice, înainte de a se începe Anaforaua1, avem două momente care merită atenție: Sărutarea păcii și Crezul. 1. Sărutarea păcii este unul dintre cele mai vechi gesturi liturgice și se găsește menționată în multe izvoare2. Din acestea înțelegem că, în primul mileniu, preoții și credincioșii își dădeau sărutare sfântă (fiecare în tagma sa), ca mărturie a dragostei reciproce în Hristos și ca împlinire a Testamentului Domnului („Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v‑am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul… întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții”, In 13, 34‑35). De asemenea, gestul era și semn de iertare și îndepărtare de orice mânie sau gând rău avut împotriva fratelui, pentru că tot Mântuitorul îndeamnă: „Dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă‑te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău” (Mt 5, 23‑24).

Semnificațiile duhovnicești au rămas aceleași, însă gestul în sine nu este prea cunoscut de credincioși în prezent, pentru că, din punct de vedere vizual, acesta a fost izolat cu totul în Altar prin închiderea ușilor împărătești și tragerea dverei (după Intrarea Darurilor); iar din punct de vedere auditiv, este dedicat doar preoților (care slujesc Litughia în... Citeste articolul

7 Aprilie 2018

Despre Imnul Heruvic și Intrarea Mare (I)

Încă din secolele al IV‑lea și al V‑lea transferarea Darurilor (de pâine și vin) de la pastoforion sau skevofylakion1 în altar a fost însoțită de un fast liturgic deosebit și de diferite interpretări simbolice. Acestea însă iau dimensiuni fără precedent în perioada ridicării Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol (532‑537), când Intrarea Mare a început să fie însoțită de cântarea antifonică a Psalmului 23, 7‑102 cu refrenul Aliluia și mai apoi de introducerea imnului Heruvic de către împăratul Justin al II‑lea (între anii 573‑574), în timpul Patriarhului Ioan al III‑lea Scolasticul.  

Procesiunea care însoțea transferarea Darurilor avea o mare solemnitate: spre exemplu, la Constantinopol, diaconii luau Darurile din skevofylakion și venea cu cu ele până la ușa laterală de nord, unde erau întâmpinați de alți diaconi cu cădelnițe și de ipodiaconi cu ripide, iar uneori chiar de împărat cu suita sa. Toți aceștia mergeau în procesiune către mijlocul... Citeste articolul

7 Decembrie 2017

Despre citirea Apostolului și a Evangheliei în cadrul Dumnezeieștii Liturghii

Partea cea mai importantă a Liturghiei Catehumenilor1 este citirea Evanghe­liei. Acest lucru este atestat şi de o altă denumire (care este mai potrivită) dată Liturghiei Catehumenilor, şi anume – Liturghia Cuvântului. Denumi­rea trimite cu gândul la textul din Ioan 1, 14 – „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unui-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr...” – astfel încât Liturghia Cuvântului este Liturghia despre Cuvântul lui Dum­nezeu, adresată celor nebotezaţi în mod special, dar şi tuturor creştinilor care doresc să-I cunoască cuvintele, care „sunt duh şi sunt viaţă" (In. 6, 63) şi „cuvinte ale vieţii celei veşnice” (In 6, 68).

Primele mărturii despre citirea Evangheliei înainte de Liturghia Euharistică se gă­sesc la Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, care zice: „În ziua numită a soarelui [dumi­nica] se face strângerea la un loc a tuturor celor din oraşe şi din ţarini şi se citesc memoriile apostolilor şi scrierile profeţilor până când se poate. După care, când cel care... Citeste articolul

3 Noiembrie 2017

Despre cântarea Sfinte Dumnezeule sau Trisaghion

Dumnezeiasca Liturghie pe care o săvârşim în prezent are în cuprinsul ei două imnuri îngereşti. Este vorba despre cântarea Sfinte Dumnezeule din cadrul Li­turghiei Cuvântului (sau a Liturghiei Catehumenilor) şi Imnul de biruinţă din cuprinsul anaforalei liturgice (Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot... )1, de la Litur­ghia Euharistică.

Cântarea Sfinte Dumnezeule este unul dintre cele mai vechi imnuri creştine şi se pare că este primul care a pătruns în Liturghia catehumenilor (mai apoi adăugându-se imnul Unule Născut... şi troparele de la Fericiri), care în primele cinci secole se rezu­ma la intonarea unor psalmi, la citirea mai multor texte din Vechiul şi din Noul Testament, la Evanghelie şi la predică.... Citeste articolul

Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni