Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Psalmii Prorocului și Împăratului David
Psaltirea (ψαλμός, ό – psalmos, o = cântare, odă și ψαλτήριον = instrument muzical de acompaniat; βίβλος ψαλμῶν - biblos psalmon = Cartea Psalmilor) este una dintre cărțile canonice ale Vechiului Testament, ce îl are ca autor pe Prorocul și Împăratul David1. Aceasta cuprinde 150 de psalmi sau poeme, care, după conținutul de idei, pot fi grupați în mai multe categorii: psalmi de preaslăvire a lui Dumnezeu (8, 18, 28, 32, 35, 47, 75, 83 etc.), psalmi de mulțumire (17, 20, 29, 32, 33, 39, 64 etc.), psalmi la vreme de necaz sau de suferință ori pentru plângerea păcatelor (3, 4, 6, 7, 12, 16, 21, 24, 25, 27, 30, 34, 50 etc.), psalmi regali – cei care se referă la rege sau la ceremoniile legate de curtea regală, dar care pot avea și un înțeles profetic (2, 19, 20, 27, 44, 60, 62 etc.); și psalmii mesianici, adică cei care se referă la Domnul nostru Iisus Hristos prin dimensiunea lor profetică și care sunt cei mai importanți (3, 4, 6, 8, 15, 20, 21, 33, 44, 67, 71, 107, 109)2.
Psalmii mesianici, precum și bogăția duhovnicească a psalmilor în general a făcut ca aceștia să fie utilizați în cultul mozaic și apoi în cultul creștin. Astfel, în tradiția liturgică a Bisericii noastre, primele slujbe au apărut în urma grupării anumitor psalmi dimpreună cu unele imne nou-testamentare și apoi patristice. Acest lucru se poate observa în cult până... Citeste articolul
Despre rânduiala înfierii copiilor
Toate momentele importante din viaţa creştinului, de la intrarea în lume şi până la despărţirea sufletului de trup, sunt sfinţite în Biserică, prin harul Duhului Sfânt, printr-o rânduială liturgică sau rugăciune anume (Slujba Botezului, Slujba Mărturisirii, Rânduiala Sfintei Împărtăşanii, Slujba Înmormântării etc.). Ba chiar mai mult decât atât, purtarea de grijă a Bisericii faţă de sufletele creştinilor trece dincolo de moarte şi se manifestă în rugăciunile neîncetate pentru cei adormiţi, până la Judecata de Apoi (pomenirea celor adormiţi la Dumnezeiasca Liturghie, Slujba parastasului etc.).
Unul dintre momentele speciale pe care le poate traversa creştinul în viaţa de familie este cel al înfierii unui copil. Un astfel de eveniment nu a putut fi neglijat de Biserică, fapt pentru care, în cărţile de cult, se găseşte o scurtă rânduială ce se săvârşeşte la înfierea copiilor. Aceasta se prezintă astfel: „Cel ce urmează să... Citeste articolul
Ierurgii în legătură cu moartea omului
SLUJBA LA IEŞIREA CU GREU A SUFLETULUI Această rugăciune se face atunci când o persoană aflată în pragul morţii nu poate să-şi dea sufletul. Preotul se roagă pentru ca Dumnezeu să-i fie îndurător celui aflat pe patul suferinţei şi să-i dea iertarea păcatelor, cerând pentru acesta despărţirea sufletului de trup, sfârşit uşor şi grabnic, precum şi odihnă netulburată după moarte: „Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Atotţiitorule, Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină; Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, ne rugăm şi cu umilinţă cerem Ţie: sufletul robului Tău (N) dezleagă-l de toată legătura şi-l slobozeşte de tot blestemul, căci Tu eşti Cel ce dezlegi pe cei legaţi şi ridici pe cei căzuţi, nădejdea celor deznădăjduiţi. Porunceşte, dar, Stăpâne, să se dezlege în pace sufletul robului Tău şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice cu toţi sfinţii Tăi, prin Unul-Născut Fiul Tău cu Care împreună bine eşti cuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.
CITIREA „STÂLPILOR” În zilele de până la înmormântare, preotul este chemat de familie, de obicei după-amiaza sau seara, pentru a săvârşi slujba „stâlpilor”. Această slujbă este o rugăciune scurtă pentru sufletul celui răposat, la care se adaugă citiri din Sfânta Evanghelie, texte alese care vorbesc despre moarte, înviere şi... Citeste articolul
Ierurgii legate de începutul și de sfârşitul vieţii omului
Biserica îl însoţeşte pe om, prin rugăciuni şi gesturi liturgice, încă de la naşterea lui şi binecuvântează intrarea lui în lume. În ziua a opta îi va da numele, apoi îl va boteza, îl va hrăni cu Trupul şi Sângele lui Hristos, îl va cununa, îl va întări în neputinţele sufleteşti şi trupeşti, iar când va fi pregătit să plece din lumea aceasta va alerga lângă el şi, cu rugăciuni şi cu cântări, va însoţi trupul lui la mormânt. Dar şi mort fiind nu-l va uita, ci va face rugăciuni până la sfârşitul veacurilor pentru odihna sufletului său. Cu adevărat Biserica îl îmbrăţişează pe om din momentul naşterii lui până la porţile cerului1.
Rânduiala la ziua întâi pentru femeia lăuză, îndată după naştere În prima zi, îndată ce femeia naşte pruncul, moaşa, soţul acesteia sau cineva din familie aduce la biserică într-un vas apă curată pentru sfinţire2, iar preotul sfinţeşte apa cu care va fi binecuvântat pruncul şi casa. După rânduială, atât sfinţirea apei,... Citeste articolul
Taina Sfântului Maslu
Sfântul Maslu (To EvxiXaiov= to evhelaion, Eleoungerea, Sviatii Elea, Eleosveşteniia) este slujba sfântă prin care Biserica se roagă, prin sfinţiţii ei slujitori, pentru sănătatea bolnavilor si pentru iertarea păcatelor lor, ungându-i cu untdelemn sfinţit. Denumirea de Maslu este de origine slavă (de la cuvântul vechi slav masl,care însemnează untdelemn). Se mai întrebuinţează si denumirea de eleoungere(ungere cu untdelemn); grecii folosesc denumirea de evhelaion,adică slujba untdelemnului (de la evhi = rugăciune, slujbă si elaion = untdelemn), iar la popoarele slave se foloseste denumirea de Sviatîi Elea (Untdelemn Sfânt) sau Eleosveşteniia (sfinţirea untdelemnului). La romano-catolici se întrebuinţa mai ales denumirea de extrema unctio (ungerea cea mai de pe urmă), pentru că ei o administrau numai muribunzilor, dar după Conciliul II Vatican s-au apropiat de concepţia si practica ortodoxă si folosesc expresia de ungerea bolnavilor.
Conform practicii Sfinţilor Apostoli, care, după prima lor trimitere, „ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi si îi tămăduiau” (Mc. 6, 13), și potrivit sfatului Sfântului Apostol Iacov (5, 14), Sfântul Maslu se săvârșea mai întâi de toate pentru cei bolnavi, ca o slujbă de vindecare, pentru sănătatea fizică, socotită ca un dar al lui Dumnezeu si ca un semn al... Citeste articolul
Sfânta taina a hirotoniei sau a preoţiei
Taina Hirotoniei (gr. Xaporcvla, fy, heirotonia= întinderea / punerea mâinilor) sau a Preoţiei este slujba prin care bărbaţii anume pregătiţi, prin rugăciunea episcopului şi punerea mâinilor lui asupra candidatului la preoţie, primesc puterea şi dreptul de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine şi slujbele bisericeşti şi a conduce pe... Citeste articolul
Sfânta taină a cununiei sau a nunţii
Sfânta taină a cununiei sau a nunţii Taina Cununiei sau Taina Nunţii1 este un act sfânt, de origine dumnezeiască, în care, prin preot, se împărtăşeşte harul Sfântului Duh unui bărbat şi unei femei care se unesc liber în căsătorie, care sfinţeşte şi înalţă legătura naturală a căsătoriei la demnitatea reprezentării unirii duhovniceşti... Citeste articolul
Taina Spovedaniei
Spovedania sau Pocăinţa este Sfânta Taină prin care credinciosul, mărturisindu-se în faţa preotului duhovnic şi primind dezlegare de la acesta, primeşte, prin puterea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor mărturisite. Ea are diferite numiri. Se numeşte pocăinţă, pentru că cel ce o primeşte trebuie să regrete în mod sincer păcatele săvârşite şi... Citeste articolul
Euharistia
EUHARISTIA[1] (evxapiaria, y - euharistia, i= mulţumire, recunoştinţă). Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtăşanie este piatra de temelie a cultului creştin sau a Legii celei Noi, pusă de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină (ultima cină pascală pe care o ia cu ucenicii Săi), când ,,a luat Iisus pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat... Citeste articolul
Mirungerea
MIRUNGEREA[1]sau ungerea cu Sfântul Mir a noului botezat este semnul văzut al împărtăşirii lui reale din darurile Sfântului Duh, Care S-a pogorât în chip văzut mai întâi asupra Mântuitorului, ca un porumbel, la Botez, apoi în chip de limbi de foc asupra Sfinţilor Apostoli, la Cincizecime, şi Care se dă noului botezat imediat după primirea... Citeste articolul
Botezul
BOTEZUL1 (baptizo, -are = a boteza, fundo, -are = a afunda, a scufunda în apă, „afundare” fiind termenul vechi pentru Botez sau Taina Sfântului Botez) este prima taină pe care o primeste oricine dorește să devină membru al Bisericii creștine. Botezul se săvârseste în numele Sfintei Treimi, după cuvântul Mântuitorului Care l-a instituit, poruncind... Citeste articolul
Sfintele Taine
SFINTELE TAINE1 (lat. sacramentum,gr. y.varfpiov - mistirion, slv. tainstve= ascuns, tainic, lucru neînţeles) sunt slujbe bisericesti prin mijlocirea cărora ni se împărtășește, în chip special, nevăzut si prin anumite rituri (forme) văzute harul lui Dumnezeu, în momentele cele mai de seamă si în anumite împrejurări ale vieţii noastre. Sfintele Taine sunt,... Citeste articolul
Liturghia (2)
PROSCOMIDIA este partea pregătitoare a Sfintei Liturghii, când preotul aduce darurile (pâine şi vin) pe jertfelnic (masa din proscomidiar) şi din cele cinci prescuri (pâinea) scoate părticele: din prima prescură scoate o părticică din mijloc („Agneţul”, adică „Mielul lui Dumnezeu”) pentru Iisus Hristos; din celelalte patru prescuri scoate... Citeste articolul
Liturghia
LITURGHIA1 (Amovpjla, rj= lucrare publică, de la Ăelrog - leitos = public şi epjov - ergon = lucrare) – este numele celui mai sfânt şi mai important serviciu divin din Biserica Ortodoxă. Este slujba divină la care participă tot poporul dreptcredincios; este lucrarea obştească (publică) prin care credincioşii (cler şi popor) slăvesc pe Dumnezeu prin jertfa nesângeroasă a lui Hristos şi se împărtăşesc de darurile acestei jertfe prin Trupul şi Sângele Domnului.
Înainte de era creştină, termenul denumea orice slujbă sau lucrare de interes public, orice activitate făcută de un slujbaş, implicând şi activitatea slujitorilor cultului păgân. Termenul Ăawvpjla - leitourghia a pătruns în vocabularul religios datorită Septuagintei, care l-a folosit pentru a traduce termenul ebraic abodah,cuvânt ce denotă funcţia preoţilor... Citeste articolul
Biserica
BISERICA[1] (lat. ecclesia = adunare; gr. SKKĂyoia - ecclisia) era numele dat primelor adunări creştine care aveau loc la început în anumite case pentru săvârşirea cultului. De la înţelesul de adunare,termenul ecclesias-a extins apoi şi la locul unde se ţinea adunarea, loc care a devenit casa Bisericii (o Ttfţ SKKlyoiaţ oiKoq - o tis ecclisias ikos); termenul ecclisiaeste cel mai... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Reformarea bisericii parohiale din Huesca
Prima biserică în proprietatea românilor din Olanda, la Megen
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team