În el se pune vinul amestecat cu apă, care se va preface în Sângele Domnului la Sfânta Liturghie. Potirul a fost întrebuințat de Mântuitorul Hristos la Cina cea de Taină, când a instituit Taina Sfintei Euharistii, iar Sfinții Apostoli l-au folosit și ei urmând pilda Mântuitorului. În vechime se făcea din aramă, alabastru, sticlă, marmură, piatră sau chiar din lemn. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că erau potire chiar şi din lut.² Dezvoltându-se cultul și ținându-se seama de importanța și de superioritatea Sfintei Liturghii față de celelalte slujbe bisericești, după încetarea prigoanelor împărații și creștinii înstăriți dăruiau bisericilor vase și odoare făcute din metal prețios.  

Sfântul Potir închipuie coasta Mântuitorului Hristos, din care a curs pe Cruce apă și sânge, dar și paharul cu vin pe care Iisus Hristos l-a dat spre împărtășire apostolilor la Cina cea de Taină. Potirul este și simbolul comuniunii depline în Hristos, prin împărtășire. De aceea, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare preotul spune: „Iar pe noi toți, care ne împărtășim dintr-o pâine și dintr-un potir, să ne unești unul cu altul prin părtășia Aceluiași Duh Sfânt…”

  2. Sfântul Disc, un vas în formă de taler, ca o tipsie cu picior, făcut din metal prețios sau din alt metal inoxidabil, pe care se pun Sfântul Agneț și celelalte părticele care se scot la Sfânta Proscomidie.

Discul datează din perioada de început a Bisericii, fiind făcut din diverse materiale (metal, marmură, sticlă, alabastru onix etc.) și având diferite forme (de tipsie, de coșuleț hexagonal, de farfurie, de tavă etc.). Discurile erau împodobite cu imagini sfinte, precum chipul Mântuitorului, chipurile Sfinților Apostoli sau cu simboluri ca mielul, Sfânta Cruce, ancora, peștele etc.  

Discul are un simbolism multiplu, închipuind ieslea în care Mântuitorul Hristos S-a născut, precum și targa sau patul pe care a fost purtat trupul Domnului de la Golgota la mormânt. Forma sa rotundă simbolizează cerul și perfecțiunea.

3. Steaua, un obiect de metal alcătuit din două semicercuri (sau din două dreptunghiuri), unite la mijloc printr-un șurub care le permite să fie mobile, să se închidă şi să se deschidă. 

Deasupra punctului de îmbinare a celor două elemente se află o cruce mică. Steaua se așează pe sfântul disc pentru a acoperi Sfântul Agneț și părticelele de pâine puse pe el, dar și pentru a susține acoperămintele, pentru ca acestea să nu se atingă de Sfântul Agneț și să se amestece cu părticelele de pâine de pe Sfântul Disc.

Steauasimbolizează steaua care i-a călăuzit pe magii de la Răsărit și i-a adus până la locul unde S-a născut Mântuitorul.

4. Copia, un cuțit de metal în formă de suliță, cu vârful în formă de triunghi, care se folosește la proscomidie pentru tăierea Sfântului Agneț și a părticelelor din prescurile folosite.³

Când se împărtășesc mai mulți preoți, preotul protos se poate folosi de copie pentru a tăia mai multe părți din cele patru pe care le are Agnețul, printre care partea pe care se găsește inscripția HS (Hristos).

Copia amintește de sulița soldatului care a împuns coasta Mântuitorului pe cruce.

5. Lingurița, folosită la împărtășirea credincioșilor, se face de obicei din metal prețios (argint) și are mânerul în chipul crucii. A fost introdusă în spațiul liturgic din rațiuni practice, în secolele VII-VIII, pentru a preveni eventualele accidente din momentul împărtășirii, care ar fi putut necinsti Sfânta Împărtășanie. Înainte de această perioadă, credincioșii, ca și preoții, se împărtășeau cu Sfântul Sânge direct din potir (însă numai din mâna preotului). După introducerea linguriţei în cult aceasta a căpătat o încărcătură simbolică, făcând trimitere la cleștele cu care serafimul din vedenia lui Isaia, luând un cărbune de foc de pe altar, a atins buzele profetului, curățindu-l astfel de păcate și învrednicindu-l să propovăduiască cuvântul Domnului (Isaia 6, 1). De aceea, după împărtășirea credincioșilor, preotul zice: „Iată, s-a atins de buzele tale și va șterge fărădelegile tale și de păcatele tale te va curăți.”

6. Acoperămintele sfintelor vase (sau procovețele), în număr de trei, sunt confecționate din material fin și sunt înfrumusețate cu diferite cruci sau ornamente vegetale.

Cu ele se acoperă discul și potirul. Cu primul acoperământ se acoperă discul pe care se găsesc Agnețul și miridele; cu al doilea se acoperă potirul cu vinul și apa; iar cu cel de-al treilea, de dimensiuni mai mari și având două legături (pentru ca preotul sau diaconul să-l poată purta pe spate în procesiunea de la Intrarea cu Cinstitele Daruri), se acoperă ambele sfinte vase. Primele două acoperăminte simbolizează giulgiul și marama în care a fost înfășurat Hristos înainte de a fi pus în mormânt, iar cel de-al treilea lespedea de deasupra mormântului.

În afară de acestea, în proscomidiar se mai păstrează și un burete (mai mare) pentru curățirea Sfântului Potir după consumarea Sfintei Împărtășanii, vasele sau sticlele în care se păstrează vinul și apa necesare Sfintei Liturghii, precum și ibricul sau cana de metal care se folosesc pentru încălzirea apei necesare Sfintei Euharistii.

Note: