Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 6 Septembrie 2019 Ora: 15:14

Despre folosul privegherii sau al rugăciunii din timpul nopții (I)

Într‑unul din psalmi prorocul și împăratul David spune: „De șapte ori pe zi Te‑am lăudat, Doamne, pentru judecățile dreptății Tale”. (Ps. 118, 164). Același lucru îl pot spune cu dreptate și monahii, pentru că o zi din viața lor este marcată de șapte „popasuri” de rugăciune, și asta pentru că ziua liturgică are Șapte Laude sau șapte slujbe principale. Acestea sunt: Vecernia (sau Slujba de seară), Pavecernița  (sau slujba de după masa de seară), MiezonopticaUtrenia (sau Slujba de dimineață) dimpreună cu Ceasul ICeasul al III‑leaCeasul al VI‑lea și Ceasul al IX‑lea.

În marile mănăstiri din țara noastră și mai ales în Sfântul Munte Athos, mai mult de jumătate dintre aceste slujbe se săvârșesc noaptea, și acest lucru arată cât de mare preț pun călugării pe privegheri și pe rugăciunea din timpul nopții, știind că Însuși Domnul Hristos se retrăgea adesea și petrecea nopțile în rugăciune ( Lc. 6, 12).

Dacă ne îndreptăm atenția spre textele sfintelor slujbe, putem vedea încă de la slujba Vecerniei cum preotul slujitor se roagă, în taină, pentru o bună petrecere a nopții: „Așa, Stăpâne a toate, Dătătorule de bunătăți, dă‑ne ca și în așternuturile noastre umilindu‑ne, să pomenim noaptea numele Tău și, cu gândul la poruncile Tale luminându‑ne, să ne sculăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătății Tale, aducând rugăciuni și cereri milostivirii Tale pentru păcatele noastre și ale întregului Tău popor.” Astfel, se cere pentru obștea monahală (dar și pentru toți creștinii din biserică) puterea de a se scula întru bucurie, în timpul nopții, pentru a lăuda bunătatea lui Dumnezeu și pentru a înălța rugăciuni pentru tot poporul.  

Aceeași năzuință o găsim exprimată și într‑una din rugăciunile principale ale Pave-cerniței: „Scoală‑ne pe noi în vremea rugăciunii, întăriți întru poruncile Tale și pomenirea judecăților Tale întru noi nestricată având‑o. Cuvântare de slava Ta în toată noapte ne dăruiește, ca să cântăm și să binecuvântăm preacinstitul și preaîncuviințatul Tău nume, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”1 Dacă în prima rugăciune amintită nu se înțelege în mod vădit pregătirea pentru alte rugăciuni sau slujbe din timpul nopții, în această rugăciune lucrurile sunt evidente, întrucât se menționează cântarea duhovnicească, dar și o anume stăruință în rugăciune îndelungată („Cuvântare de slava Ta în toată noapte ne dăruiește”).

Aceste cereri se concretizează în efortul monahilor de a participa la Miezonoptică2, având drept „lait motiv” un tropar care sintetizează întreaga teologie ascetică a rugăciunii și a trezviei: „Iată mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu‑se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi.” Acesta tropar, pe care credincioșii îl recunosc în primele trei denii din Săptămâna Patimilor,  trimite cu gândul la Pilda celor zece fecioare și la așteptarea Mirelui Hristos, care va veni „ca un fulger” și va răsplăti fiecăruia după cum s‑a îngrijit de „candela sufletului său”; dar și la îndemnul Domnului, care zice: „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită” (Mt. 26, 40‑41).

Osteneala din timpul nopții continuă în mănăstiri cu citirea rugăciunilor de dimineață3 (în privat, la chilie, sau în biserică, după doar 3‑4 ore de somn) și mai apoi cu săvârșirea Utreniei și a Ceasurilor în biserică (vreme de aproximativ două ore, în zilele de rând). Mai apoi, toate sunt încununate cu săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, la răsăritul soarelui.

Dintre cele amintite, în viața liturgică a unei parohii de mir se săvârșesc de obicei doar Vecernia, în serile de dinaintea duminicilor, ale praznicelor și ale sărbătorilor închinate sfinților cu Polieleu, Utrenia, în diminețile acelorași sărbători și, bineînțeles, Dumnezeiasca Liturghie. Asta exclude existența slujbelor de noapte în parohii. Cu toate acestea, sunt comunități parohiale care, cu binecuvântarea ierarhilor, săvârșesc, la anumite praznice sau de hramuri, privegheri de toată noaptea4. De asemenea, există clerici și credincioși care citesc unele dintre cele Șapte Laude acasă (mai ales Pavecernița și uneori Miezonoptica). Iar dacă nu citesc dintre cele Șapte Laude, citesc poate la miezul nopții o Catismă din Psaltire, un paraclis, un acatist, un canon de pocăință sau alte rugăciuni, și prin aceasta priveghează și ei după cum pot. 

Că este de mare folos rugăciunea de la miezul nopții o arată nu doar Sfinții Părinți, ci și scrierile Sfintei Scripturi. Încă din timpul Vechiului Testament proorocii și oamenii aleși ai lui Dumnezeu au iubit privegherea, fie pentru a se dedica rugăciunii, fie pentru a medita la cuvintele Domnului. De aceea proorocul Isaia spune: „Sufletul meu în vreme de noapte veghează spre Tine, Doamne, căci lumină sunt poruncile Tale pe pământ.” (Isaia 26, 9) Iar David, împăratul și proorocul, cântă: „Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta” (Ps. 87, 2); și iarăși zice psalmistul: „Adusu‑mi‑am aminte în noapte de numele Tău, Doamne, și am păzit legea Ta” (Ps. 118, 55). Și pentru a nu crede cineva că este vorba doar de o rugăciune scurtă, făcută de om în așternutul său în anumite momente ele nopții, profetul ne arată și timpul și locul și ținuta celui ce se roagă: „Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul” (Ps. 133, 2) și „La miezul nopții mă sculam ca să mă mărturisesc Ție, pentru judecățile dreptății Tale” (Ps. 118, 62)5, în acestea din urmă arătându‑ne și cum trebuie să fie rugăciunea noastră, și anume însoțită de pocăință.

(Va urma…) 

Note:


1. Este interesant că, în Biserica Greciei, credin-cioșii, în loc de rugăciunile de seară, obișnuiesc să citească rugăciunile Pavecerniței.
2. Aceasta, după cum putem deduce din nume, are loc la miezul nopții (ora 00.00) sau cu puțin timp înainte.
3. Cu siguranță, mulți dintre noi am avut întrebări legate de unele pasaje din rugăciunile de dimineață, în care se amintește timpul rostirii lor ca fiind noaptea. Spre exemplu, cel de‑al treilea tropar: „Fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi; deci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi”, dar și  Rugăciunea a VI‑a: „Însuți Împărate fără de moarte, primește rugăciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre cele necurate întru această vreme a nopții, îndrăznind pentru mulțimea milelor Tale.”
4. De obicei săvârșindu‑se Vecernia cu Litia, Utrenia și Liturghia, una după alta.
5. Sfântul Niceta de Remesiana, Opere, III. Despre privegherile robilor lui Dumnezeu, trad. lect. dr. Ovidiu Pop, Editura Sofia, București, 2009, p. 119‑120.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni