Cântarea Episcopului

Smerenia vă fie cunună, Iar blândeÈ›ea armă a Păcii, Iar inimile preschimbate Să vă arate lucrarea Duhului.  

Rugăciunea preotului şi a creştinului pentru episcopul său

Rugăciunea episcopului

De nu am apă, am lacrimile ÅŸi, câtă vreme spăl cu ele picioarele Tale, o, de m-aÅŸ curăţi pe mine însumi! Ce‑aÅŸ putea face ca să zici ÅŸi despre mine: „Iertate îi sânt păcatele cele multe, pentru că mult a iubit” (Lc 7, 47)? Mărturisesc că eu sânt mai datornic ÅŸi mai mult mi s-a dăruit mie, ca unul ce din larma certurilor din forum ÅŸi din grozăvia slujirii obÅŸteÅŸti sânt chemat la preoÅ£ie. Åži pentru aceasta mă tem să nu fiu aflat nemulÅ£umitor dacă aÅŸ iubi mai puÅ£in, ca unul căruia i s-a dăruit mai mult.

Timpul meu

Călin este un om puternic. ÎÈ™i cunoaÈ™te foarte bine obiectivele. ÎÈ™i pregăteÈ™te planurile cu multă minuÈ›iozitate. Totul pare perfect în viaÈ›a lui. Conduce o firmă de succes. AngajaÈ›ii sunt foarte mulÈ›umiÈ›i de el. Este un È™ef de milioane, È™i la propriu È™i la figurat.

Icoana mamei

Un fiu se întoarce acasă din străinătate. Este foarte bucuros să îÈ™i revadă mama rămasă acasă singură. Petrec împreună zile frumoase, ca în copilărie. Timpul trece repede È™i vremea despărÈ›irii soseÈ™te, de parcă totul ar fi fost doar un vis.

Viața mea, încotro?

Poate că nu puÈ›ini sunt cei dintre noi care îÈ™i pun această întrebare: ce să fac cu viaÈ›a mea, ce cale să aleg pentru a mă simÈ›i împlinit? Oare să mă căsătoresc, să rămân celibatar sau să merg la mănăstire? Pentru a afla răspunul potrivit nu pregetăm să citim acatiste, È›inem post poate, dăm pomelnice, sperăm să găsim un duhovnic îmbunătățit, de preferat văzător cu Duhul, care să ne spună care este voia lui Dumnezeu cu noi. Răspunsul se lasă însă de cele mai multe ori aÈ™teptat, anii trec È™i eu tot nu mă hotăresc ce să fac, încotro să o apuc. Deci, pe care cale să apuc?

Sfântul Proroc Ilie, un proroc excepțional în vremuri dificile

CreÈ™tinii ortodocÈ™i îl cinstesc pe Sfântul Proroc Ilie în perioada lunii iulie, mai exact în ziua a 20-a. După doar două săptămâni însă, Sfântul Ilie mai este menÈ›ionat ÅŸi în contextul unui praznic împărătesc, cel al Schimbării la Față (6 august). Cu această ocazie, Ilie apare în preajma Mântuitorului, a unui alt proroc, Moise, È™i a trei apostoli (Petru, Iacov È™i Ioan) (Matei 17, 1-13; Marcu 9, 2-13; Lc 9, 28-36). În poporul ales exista conÈ™tiinÈ›a revenirii pe pământ a acestui profet (Matei 17, 10; Marcu 9, 11), motiv pentru care numele său este menÈ›ionat atât în legătură cu Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului (Ioan 1, 21), cât È™i în legătură cu Iisus Hristos. DeÈ™i niciunul nu-È™i declină identitatea cu Ilie, Iisus le explică contemporanilor Săi că Ilie a È™i venit. Acesta este chiar Ioan Botezătorul, după cum le preciza ucenicilor lui Ioan, în Matei 11,14: „Åži dacă voiÅ£i să înÅ£elegeÅ£i, el este Ilie, cel ce va să vină.” (a se vedea È™i Matei 17, 10-13; Marcu 9, 12-13 sau Maleahi 3, 23).

Cinstirea Maicii Domnului, expresie a evlaviei creștinilor

Una dintre cele mai profunde învățături ale Bisericii este cea legată de Maica Domnului. DiscreÈ›ia cu care este descrisă în paginile Noului Testament, ea fiind mai prezentă în Evanghelia Sfântului Luca È™i doar aluziv amintită în epistolele pauline, a făcut ca învățătura despre Sfânta Fecioară Maria în cadrul teologiei creÈ™tine să fie dezbătută, formulată È™i dogmatizată în decursul timpului, mai ales în perioada secolelor IV‑V.

Roadele Rusaliilor

Devine din ce în ce mai greu să explici anumite sărbători. Numele lor a devenit demult un bun cultural comun în calendarele profane europene. Vorbim de Rusalii (fr. Pentecôte, germ. Pfingsten), dar puÈ›ini concetățeni mai leagă de acest nume o mărturisire creÈ™tină. Ne bucurăm, în schimb, de reminiscenÈ›ele unei civilizaÈ›ii ancorate eclezial: lunea Rusaliilor este, până în ziua de azi, în multe țări europene, o zi liberă. Un prilej binevenit pentru un mic concediu.

Întoarcerea în Rai

O meditaÈ›ie la erminia cosmologică a SfinÈ›ilor Vasile cel Mare È™i Grigorie al Nissei asupra bisericii   Zilele acestea reflectăm asupra multitudinii de semnificaÈ›ii È™i de interpretări ale Învierii Mântuitorului, mai cu seamă hrănindu‑ne cu tezaurul liturgic al Bisericii noastre. Acest tezaur îÈ™i are ca surse în primul rând Sfânta Scriptura, apoi textele SfinÈ›ilor PărinÈ›i, care ne‑au îmbogățit experienÈ›a liturgică prin teologia È™i hermeneutica lor. În cele ce urmează, mă voi apleca asupra unui aspect al teologiei învierii pe care îl găsim în ecleziologia celor doi excepÈ›ionali fraÈ›i capadocieni, SfinÈ›ii Vasile cel Mare È™i Grigorie al Nissei.

Despre munții care mint

Nu cred că am avut o iarnă atât de grea în ScoÈ›ia din 2010, când am început munca la mănăstirea noastră de pe insula Mull. Nici în 2014, când furtunile au rupt copacii din jurul bisericii È™i au distrus acoperiÈ™ul clădirii nu a fost atât de rău. În ultimele săptămâni am avut parte numai de furtuni, de ploi torenÈ›iale, de grindină È™i de vânturi de peste 100 de kilometri pe oră. Ceva s‑a întâmplat în jurul nostru, ceva mult mai important decât orice pandemie È™i război. Am reuÈ™it, în lăcomia noastră, să schimbăm faÈ›a pământului È™i semnele vremii. Am reuÈ™it, în mândria noastră, să ne separăm de restul zidirii lui Dumnezeu, ca È™i cum nu am fi parte din ea; È™i să o „re‑zidim”, să îi dăm un chip nou, un chip care spune mai multe despre noi, în versiunea noastră căzută, decât despre Ziditorul nostru.

Darul Sfântului Nicolae

– Da, am cancer. Sună aiurea, dar asta este realitatea. Nu mai am ce să fac, decât să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să duc boala până la capăt, spune cu resemnare Luca.

Măsura noastră, măsura lumii și măsura lui Hristos

După mai bine de un an, am reuÈ™it, cu mila Bunului Dumnezeu, să mă întorc în È›ară È™i să îmi văd duhovnicul. Cele câteva zile petrecute în România au fost grele È™i întunecate, ca È™i cum aÈ™ fi fost prins într‑o plasă din care nu găseam ieÈ™ire. Mi‑am amintit astfel de zilele noastre de iarnă, când insula parcă dispare, acoperită de ceață È™i întuneric; de fapt, totul pare să dispară. Rămân doar casa ta È™i oamenii din imediata apropiere, căci restul se cufundă într‑o ceață fără margini È™i dispare.

Răstignirea din iubire ucide pământul din noi, dar mântuiește sufletul

Tuturor ne este dor de acasă. Pentru unii, acasă înseamnă mama sau tata, un soÈ› sau un copil. Pentru alÈ›ii, acasă înseamnă casa bunicilor, satul copilăriei, amintirile pe care le păstrăm cu sfinÈ›enie, ca pe o icoană a unei vieÈ›i minunate, pline de iubire, la care ne dorim cu durere să revenim, deÈ™i – în adâncul fiinÈ›ei noastre – È™tim că nu ne mai putem întoarce la ce a fost.

Adormirea Maicii Domnului și viața în Hristos

În Biserica Ortodoxă nu ne referim la încheierea vieÈ›ii pământeÈ™ti a Maicii Domnului folosind cuvântul „moarte”, ci „adormire”. Biserica Ortodoxă face acest lucru nu dintr‑o reÈ›inere de a califica, în cazul Maicii Domnului, inevitabilitatea morÈ›ii ca pentru orice „femeie muritoare” (cum este denumită într‑o cântare a Sfântului Cosma Melodul), sau dintr‑o dorință de a sublinia artificial umanitatea muritoare a Sfintei Fecioare, nici dintr‑o pietate excesivă față de Maica Domnului, ci pentru că, în cazul Maicii Domnului – care este „Maică a lui Dumnezeu mai presus de fire” (cum este numită în altă cântare a praznicului) – cel mai potrivit termen, cea mai ortodoxă expresie a acestui moment este oferită de cuvântul „adormire”.