Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Oclipă de fericire
‑ Hai că vine trenul și vreau să îmi cumpăr niște covrigi. Te salut. Să ne vedem cu bine. Închid telefonul și alerg la patiserie. Mirosurile îmbietoare parcă îmi grăbesc pasul. Mă așez la coadă. După mine se așează o armată de oameni. Aștept temător să nu pierd trenul. La un moment dat mai am trei oameni în față.
Deodată văd sculându‑se de pe jos o fetiță cu părul bălai. Era ascunsă de mulțimea de picioare ale oamenilor care îmi stateau în față. Fetița are un zâmbet cald și un chip luminos ca soarele. ‑ Ce faci aici? ‑ Cerșeșc, îmi răspunde senin. ‑ De când ești aici? ‑ De două ore. ‑Și nu ai primit nimic ? ‑ Nimic. ‑ Ce... Citeste articolul
Viața noastră nu a trecut degeaba
Dumitru privea casa părinților, care începea să se degradeze. Lacrimi i se revărsau pe chip, vădind în urma lor fisuri aidoma celor de pe clădirea în fața căreia stătea nemișcat. Nu îndrăznea să intre în casă. Refuza să accepte că în acea clădire și‑a petrecut cea mai bucuroasă parte a vieții lui. Într‑un târziu roti cheia în poarta înțepenită și pătrunse în curte. Părinții lui lăsaseră totul în ordine înainte de a se duce să se odihnească în locul în care nu mai duceau dorul lui Dumnezeu, pentru că Îl vedeau aievea. Iarba înaltă și tăcută așteptase îndelung ca singurul stăpân rămas să calce din nou pragul casei.
Dumitru își scoase instinctiv încălțămintea și începu să meargă desculț prin iarbă. Un fior adânc îi cuprinse sufletul și trupul și îi dădu sentimentul că nu a plecat niciodată, că nu se desparțise nicio clipă de pământul care l‑a hrănit atâția ani, că aici a fost dintotdeauna locul lui. „Casă, dulce casă”, rosti în gând... Citeste articolul
Nu mai citi rugăciunile
Mia se ambiționa să se întreacă pe sine. Era foarte sârguincioasă la rugăciune și nu îi lipseau acatistele din programul zilnic. Se îmbrobodea oriunde mergea, iar în biserică era tot timpul cu ochii pe celalalte femei, judecându‑le în mintea ei pentru îmbrăcămintea neadecvată.
– Părinte, sunt o femeie bună. Am făcut mult bine la viața mea, dar m‑am săturat de răutatea celorlalți. Am suferit prea mult din cauza acestei lumi rele, i‑a spus într‑o zi noului preot. Citesc în fiecare zi cinci acatiste, le citesc pentru toată lumea, dar oamenii tot răi rămân. Nu știu cum să fac să mai rezist la răutatea din jur. Vă rog, ajutați‑mă, a mai zis, cu... Citeste articolul
Preoții sunt niște hoți
„Preoții sunt niște hoți!” Cu aceste cuvinte a luat lumină în Noaptea Învierii un bărbat ca la treizeci de ani, nemulțumit că a trebuit să scoată din buzunar câteva monede ca să își cumpere lumânarea pe care voia să o ducă aprinsă acasă.
Preotul îl privi în ochii tulburați de mânie și cântă mai departe, cu glas de bucurie, „Hristos a înviat”. Nimic nu îi putea fura pacea și bucuria pe care i le dăruia Hristos în clipele acelea. Anii au trecut. Părul părintelui strălucea alb și frumos ca sufletul său. Tocmai se pregătea de Sfânta Liturghie în Noaptea Învierii,... Citeste articolul
Te-am găsit pe tine!
„Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel.” (Ioan 1, 48 - 49)
Toma era un tânăr râvnitor, cu un temperament hotărât. Era credincios. Mergea la biserică, se ruga adesea și îi plăcea mult dreptatea. În toate lucrurile vedea dreptatea lui Dumnezeu și asta îl ajuta mult în viață. Într‑o zi, Toma trecu printr‑un sat sărac. Trebuia să ajungă într‑o localitate îndepărtată și singurul mod de a ajunge acolo... Citeste articolul
O istorioară despre „lozinca”: „Vrem spitale, nu catedrale”
Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale!”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea atât de strâns legată de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă, că în loc de spitale se construiesc catedrale.
Dar euforia acelor zile a trecut. În inima Roxanei a rămas adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ține credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte. La puțin timp după demonstrațiile la care... Citeste articolul
Halloween sau câteva gânduri îngrijorătoare despre promovarea păgânismului în lumea contemporană
Scriu aceste câteva cuvinte pentru că, răsfoind ziarele și privind unele rețele de socializare, am rămas surprins de dimensiunea și de amploarea pe care o ia păgânismul în societatea noastră. În ultimii ani observ că sărbătoarea morții și a groazei, Halloween, începe să ia proporții în spațiul ortodox, fiind considerată un moment de „distracție pentru copii”, ba mai mult, se organizează parade pe marile artere ale orașelor, serbări școlare, la care participă educatoare de grădiniță, profesori și mai ales profesori de limba engleză, pentru că elevii trebuie să‑și însușească termenii sărbătorii în limba engleză. Se stabilesc întâlniri, se organizează jocuri, se cheltuiesc bani, se confecționează haine, se pictează măști hidoase, cruci întoarse, lucruri la care participă copiii și părinții lor, și se cer în dar bomboane. Implicarea profesorilor în promovarea sărbătorii am văzut‑o în activitățile școlare ale copiilor mei, care trebuiau să memoreze în limba engleză anumiți termeni legați de această sărbătoare; în plus, trebuiau să învețe cântece, să deseneze și să pregătească anumite materiale didactice. Marile supermarket‑uri investesc sume fabuloase pentru a pune la dispoziția consumatorului o gamă „inedită și cât mai bogată” de produse specifice Halloween‑ului. Ceea ce nu se știe sau nu se vrea să se știe este că, din punct de vedere religios, Hallowen este o sărbătoare necreștină, de origine păgână, celtică, în care se regăsesc practici sinistre, periculoase și oculte. Vedem că noi, ortodocșii, începem să nu mai dăm o semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând‑o ca pe un eveniment laic, inofensiv, care nu reprezintă vreo amenințare pentru viața spirituală a copiilor, ceea ce ESTE FALS! Trebuie spus că nu există nici o legătură între sărbătoarea Tuturor Sfinţilor din Biserica Catolică (1 noiembrie), Sărbătoarea Tuturor Sfinților din Biserica Ortodoxă (prima Duminică după Rusalii) şi sărbătoarea păgână Halloween, între Hristos și alte zeități, între păgânism și creștinism, între alb și negru, între bine și rău, între înger și demon.
Halloween se leagă de practicile păgâne de origine celtă, de sărbătoarea morţilor, „Samhain” (Zeul Morţilor, Prințul Întunericului), şi este o sărbătoare care marca începutul unui Nou An, fiind, deci, celebrată în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie. Celţii credeau că în această noapte spiritele celor morţi şi demonii puteau să revină în casele lor... Citeste articolul
Moș Toader și piciorul de lemn
„Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi‑ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi‑ați dat să beau; străin am fost și M‑ați primit; Gol am fost și M‑ați îmbrăcat; bolnav am fost și M‑ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine.” (Mt. 25, 34 ‑ 36)
Când suntem mici, de multe ori suntem impresionați de persoanele mai în vârstă care ne înconjoară. În fiecare din cei mari vedem lucruri minunate, modele, persoane cu care am dori să ne asemănăm, să fim ca ei, să‑i urmăm, și cred că această rânduială e de la Domnul. Altfel cum am putea crește? La rândul meu am rămas mereu impresionat de moș Toader, tovarăș... Citeste articolul
Iubirea mi‑a promis că vine repede
O fetiță stătea ghemuită pe o bancă aflată în colțul unei gări. Privea în depărtări cu ochii triști, de parcă trenul pe care îl aștepta nu mai avea să vină niciodată. În brațe strângea un ursuleț cu blana tocită, cu nasul turtit și cu un ochi lipsă.
Dintr‑o locomotivă se coborî la un moment dat un mecanic și o întrebă: – Tot aici ești? Pe cine aștepți? – Aștept Iubirea, spuse fetița, întorcându‑și privirea către ursuleț, singurul care părea să îi înțeleagă dorul. – Au înnebunit copiii din ziua de azi, îngână mecanicul. Tu îi întrebi ceva și ei... Citeste articolul
Ce vrea Dumnezeu de la mine?
Ce vrea Dumnezeu de la mine? Care este voia Lui? Ce ar trebui să fac pentru ca viața mea să capete sens?
Astfel de întrebări chinuie de‑a dreptul con-știința multora dintre creștinii care iau în serios nu doar existența lui Dumnezeu, ci și modul în care relația cu El ar trebui să le influențeze stilul de viață. Chiar mulți dintre teologi și preoți sunt preocupați de această temă și așteaptă de la duhovnicii lor sau chiar de la Dumnezeu Însuși un semn sau un cuvânt care... Citeste articolul
Despre milostenia „selectivă”
„Mai bine dai unui om care‑i foloseşte cum trebuie. Trebuie să şi gândeşti când faci o faptă bună”. Tu eşti om cu mintea la cap. Asculţi ce spune la biserică, ai grijă de familie, îţi faci datoria. „Să asude milostenia în mâna ta, înainte de a‑l alege pe cel căruia o dai”. Ai auzit asta în biserică, ai auzit de la preot. Parcă ţi s‑a luminat mintea în momentul acela. Atunci de‑abia ai înţeles. Până atunci mai dădeai aşa... cam cu inima strânsă, dar din ziua aceea... gata, să le dea cine crede, cine nu ştie adevărul. Ştii... le dădeai, dar le şi spuneai câte una. Nu scăpau. „Du‑te, mă, la muncă! Nu ţi‑e ruşine!? În locul tău, mi‑ar crăpa obrazul!”.
Tu faci milostenie însă cu discernământ. Uite, vecinul de la doi, care are patru copii: îi mai dai din când în când un blid de mâncare după sărbători, îi mai dai vreo două hăinuţe de la copilul tău. Asta milostenie. Măcar ştii că‑i primită. Şi, dacă stai să te gândeşti, ai nevoie şi tu să te ajute să urci dulapul ăla nou în casă sau să... Citeste articolul
Fotografia care număra anii
Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi‑ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; Gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. (Mt. 25, 34 - 36) Nu cred că este preot pe lumea asta să nu meargă la închisoare. Și de ce nu ar merge? Oare nu asta ne poruncește Domnul?
Merg și eu la închisoare. Merg și de Nașterea Domnului, pentru a ne bucura alături de cei întemnițați, merg și de Înviere, pentru a cânta împreună: Hristos a Înviat! Și o, lucru minunat! Noi mergem acolo și ne rugăm ca Domnul să-i slobozească pe cei întemnițați. Dar Domnul ne slobozește și pe noi! De ale noastre neputințe, de ale noastre dureri, de ale noastre... Citeste articolul
Despre oameni şi etichete
Îmi amintesc uneori de un om din satul bunicilor. Când vorbeau despre el, toţi îl numeau „sifiliticul”. Aveam doar 5, 6 ani, dar de fiecare dată mă revoltam şi îi întrebam pe cei mari: „Dar omul acesta e tot bolnav, nu s‑a mai vindecat??? Şi de ce vorbesc toţi, mereu, despre sifilisul lui???”. La vârsta aceea credeam că sifilisul e sinonim cu moartea. Mai târziu am aflat că etichetele fac mai multe victime decât sifilisul sau orice altă boală. Omul se vindecase de zeci de ani, dar sifilisul lui se mutase în mintea vecinilor, prietenilor… Boala i‑a marcat atât de puternic existenţa, încât nimeni nu mai vedea persoana. Cumplită formă de orbire!
Oamenilor le place să pună etichete, să‑i aşeze pe ceilalţi în borcănele frumos ordonate în mintea lor: borcanul divorţaţilor, borcanul canceroşilor, borcanul nefericiţilor, rataţilor, alcoolicilor, al graşilor, al uscaţilor etc. Nu contează că au trecut zece ani de când ai divorţat sau ai avut un cancer/infarct/sifilis, oamenii nu vor rata nicio ocazie să‑ţi amintească de... Citeste articolul
Nu e voie, dar e nevoie
Maria e nerăbdătoare. Întreaga Sfântă Liturghie e pătrunsă de fiorul așteptării Sfintei Împărtășanii. Astăzi se va împărtăși din nou, cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Se ridică în picioare și se apropie de Sfântul Altar la îndemnul: „Cu frică și cu dragoste să vă apropiați”.
În drum spre Sfântul Potir simte o mână pe spate care o trage înapoi. – Unde te duci? E cumva Postul Paștilor? Nu ai fost deja săptămâna trecută? Nu ai voie, îi spune fulgerător o bătrânică. – Nu am voie, dar am nevoie, spune Maria și își continuă liniștită drumul, împlinindu‑și nevoia de a se împărtăși în... Citeste articolul
Viață reală & realitate virtuală
Abia ajunși în tabăra de vară a parohiei noastre, am cerut copiilor să renunțe la telefoanele mobile pe parcursul zilei, urmând să le primească doar seara. Am strâns telefoanele sub privirile mirate ale participanților. Ce ne vom face fără smartphone‑ul nostru cel de toate zilele (și nopțile)? Era o întrebare care li se citea în priviri. Există viață dincolo de telefonul mobil? Aceasta era una dintre provocările începutului de tabără. Dar am făcut premeditat acest experiment, tocmai pentru a‑i îndruma pe copii să redescopere fascinația comunicării interpersonale directe.
Seara au primit telefoanele pentru două ore. Puteau comunica cu părinții sau cu prietenii și gata; telefoanele reveneau cuminți în dulapul directorului de tabără. Fără jocuri infinite, fără schimburi de mesaje interminabile. Începând de a doua zi, au început activitățile de tabără, una mai interesantă decât alta, și atenția s‑a îndreaptat deja spre viața reală.... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Puterea iubirii
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team