Viața noastră nu a trecut degeaba
Dumitru privea casa părinÈ›ilor, care începea să se degradeze. Lacrimi i se revărsau pe chip, vădind în urma lor fisuri aidoma celor de pe clădirea în faÈ›a căreia stătea nemiÈ™cat. Nu îndrăznea să intre în casă. Refuza să accepte că în acea clădire È™i‑a petrecut cea mai bucuroasă parte a vieÈ›ii lui. Într‑un târziu roti cheia în poarta înÈ›epenită È™i pătrunse în curte. PărinÈ›ii lui lăsaseră totul în ordine înainte de a se duce să se odihnească în locul în care nu mai duceau dorul lui Dumnezeu, pentru că Îl vedeau aievea. Iarba înaltă È™i tăcută aÈ™teptase îndelung ca singurul stăpân rămas să calce din nou pragul casei.
Dumitru îÈ™i scoase instinctiv încălțămintea È™i începu să meargă desculÈ› prin iarbă. Un fior adânc îi cuprinse sufletul È™i trupul È™i îi dădu sentimentul că nu a plecat niciodată, că nu se desparÈ›ise nicio clipă de pământul care l‑a hrănit atâÈ›ia ani, că aici a fost dintotdeauna locul lui.... Citeste articolul
Nu mai citi rugăciunile
Mia se ambiÈ›iona să se întreacă pe sine. Era foarte sârguincioasă la rugăciune È™i nu îi lipseau acatistele din programul zilnic. Se îmbrobodea oriunde mergea, iar în biserică era tot timpul cu ochii pe celalalte femei, judecându‑le în mintea ei pentru îmbrăcămintea neadecvată.
– Părinte, sunt o femeie bună. Am făcut mult bine la viaÈ›a mea, dar m‑am săturat de răutatea celorlalÈ›i. Am suferit prea mult din cauza acestei lumi rele, i‑a spus într‑o zi noului preot. Citesc în fiecare zi cinci acatiste, le citesc pentru toată lumea, dar oamenii tot răi rămân. Nu È™tiu cum să fac să mai rezist la răutatea din... Citeste articolul
Preoții sunt niște hoți
„PreoÈ›ii sunt niÈ™te hoÈ›i!” Cu aceste cuvinte a luat lumină în Noaptea Învierii un bărbat ca la treizeci de ani, nemulÈ›umit că a trebuit să scoată din buzunar câteva monede ca să îÈ™i cumpere lumânarea pe care voia să o ducă aprinsă acasă.
Preotul îl privi în ochii tulburaÈ›i de mânie È™i cântă mai departe, cu glas de bucurie, „Hristos a înviat”. Nimic nu îi putea fura pacea È™i bucuria pe care i le dăruia Hristos în clipele acelea. Anii au trecut. Părul părintelui strălucea alb È™i frumos ca sufletul său. Tocmai se pregătea de Sfânta Liturghie în... Citeste articolul
Te-am găsit pe tine!
„Natanael I-a zis: De unde mă cunoÈ™ti? A răspuns Iisus È™i i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eÈ™ti Fiul lui Dumnezeu, Tu eÈ™ti regele lui Israel.” (Ioan 1, 48 - 49)
Toma era un tânăr râvnitor, cu un temperament hotărât. Era credincios. Mergea la biserică, se ruga adesea È™i îi plăcea mult dreptatea. În toate lucrurile vedea dreptatea lui Dumnezeu È™i asta îl ajuta mult în viață. Într‑o zi, Toma trecu printr‑un sat sărac. Trebuia să ajungă într‑o localitate... Citeste articolul
O istorioară despre „lozincaâ€: „Vrem spitale, nu catedraleâ€
Roxana striga cât o È›ineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale!”. Se afla în mulÈ›imea înfierbântată È™i nemulÈ›umită. Se simÈ›ea atât de strâns legată de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reuÈ™ea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o È›ină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire È™i revoltă, că în loc de spitale se construiesc catedrale.
Dar euforia acelor zile a trecut. În inima Roxanei a rămas adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi È›ine credinÈ›a. Blama statul că susÈ›ine activitatea Bisericii È™i îi considera pe preoÈ›i niÈ™te înÈ™elaÈ›i È™i înÈ™elători, vânzători de vise deÈ™arte. La... Citeste articolul
Halloween sau câteva gânduri îngrijorătoare despre promovarea păgânismului în lumea contemporană
Scriu aceste câteva cuvinte pentru că, răsfoind ziarele È™i privind unele reÈ›ele de socializare, am rămas surprins de dimensiunea È™i de amploarea pe care o ia păgânismul în societatea noastră. În ultimii ani observ că sărbătoarea morÈ›ii È™i a groazei, Halloween, începe să ia proporÈ›ii în spaÈ›iul ortodox, fiind considerată un moment de „distracÈ›ie pentru copii”, ba mai mult, se organizează parade pe marile artere ale oraÈ™elor, serbări È™colare, la care participă educatoare de grădiniță, profesori È™i mai ales profesori de limba engleză, pentru că elevii trebuie să‑și însuÈ™ească termenii sărbătorii în limba engleză. Se stabilesc întâlniri, se organizează jocuri, se cheltuiesc bani, se confecÈ›ionează haine, se pictează măști hidoase, cruci întoarse, lucruri la care participă copiii È™i părinÈ›ii lor, È™i se cer în dar bomboane. Implicarea profesorilor în promovarea sărbătorii am văzut‑o în activitățile È™colare ale copiilor mei, care trebuiau să memoreze în limba engleză anumiÈ›i termeni legaÈ›i de această sărbătoare; în plus, trebuiau să înveÈ›e cântece, să deseneze È™i să pregătească anumite materiale didactice. Marile supermarket‑uri investesc sume fabuloase pentru a pune la dispoziÈ›ia consumatorului o gamă „inedită È™i cât mai bogată” de produse specifice Halloween‑ului. Ceea ce nu se È™tie sau nu se vrea să se È™tie este că, din punct de vedere religios, Hallowen este o sărbătoare necreÈ™tină, de origine păgână, celtică, în care se regăsesc practici sinistre, periculoase È™i oculte. Vedem că noi, ortodocÈ™ii, începem să nu mai dăm o semnificaÈ›ie negativă sărbătorii de Halloween, tratând‑o ca pe un eveniment laic, inofensiv, care nu reprezintă vreo ameninÈ›are pentru viaÈ›a spirituală a copiilor, ceea ce ESTE FALS! Trebuie spus că nu există nici o legătură între sărbătoarea Tuturor SfinÅ£ilor din Biserica Catolică (1 noiembrie), Sărbătoarea Tuturor SfinÈ›ilor din Biserica Ortodoxă (prima Duminică după Rusalii) ÅŸi sărbătoarea păgână Halloween, între Hristos È™i alte zeități, între păgânism È™i creÈ™tinism, între alb È™i negru, între bine È™i rău, între înger È™i demon.
Halloween se leagă de practicile păgâne de origine celtă, de sărbătoarea morÅ£ilor, „Samhain” (Zeul MorÅ£ilor, PrinÈ›ul Întunericului), ÅŸi este o sărbătoare care marca începutul unui Nou An, fiind, deci, celebrată în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie. CelÅ£ii credeau că în această noapte spiritele celor morÅ£i ÅŸi demonii... Citeste articolul
Moș Toader și piciorul de lemn
„VeniÈ›i, binecuvântaÈ›ii Tatălui Meu, moÈ™teniÈ›i împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost È™i Mi‑aÈ›i dat să mănânc; însetat am fost È™i Mi‑aÈ›i dat să beau; străin am fost È™i M‑aÈ›i primit; Gol am fost È™i M‑aÈ›i îmbrăcat; bolnav am fost È™i M‑aÈ›i cercetat; în temniță am fost È™i aÈ›i venit la Mine.” (Mt. 25, 34 ‑ 36)
Când suntem mici, de multe ori suntem impresionaÈ›i de persoanele mai în vârstă care ne înconjoară. În fiecare din cei mari vedem lucruri minunate, modele, persoane cu care am dori să ne asemănăm, să fim ca ei, să‑i urmăm, È™i cred că această rânduială e de la Domnul. Altfel cum am putea creÈ™te? La rândul meu am rămas mereu... Citeste articolul
Iubirea mi‑a promis că vine repede
O fetiță stătea ghemuită pe o bancă aflată în colÈ›ul unei gări. Privea în depărtări cu ochii triÈ™ti, de parcă trenul pe care îl aÈ™tepta nu mai avea să vină niciodată. În braÈ›e strângea un ursuleÈ› cu blana tocită, cu nasul turtit È™i cu un ochi lipsă.
Dintr‑o locomotivă se coborî la un moment dat un mecanic È™i o întrebă: – Tot aici eÈ™ti? Pe cine aÈ™tepÈ›i? – AÈ™tept Iubirea, spuse fetiÈ›a, întorcându‑și privirea către ursuleÈ›, singurul care părea să îi înÈ›eleagă dorul. – Au înnebunit copiii din ziua de azi, îngână... Citeste articolul
Ce vrea Dumnezeu de la mine?
Ce vrea Dumnezeu de la mine? Care este voia Lui? Ce ar trebui să fac pentru ca viața mea să capete sens?
Astfel de întrebări chinuie de‑a dreptul con-È™tiinÈ›a multora dintre creÈ™tinii care iau în serios nu doar existenÈ›a lui Dumnezeu, ci È™i modul în care relaÈ›ia cu El ar trebui să le influenÈ›eze stilul de viață. Chiar mulÈ›i dintre teologi È™i preoÈ›i sunt preocupaÈ›i de această temă È™i aÈ™teaptă de la duhovnicii lor sau chiar de la... Citeste articolul
Despre milostenia „selectivăâ€
„Mai bine dai unui om care‑i foloseÅŸte cum trebuie. Trebuie să ÅŸi gândeÅŸti când faci o faptă bună”. Tu eÅŸti om cu mintea la cap. AsculÅ£i ce spune la biserică, ai grijă de familie, îÅ£i faci datoria. „Să asude milostenia în mâna ta, înainte de a‑l alege pe cel căruia o dai”. Ai auzit asta în biserică, ai auzit de la preot. Parcă Å£i s‑a luminat mintea în momentul acela. Atunci de‑abia ai înÅ£eles. Până atunci mai dădeai aÅŸa... cam cu inima strânsă, dar din ziua aceea... gata, să le dea cine crede, cine nu ÅŸtie adevărul. Åžtii... le dădeai, dar le ÅŸi spuneai câte una. Nu scăpau. „Du‑te, mă, la muncă! Nu Å£i‑e ruÅŸine!? În locul tău, mi‑ar crăpa obrazul!”.
Tu faci milostenie însă cu discernământ. Uite, vecinul de la doi, care are patru copii: îi mai dai din când în când un blid de mâncare după sărbători, îi mai dai vreo două hăinuÅ£e de la copilul tău. Asta milostenie. Măcar ÅŸtii că‑i primită. Åži, dacă stai să te gândeÅŸti, ai nevoie ÅŸi tu să te ajute să... Citeste articolul
Fotografia care număra anii
VeniÈ›i, binecuvântaÈ›ii Tatălui Meu, moÈ™teniÈ›i împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost È™i Mi-aÈ›i dat să mănânc; însetat am fost È™i Mi‑aÈ›i dat să beau; străin am fost È™i M-aÈ›i primit; Gol am fost È™i M-aÈ›i îmbrăcat; bolnav am fost È™i M-aÈ›i cercetat; în temniță am fost È™i aÈ›i venit la Mine. (Mt. 25, 34 - 36) Nu cred că este preot pe lumea asta să nu meargă la închisoare. Și de ce nu ar merge? Oare nu asta ne porunceÈ™te Domnul?
Merg È™i eu la închisoare. Merg È™i de NaÈ™terea Domnului, pentru a ne bucura alături de cei întemniÈ›aÈ›i, merg È™i de Înviere, pentru a cânta împreună: Hristos a Înviat! Și o, lucru minunat! Noi mergem acolo È™i ne rugăm ca Domnul să-i slobozească pe cei întemniÈ›aÈ›i. Dar Domnul ne slobozeÈ™te È™i pe noi! De ale noastre... Citeste articolul
Despre oameni ÅŸi etichete
Îmi amintesc uneori de un om din satul bunicilor. Când vorbeau despre el, toÅ£i îl numeau „sifiliticul”. Aveam doar 5, 6 ani, dar de fiecare dată mă revoltam ÅŸi îi întrebam pe cei mari: „Dar omul acesta e tot bolnav, nu s‑a mai vindecat??? Åži de ce vorbesc toÅ£i, mereu, despre sifilisul lui???”. La vârsta aceea credeam că sifilisul e sinonim cu moartea. Mai târziu am aflat că etichetele fac mai multe victime decât sifilisul sau orice altă boală. Omul se vindecase de zeci de ani, dar sifilisul lui se mutase în mintea vecinilor, prietenilor… Boala i‑a marcat atât de puternic existenÅ£a, încât nimeni nu mai vedea persoana. Cumplită formă de orbire!
Oamenilor le place să pună etichete, să‑i aÅŸeze pe ceilalÅ£i în borcănele frumos ordonate în mintea lor: borcanul divorÅ£aÅ£ilor, borcanul canceroÅŸilor, borcanul nefericiÅ£ilor, rataÅ£ilor, alcoolicilor, al graÅŸilor, al uscaÅ£ilor etc. Nu contează că au trecut zece ani de când ai divorÅ£at sau ai avut un cancer/infarct/sifilis, oamenii nu vor rata nicio... Citeste articolul
Nu e voie, dar e nevoie
Maria e nerăbdătoare. Întreaga Sfântă Liturghie e pătrunsă de fiorul aÈ™teptării Sfintei Împărtășanii. Astăzi se va împărtăși din nou, cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Se ridică în picioare È™i se apropie de Sfântul Altar la îndemnul: „Cu frică È™i cu dragoste să vă apropiaÈ›i”.
În drum spre Sfântul Potir simte o mână pe spate care o trage înapoi. – Unde te duci? E cumva Postul PaÈ™tilor? Nu ai fost deja săptămâna trecută? Nu ai voie, îi spune fulgerător o bătrânică. – Nu am voie, dar am nevoie, spune Maria È™i îÈ™i continuă liniÈ™tită drumul, împlinindu‑și... Citeste articolul
Viață reală & realitate virtuală
Abia ajunÈ™i în tabăra de vară a parohiei noastre, am cerut copiilor să renunÈ›e la telefoanele mobile pe parcursul zilei, urmând să le primească doar seara. Am strâns telefoanele sub privirile mirate ale participanÈ›ilor. Ce ne vom face fără smartphone‑ul nostru cel de toate zilele (È™i nopÈ›ile)? Era o întrebare care li se citea în priviri. Există viață dincolo de telefonul mobil? Aceasta era una dintre provocările începutului de tabără. Dar am făcut premeditat acest experiment, tocmai pentru a‑i îndruma pe copii să redescopere fascinaÈ›ia comunicării interpersonale directe.
Seara au primit telefoanele pentru două ore. Puteau comunica cu părinÈ›ii sau cu prietenii È™i gata; telefoanele reveneau cuminÈ›i în dulapul directorului de tabără. Fără jocuri infinite, fără schimburi de mesaje interminabile. Începând de a doua zi, au început activitățile de tabără, una mai interesantă decât alta, È™i atenÈ›ia... Citeste articolul
Povestea unei bisericuțe...
Frica îmi sfâÈ™ia măruntaiele atât de dureros încât aveam impresia că inima îmi stătuse în loc. Ba chiar că dispăruse cu totul! O agresivitate surdă, prezentă în toate gesturile de zi cu zi, devenea din ce în ce mai apăsătoare. Număram iar È™i iar zilele care mă mai despărÈ›eau de data fatidică. Data la care tribunalul trebuia să anunÈ›e pedepsele pe care aveau să le primească toÈ›i cei 12 acuzaÈ›i, iar eu eram în fruntea listei. După o instrucÈ›ie care durase È™ase luni, cele mai lungi È™i mai dificile din viaÈ›a mea, Procurorul Republicii ceruse pentru mine 14 luni de închisoare cu executare, plus plata unor importante daune către Opera din Paris la Bastille – unde lucram în perioada celor întâmplate.
DirecÈ›iunea îmi comandase regia È™i decorurile pentru Othello de Verdi, cu nemuritorul Placido Domingo în rolul principal. Accidentul s-a petrecut cu 20 de minute după începutul repetiÈ›iilor. Eram în turneu la Sevilla, reprezentând FranÈ›a, în cadrul ExpoziÈ›iei Universale. Podeaua situată la opt metri de sol a cedat sub greutatea participanÈ›ilor. Un... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team