Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Filocalie și filantropie în monahismul ortodox
Multă lume este preocupată de întrebarea: ce este monahismul şi care este rostul lui? Răspunsul e simplu şi uşor de înţeles: monahismul a fost, de‑a lungul timpului, cel care a menţinut unitatea Bisericii şi, implicit, unitatea societăţii. Mănăstirile au fost şi sunt importante centre de susţinere a vieţii sociale prin bogata activitate filantropică, culturală şi spirituală pe care o desfăşoară; dar şi adevărate izvoare de formare duhovnicească şi de educare a sufletelor.
În întreaga sa istorie, monahismul ortodox a cunoscut forme diverse, de la pustnici, ale căror începuturi se află în pustia Egiptului sau Palestinei, până la marile comunităţi, disciplinate prin regulile Cuviosului Pahomie sau ale Sfântului Vasile cel Mare. Monahul, fie că trăieşte singur, fie că trăieşte în comunitate, este un martor şi un profet al... Citeste articolul
Fuga după kitsch, spectaculos şi senzaţional!...
Că suntem tineri sau bătrâni, bogaţi ori săraci, culţi sau ignoranţi, foarte mulţi dintre noi avem tendinţa de a fugi după senzaţional, după himere, după kitsch, după spectaculos, după ceva colorat şi răsunător, chiar dacă este lipsit de substanţă, esenţă şi conţinut!... Avem, de foarte multe ori, senzaţia ori convingerea că tot ce zboară se mănâncă, deşi, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel!...
Problema este că, din păcate, kitsch‑ul şi superficialitatea au invadat toate domeniile şi toate cutele vieţii noastre, inclusiv zona culturală, spirituală şi chiar cea religioasă!... Fugim după „pâine şi circ”, iar speculanţii, profitorii şi manipulatorii de profesie cunosc foarte bine acest lucru, dezinformând mase întregi de persoane, altminteri cumsecade, bine... Citeste articolul
Bunicul, paharul cu apă şi cana de ceai care a schimbat lumea
Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-si va pierde plata sa. (Mc. 9, 41)
Era sfârşit de an şcolar şi tocmai îmi susţinusem bacalaureatul, tot oraşul era înverzit, plin de flori, elevi cu zâmbete pe faţă, căci reuşiseră să treacă ultimele examene, într-un cuvânt era o atmosferă de bucurie şi fericire, aş putea spune, pentru noi, cei tineri la acea vreme. Pe atunci, ca acum şi dintotdeauna, lumea era cam săracă de pe unde mă trag... Citeste articolul
Artă, teologie și împreună-lucrare în slujirea bisericească (I)
Studiu bazat pe conferințe susținute de Ion Minoiu la Centrul Cultural ,,Ion Manu” din Otopeni, Mânăstirea Sfântului Acoperământ al Născătoarei de Dumnezeu din Vedrin, Belgia și Centrul cultural ,,Sf. Paisie” de la Mânăstirea Neamț Mă pregătisem să vă vorbesc despre un anumit subiect dar, cu câteva zile în urmă, am primit de la dumneavoastră o listă cu diverse întrebări. Citind-o, mă gândeam că pe baza unora dintre ele s-ar putea dezvolta veritabile teze de doctorat. Nu din cauză că ar fi întrebări specializate ce ar pretinde neapărat un răspuns pe măsură... pentru că, adevărul e că în zilele noastre; şi spun asta fără umbră de reproş; de multe ori confundăm sau amestecăm lucrurile şi situaţiile, nefi- ind întotdeauna temeinic cultivaţi bisericeşte. Mai degrabă, poţi ajunge la disertaţii ample din cauză că în această epocă a informaţiei, dar şi a debusolării lăuntrice, te vezi cumva „împins de la spate” să dezvolţi pe marginea subiectelor care stârnesc nedumeriri printre credincioşi. Observ că mintea, percepţia realităţii – fie ea cea înconjurătoare sau cea duhovnicească – şi simţirea omului de astăzi s-au cam schimbat. S-a diluat mult înţelegerea aceea sănătoasă, firească a lucrurilor, sădită de Dumnezeu în om. În general, toate au devenit mai complicate, mai întortocheate şi mai artificiale. Mulţi oameni, trăind oarecum rupţi de fire în inima marilor oraşe, nu mai pot intui, înţelege sau primi lucrurile – mai ales pe cele duhovniceşti – într-un mod simplu şi direct. În consecinţă, au din ce în ce mai multe nelămuriri, iar întrebările care îi asaltează devin câteodată apăsătoare, pentru că pot aduce cu ele şi o stare de îndoială, tensiune sau nelinişte lăuntrică. Aşa că, deseori mă văd nevoit să sondez şi subiecte mai adânci pe lângă tema propriu-zisă a întrebărilor, tocmai pentru a putea proiecta cât mai multă lumină asupra zonelor întunecate, confuze, neînţelese pe deplin. Să ne întoarcem la lista cu întrebări. Ştiţi care a fost prima mea impresie după ce am parcurs-o? M-a făcut să simt că e nevoie de un liant între puzderia de idei, probleme şi direcţii aşternute pe acea hârtie. Sigur, nu avem toţi acelaşi nivel cultural, nici acelaşi simţ liturgic sau artistic şi nici aceeaşi vârstă sau maturitate duhovnicească, însă felul în care sunt puse problemele mi-a arătat, o dată în plus, cât de scindaţi putem ajunge să fim noi, oamenii în lume. A nu se confunda scindarea cu diversitatea. Diversitatea poate îmbogăţi, pe când scindarea sfâşie şi a apărut în lume doar după căderea lui Adam. Dacă ne ducem însă cu mintea la gândul, la planul cel din veşnicie al lui Dumnezeu pentru om, acesta era ca întregul Adam, întreaga omenire să fie una. Ce însemna „să fie una”? În nici caz un fel de linie de producţie automatizată la care toţi oamenii erau chemaţi, dacă nu chiar siliţi să execute mecanic acelaşi lucru, ca nişte roboţi. O astfel de percepţie a unităţii o pot avea mai degrabă cei întru totul depărtaţi de adevărata înţelegere, simţire şi viaţă a Bisericii. În realitate, unitatea gândită de Dumnezeu depăşeşte limitele înţelegerii noastre în condiţiile lumii de aici. E o unitate care respectă unicitatea, irepetabilitatea fiecăruia dintre noi.
Ziditorul voia şi vrea ca viaţa noastră să fie o icoană a Sfintei Treimi. Fireşte că, atunci când l-a făcut pe om... şi ne spune Sfânta Scriptură că Dumnezeu l-a făcut pe Adam după chipul şi asemănarea... cui? A Noastră, adică a Sfintei Treimi, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi. Ce înseamnă aceasta? Pe de-o parte, chip înseamnă libertatea... Citeste articolul
Aeroportul și polițistul care a salvat hramul
„Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.” (Mt 8, 11)
Fiecare început de an bisericesc este marcat de multe evenimente în parohii; la multe dintre aceste evenimente se rânduieşte să particip si eu: hramuri, conferinţe, cateheze, seri duhovniceşti şi altele. De multe ori, ca să poţi ajunge în toate locurile, e nevoie de ceva rugăciune, ca să prinzi legăturile între avion, tren şi vreo maşină care te ia de la o destinaţie şi... Citeste articolul
Aeroportul și polițistul care a salvat hramul
„Si zic vouă că mulţi de la răsărit si de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor." (Mt 8,11) Fiecare început de an bisericesc este marcat de multe evenimente în parohii; la multe dintre aceste evenimente se rânduieşte să particip și eu: hramuri, conferinţe, cateheze, seri duhovniceşti şi altele. De multe ori, ca să poţi ajunge în toate locurile, e nevoie de ceva rugăciune, ca să prinzi legăturile între avion, tren şi vreo maşină care te ia de la o destinaţie şi te duce la alta. E mereu un prilej să cunoşti oameni noi, chipuri noi, caractere noi şi de fiecare dată rămâi uimit când descoperi în fiecare persoană o nouă amprentă a lucrării dumnezeieşti. De multe ori am fost fascinat de tainele lui Dumnezeu, ascunse în unele dintre cele mai profunde suflete pe care am avut ocazia să le întâlnesc.
Aşa a rânduit Domnul, ca într-un an să merg la una dintre mănăstirile noastre din sud, mănăstire care aduce multă bucurie şi mângâiere nu doar românilor ortodocşi din zonă, ci şi multor italieni, care au o evlavie deosebită pentru viaţa monastică şi sunt foarte mândri că anume acolo este o adevărată mănăstire, cu monahi precum odinioară. Ei sunt ferm convinşi... Citeste articolul
Ura
URA[ebr.שִׂנְאָה (śin’āh); gr. μῖσος] – este un sentiment uman de adversitate împotriva cuiva sau a ceva frecvent exprimat în Sfânta Scriptură. În limba ebraică biblică există o gamă întreagă de emoţii de furie, de la ura de moarte până la simpla răutate sau neacceptarea unei situaţii sau persoane, însă ea nu avea cuvinte potrivite pentru a exprima diferitele nuanţe de sens. De aceea, dacă în limba română cuvântul „ură” exprimă cu precădere sentimentul de antipatie şi dușmănie împotriva cuiva sau a ceva, în limba ebraică el are o paletă mai largă de sensuri. Astfel, cuvântul „iubire” [ebr. אַהֲבָה(’ahăḇāh)] şi antonimul său „ură” [ebr.שִׂנְאָה (śin’āh)] au fost folosite pentru a exprima ideea de preferinţă şirefuz: „Şi am iubit numai pe Iacov şi pe Isav l-am urât” (Mal 1,2-3;Rom 9,13).Pentru a exprima sentimentul de duşmănie, substantivul ebraicשִׂנְאָה (śin’āh) era adesea însoţit de un adjectiv: „Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât” (Ps 24,19); „Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani” (Ps 138,22).
În Vechiul Testament ura este descrisăîn mod normal ca un sentiment opus iubirii.Prin urmare verbele „a urî” [ebr. שָׂנֵא(śānē’)] şi „a iubi” [ebr.אָהַב (’āhaḇ)] sunt foarte frecvent folosite în opoziţie (cf. Pild 10, 12; 13, 24; Eccl 3, 8; 9, 1.6 ; Mal 1, 2-3), mai ales în expresiile referitoare la iubirea binelui şi ura... Citeste articolul
Rugăciunea de foc
„Foc am venit să arunc pe pământ si cât as vrea să fie acum aprins!" (Luca 12,49) Era vremea Postului Mare, vreme de rugăciune, vreme de retragere, vreme in care fiecare din noi incearcă să pună inceput bun pentru a trăi cu adevărat şi bucuria Învierii. Se nimerise ca, spre sfârşitul Postului, să fie rânduită şi o tundere de monah, in una din mănăstirile noastre, lucru care se intâmplă destul de rar, căci nici mănăstiri multe nu avem, nici fraţi incepători care să vrea să pornească pe această cale care duce spre viaţa ingerească nu sunt.
Fiind un moment de inaltă trăire duhovnicească, ne pregătiserăm cu toţii să mergem la acea mănăstire, ca să rânduim cele necesare pentru tundere şi să fim alături de Preasfinţitul când va lua foarfeca in mână şi va zice: „De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar si la această sfântă însoţire?” iar tânărul frate urmând să... Citeste articolul
Poveste de dragoste
A fost odată ca niciodată, s-au cunoscut, s-au iubit și povestea lor nu are sfârşit.
Cine nu-și dorește să trăiască o poveste de dragoste frumoasă, profundă și care să nu se termine niciodată? Această este o dorință legitimă, pusă în noi de Însuși Dumnezeu. Dar cine dintre noi poate spune că știe ce înseamnă și ce este ea cu adevărat? Cerem dar, de fapt, nu știm ce cerem: „Nu știți ce cereți!”1 ne spune Mântuitorul. Cu alte cuvinte,... Citeste articolul
Câştigarea aproapelui
Se spune în Pateric că „trei părinţi aveau obiceiul, în tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Şi cei doi îl întrebau pentru gândurile lor şi pentru mântuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tăcea, neîntrebându-l nimic. Iar după multă vreme i-a zis avva Antonie lui: Iată, atâta vreme ai de când vii aici şi nimic nu mă întrebi! Şi răspunzând fratele, i-a zis: Destul îmi este şi numai să te văd, părinte”1.
În perspectiva Sfântului Antonie, a-l câştiga pe aproapele nu înseamnă a-l face să subscrie la ceva, a-l face să treacă de partea ta, ci înseamnă să-i deschizi uşa2. Dacă ar fi să vorbim despre utilitatea unei uşi, prima, cât se poate de practică, ar fi aceea de a face intrarea într-o anumită încăpere. O uşă deschisă are avantajul de a oferi o... Citeste articolul
Viața mea, încotro?
Poate că nu puțini sunt cei dintre noi care își pun această întrebare: ce să fac cu viața mea, ce cale să aleg pentru a mă simți împlinit? Oare să mă căsătoresc, să rămân celibatar sau să merg la mănăstire? Pentru a afla răspunul potrivit nu pregetăm să citim acatiste, ținem post poate, dăm pomelnice, sperăm să găsim un duhovnic îmbunătățit, de preferat văzător cu Duhul, care să ne spună care este voia lui Dumnezeu cu noi. Răspunsul se lasă însă de cele mai multe ori așteptat, anii trec și eu tot nu mă hotăresc ce să fac, încotro să o apuc. Deci, pe care cale să apuc?
Aș îndrăzni să spun că la această întrebare nici Dumnezeu nu știe răspunsul. Desigur că El știe dinainte cele ce voi face, dar alegerile îmi aparțin în exclusivitate. Nu poate Dumnezeu să decidă în locul meu. Asta ar însemnă că Dumnezeu îl constrânge pe om, cea ce nu este cazul. Este oare calea în sine care mă împlinește sau starea mea... Citeste articolul
Cerșetorul care a furat Raiul
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. (Mt. 11, 12) Fiecare început si sfârşit de an bisericesc este încununat de un praznic închinat Maicii Domnului, şi anume Naşterea şi, respectiv, Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Foarte multe mănăstiri au drept hram unul din praznicele Maicii Domnului, aşa cum e cazul şi la noi la Roma, când, la jumătatea lui Gustar, curtea se umple de pelerini şi cu toţii aducem cântări de laudă Maicii Domnului.
Bucuria praznicelor bisericeşti e mereu mare, căci sunt şi zile de înainte-prăznuire, şi vreme de post, şi de priveghere, şi toate ne poartă într-o atmosferă duhovnicească... inima parcă se înmoaie şi poate să-L primească mai deplin pe Hristos, Cel Care ni se dă mereu mai mult, mereu mai dulce, mereu mai aproape de noi şi de neputinţele noastre, mereu descoperindu-ni-Se... Citeste articolul
Râsul, cel mai bun medicament
De ceva timp sunt pasionat, dincolo de formarea şi dezvoltarea personală, de fel de fel de terapii care au dat rezultate pozitive pe întreg mapamondul. În toate psihoterapiile studiate, precum şi în şcoala de psihologie, am învăţat că pastila magică nu există. Atitudinea faţă de problemele şi presiunile din exterior ajută să întrevedem şi alte soluţii. Modul în care mă poziţionez şi văd, modul în care amplific sau nu firul de praf, modul în care rămân blocat în trecut sunt obstacolele dintre minte şi inimă. O legătură vie, puternică şi constantă cu Domnul ne ajută să găsim Sensul, Oxigenul şi Viaţa. Din când în când avem nevoie ca gândurile să se detoxifice. Aşa cum avem o igienă corporală, se cuvine să avem şi o igienă psihică şi o igienă sufletească. Mintea e cauza tuturor bolilor, în timp ce sufletul e sursa vindecărilor. Sfatul sufletului vine atunci când mintea tace. Baia spovedaniei, acest botez al lacrimilor, al pocăinţei, are rolul ei, însă acum vreau să însemn câteva rânduri despre râsul terapeutic. Râsul este mai bun decât orice medicament!
Râsul ne ajută să ne reconectăm oricând cu copilul din noi. Există mai multe căi de a urca muntele, finalitatea este aceeaşi. Curăţenie în şifonierul emoţiilor: frică, tristeţe, dezamăgire, mânie, stres etc. Voluptatea suferinţei domină societatea occidentală. Logică a ieşirii din patima trupului. Scenariile suferinţei pe care minţile sclipitoare... Citeste articolul
Moartea, poartă spre veşnicie?
Cimitirul este şcoala şcolilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Oamenii cu care interacţionez sunt profesorii mei. Evenimentele importante în viaţă sunt experienţe revelatoare: boala, moartea, pierderile, traumele, cuibul gol. Strada, copacul, cunoscuţii, banca, şcoala, casa, biserica, locurile preferate, mall-ul, parcul, toate se vor evapora cândva. Când? Atunci când vom muri. Nu există nimic stabil, nimic care să dureze o eternitate. În tăcerea nopţii moartea pândeşte. Putem sfida moartea, o putem nega sau putem să vorbim despre moarte.
Ce sentiment avem faţă de moarte? De ce ne este frică de ea? Naturală sau violentă, moartea este singura certitudine în faţa căreia tremurăm. Important nu este că murim, ci cum murim. Senin sau cu păreri de rău, pregătit sau surprins, în temniţa regretelor sau în libertatea credinţei. Moartea modifică priorităţile în viaţă, ne învaţă să trăim şi ne vindecă... Citeste articolul
Violența, „tradiție” de familie
Oamenii nu plâng pentru că sunt slabi, ci pentru că au fost puternici pentru prea mult timp... Jumătate dintre copiii mici sunt loviţi de către părinţi de cel puţin trei ori pe săptămână, iar violenţa manifestată faţă de copii este mai des întâlnită decât cea conjugală. Dacă s-ar încheia cu bătaia, s-ar schimba creierul unei întregi generaţii, deoarece bătaia produce un stres imens neurobiologic cu efect pe termen lung. Copiii şi adolescenţii cu dizabilităţi au o probabilitate de 3-4 ori mai mare să fie agresaţi psihic sau fizic. Copilăria nu ar trebui să fie un privilegiu doar pentru unii, ci fiecare copil are nevoie de stabilitate şi echilibru.
Expunerea la necazuri la o vârstă fragedă afectează creierul şi organismul copiilor. Traumele din copilărie sunt marcate de abuzul fizic sau emoţional, de violenţă verbală, neglijenţă emoţională sau fizică, separarea temporară sau divorţul părinţilor, traiul alături de un părinte bolnav mental, dependent de alcool sau alte substanţe. Experienţele traumatizante din... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Puterea iubirii
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team