Filocalie și filantropie în monahismul ortodox
Multă lume este preocupată de întrebarea: ce este monahismul ÅŸi care este rostul lui? Răspunsul e simplu ÅŸi uÅŸor de înÅ£eles: monahismul a fost, de‑a lungul timpului, cel care a menÅ£inut unitatea Bisericii ÅŸi, implicit, unitatea societăţii. Mănăstirile au fost ÅŸi sunt importante centre de susÅ£inere a vieÅ£ii sociale prin bogata activitate filantropică, culturală ÅŸi spirituală pe care o desfăşoară; dar ÅŸi adevărate izvoare de formare duhovnicească ÅŸi de educare a sufletelor.
În întreaga sa istorie, monahismul ortodox a cunoscut forme diverse, de la pustnici, ale căror începuturi se află în pustia Egiptului sau Palestinei, până la marile comunităţi, disciplinate prin regulile Cuviosului Pahomie sau ale Sfântului Vasile cel Mare. Monahul, fie că trăieÅŸte singur, fie că trăieÅŸte în comunitate, este un martor ÅŸi un... Citeste articolul
Fuga după kitsch, spectaculos şi senzaţional!...
Că suntem tineri sau bătrâni, bogaÅ£i ori săraci, culÅ£i sau ignoranÅ£i, foarte mulÅ£i dintre noi avem tendinÅ£a de a fugi după senzaÅ£ional, după himere, după kitsch, după spectaculos, după ceva colorat ÅŸi răsunător, chiar dacă este lipsit de substanţă, esenţă ÅŸi conÅ£inut!... Avem, de foarte multe ori, senzaÅ£ia ori convingerea că tot ce zboară se mănâncă, deÅŸi, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel!...
Problema este că, din păcate, kitsch‑ul ÅŸi superficialitatea au invadat toate domeniile ÅŸi toate cutele vieÅ£ii noastre, inclusiv zona culturală, spirituală ÅŸi chiar cea religioasă!... Fugim după „pâine ÅŸi circ”, iar speculanÅ£ii, profitorii ÅŸi manipulatorii de profesie cunosc foarte bine acest lucru, dezinformând mase întregi de persoane,... Citeste articolul
Bunicul, paharul cu apă şi cana de ceai care a schimbat lumea
Iar oricine vă va da să beÅ£i un pahar de apă, în numele Meu, fiindcă sunteÅ£i ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-si va pierde plata sa. (Mc. 9, 41)
Era sfârÅŸit de an ÅŸcolar ÅŸi tocmai îmi susÅ£inusem bacalaureatul, tot oraÅŸul era înverzit, plin de flori, elevi cu zâmbete pe faţă, căci reuÅŸiseră să treacă ultimele examene, într-un cuvânt era o atmosferă de bucurie ÅŸi fericire, aÅŸ putea spune, pentru noi, cei tineri la acea vreme. Pe atunci, ca acum ÅŸi dintotdeauna, lumea era... Citeste articolul
Artă, teologie și împreună-lucrare în slujirea bisericească (I)
Studiu bazat pe conferinÈ›e susÈ›inute de Ion Minoiu la Centrul Cultural ,,Ion Manu” din Otopeni, Mânăstirea Sfântului Acoperământ al Născătoarei de Dumnezeu din Vedrin, Belgia È™i Centrul cultural ,,Sf. Paisie” de la Mânăstirea NeamÈ› Mă pregătisem să vă vorbesc despre un anumit subiect dar, cu câteva zile în urmă, am primit de la dumneavoastră o listă cu diverse întrebări. Citind-o, mă gândeam că pe baza unora dintre ele s-ar putea dezvolta veritabile teze de doctorat. Nu din cauză că ar fi întrebări specializate ce ar pretinde neapărat un răspuns pe măsură... pentru că, adevărul e că în zilele noastre; ÅŸi spun asta fără umbră de reproÅŸ; de multe ori confundăm sau amestecăm lucrurile ÅŸi situaÅ£iile, nefi- ind întotdeauna temeinic cultivaÅ£i bisericeÅŸte. Mai degrabă, poÅ£i ajunge la disertaÅ£ii ample din cauză că în această epocă a informaÅ£iei, dar ÅŸi a debusolării lăuntrice, te vezi cumva „împins de la spate” să dezvolÅ£i pe marginea subiectelor care stârnesc nedumeriri printre credincioÅŸi. Observ că mintea, percepÅ£ia realităţii – fie ea cea înconjurătoare sau cea duhovnicească – ÅŸi simÅ£irea omului de astăzi s-au cam schimbat. S-a diluat mult înÅ£elegerea aceea sănătoasă, firească a lucrurilor, sădită de Dumnezeu în om. În general, toate au devenit mai complicate, mai întortocheate ÅŸi mai artificiale. MulÅ£i oameni, trăind oarecum rupÅ£i de fire în inima marilor oraÅŸe, nu mai pot intui, înÅ£elege sau primi lucrurile – mai ales pe cele duhovniceÅŸti – într-un mod simplu ÅŸi direct. În consecinţă, au din ce în ce mai multe nelămuriri, iar întrebările care îi asaltează devin câteodată apăsătoare, pentru că pot aduce cu ele ÅŸi o stare de îndoială, tensiune sau neliniÅŸte lăuntrică. AÅŸa că, deseori mă văd nevoit să sondez ÅŸi subiecte mai adânci pe lângă tema propriu-zisă a întrebărilor, tocmai pentru a putea proiecta cât mai multă lumină asupra zonelor întunecate, confuze, neînÅ£elese pe deplin. Să ne întoarcem la lista cu întrebări. ÅžtiÅ£i care a fost prima mea impresie după ce am parcurs-o? M-a făcut să simt că e nevoie de un liant între puzderia de idei, probleme ÅŸi direcÅ£ii aÅŸternute pe acea hârtie. Sigur, nu avem toÅ£i acelaÅŸi nivel cultural, nici acelaÅŸi simÅ£ liturgic sau artistic ÅŸi nici aceeaÅŸi vârstă sau maturitate duhovnicească, însă felul în care sunt puse problemele mi-a arătat, o dată în plus, cât de scindaÅ£i putem ajunge să fim noi, oamenii în lume. A nu se confunda scindarea cu diversitatea. Diversitatea poate îmbogăţi, pe când scindarea sfâÅŸie ÅŸi a apărut în lume doar după căderea lui Adam. Dacă ne ducem însă cu mintea la gândul, la planul cel din veÅŸnicie al lui Dumnezeu pentru om, acesta era ca întregul Adam, întreaga omenire să fie una. Ce însemna „să fie una”? În nici caz un fel de linie de producÅ£ie automatizată la care toÅ£i oamenii erau chemaÅ£i, dacă nu chiar siliÅ£i să execute mecanic acelaÅŸi lucru, ca niÅŸte roboÅ£i. O astfel de percepÅ£ie a unităţii o pot avea mai degrabă cei întru totul depărtaÅ£i de adevărata înÅ£elegere, simÅ£ire ÅŸi viaţă a Bisericii. În realitate, unitatea gândită de Dumnezeu depăşeÅŸte limitele înÅ£elegerii noastre în condiÅ£iile lumii de aici. E o unitate care respectă unicitatea, irepetabilitatea fiecăruia dintre noi.
Ziditorul voia ÅŸi vrea ca viaÅ£a noastră să fie o icoană a Sfintei Treimi. FireÅŸte că, atunci când l-a făcut pe om... ÅŸi ne spune Sfânta Scriptură că Dumnezeu l-a făcut pe Adam după chipul ÅŸi asemănarea... cui? A Noastră, adică a Sfintei Treimi, după cum ne învaţă SfinÅ£ii PărinÅ£i. Ce înseamnă aceasta? Pe de-o parte,... Citeste articolul
Aeroportul și polițistul care a salvat hramul
„Åži zic vouă că mulÅ£i de la răsărit ÅŸi de la apus vor veni ÅŸi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac ÅŸi cu Iacov în împărăţia cerurilor.” (Mt 8, 11)
Fiecare început de an bisericesc este marcat de multe evenimente în parohii; la multe dintre aceste evenimente se rânduieÅŸte să particip si eu: hramuri, conferinÅ£e, cateheze, seri duhovniceÅŸti ÅŸi altele. De multe ori, ca să poÅ£i ajunge în toate locurile, e nevoie de ceva rugăciune, ca să prinzi legăturile între avion, tren ÅŸi vreo maÅŸină care te ia... Citeste articolul
Aeroportul și polițistul care a salvat hramul
„Si zic vouă că mulÅ£i de la răsărit si de la apus vor veni ÅŸi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac ÅŸi cu Iacov în împărăţia cerurilor." (Mt 8,11) Fiecare început de an bisericesc este marcat de multe evenimente în parohii; la multe dintre aceste evenimente se rânduieÅŸte să particip È™i eu: hramuri, conferinÅ£e, cateheze, seri duhovniceÅŸti ÅŸi altele. De multe ori, ca să poÅ£i ajunge în toate locurile, e nevoie de ceva rugăciune, ca să prinzi legăturile între avion, tren ÅŸi vreo maÅŸină care te ia de la o destinaÅ£ie ÅŸi te duce la alta. E mereu un prilej să cunoÅŸti oameni noi, chipuri noi, caractere noi ÅŸi de fiecare dată rămâi uimit când descoperi în fiecare persoană o nouă amprentă a lucrării dumnezeieÅŸti. De multe ori am fost fascinat de tainele lui Dumnezeu, ascunse în unele dintre cele mai profunde suflete pe care am avut ocazia să le întâlnesc.
AÅŸa a rânduit Domnul, ca într-un an să merg la una dintre mănăstirile noastre din sud, mănăstire care aduce multă bucurie ÅŸi mângâiere nu doar românilor ortodocÅŸi din zonă, ci ÅŸi multor italieni, care au o evlavie deosebită pentru viaÅ£a monastică ÅŸi sunt foarte mândri că anume acolo este o adevărată mănăstire, cu monahi... Citeste articolul
Ura
URA[ebr.×©×‚Ö´× Ö°×ָה (Å›in’Äh); gr. μá¿–σος] – este un sentiment uman de adversitate împotriva cuiva sau a ceva frecvent exprimat în Sfânta Scriptură. În limba ebraică biblică există o gamă întreagă de emoÅ£ii de furie, de la ura de moarte până la simpla răutate sau neacceptarea unei situaÅ£ii sau persoane, însă ea nu avea cuvinte potrivite pentru a exprima diferitele nuanÅ£e de sens. De aceea, dacă în limba română cuvântul „ură” exprimă cu precădere sentimentul de antipatie ÅŸi duÈ™mănie împotriva cuiva sau a ceva, în limba ebraică el are o paletă mai largă de sensuri. Astfel, cuvântul „iubire” [ebr. ×ַהֲבָה(’ahăḇÄh)] ÅŸi antonimul său „ură” [ebr.×©×‚Ö´× Ö°×ָה (Å›in’Äh)] au fost folosite pentru a exprima ideea de preferinţă ÅŸirefuz: „Åži am iubit numai pe Iacov ÅŸi pe Isav l-am urât” (Mal 1,2-3;Rom 9,13).Pentru a exprima sentimentul de duÅŸmănie, substantivul ebraic×©×‚Ö´× Ö°×ָה (Å›in’Äh) era adesea însoÅ£it de un adjectiv: „Vezi pe vrăjmaÅŸii mei că s-au înmulÅ£it ÅŸi cu ură nedreaptă m-au urât” (Ps 24,19); „Cu ură desăvârÅŸită i-am urât pe ei ÅŸi mi s-au făcut duÅŸmani” (Ps 138,22).
În Vechiul Testament ura este descrisăîn mod normal ca un sentiment opus iubirii.Prin urmare verbele „a urî” [ebr. ×©×‚Ö¸× Öµ×(Å›ÄnÄ“’)] ÅŸi „a iubi” [ebr.×ָהַב (’Ähaḇ)] sunt foarte frecvent folosite în opoziÅ£ie (cf. Pild 10, 12; 13, 24; Eccl 3, 8; 9, 1.6 ; Mal 1, 2-3), mai ales în... Citeste articolul
Rugăciunea de foc
„Foc am venit să arunc pe pământ si cât as vrea să fie acum aprins!" (Luca 12,49) Era vremea Postului Mare, vreme de rugăciune, vreme de retragere, vreme in care fiecare din noi incearcă să pună inceput bun pentru a trăi cu adevărat ÅŸi bucuria Învierii. Se nimerise ca, spre sfârÅŸitul Postului, să fie rânduită ÅŸi o tundere de monah, in una din mănăstirile noastre, lucru care se intâmplă destul de rar, căci nici mănăstiri multe nu avem, nici fraÅ£i incepători care să vrea să pornească pe această cale care duce spre viaÅ£a ingerească nu sunt.
Fiind un moment de inaltă trăire duhovnicească, ne pregătiserăm cu toÅ£ii să mergem la acea mănăstire, ca să rânduim cele necesare pentru tundere ÅŸi să fim alături de PreasfinÅ£itul când va lua foarfeca in mână ÅŸi va zice: „De ce ai venit frate căzând la Sfântul Altar si la această sfântă însoÅ£ire?”... Citeste articolul
Poveste de dragoste
A fost odată ca niciodată, s-au cunoscut, s-au iubit È™i povestea lor nu are sfârÅŸit.
Cine nu-È™i doreÈ™te să trăiască o poveste de dragoste frumoasă, profundă È™i care să nu se termine niciodată? Această este o dorință legitimă, pusă în noi de ÎnsuÈ™i Dumnezeu. Dar cine dintre noi poate spune că È™tie ce înseamnă È™i ce este ea cu adevărat? Cerem dar, de fapt, nu È™tim ce cerem: „Nu È™tiÈ›i ce... Citeste articolul
Câştigarea aproapelui
Se spune în Pateric că „trei părinÅ£i aveau obiceiul, în tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Åži cei doi îl întrebau pentru gândurile lor ÅŸi pentru mântuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tăcea, neîntrebându-l nimic. Iar după multă vreme i-a zis avva Antonie lui: Iată, atâta vreme ai de când vii aici ÅŸi nimic nu mă întrebi! Åži răspunzând fratele, i-a zis: Destul îmi este ÅŸi numai să te văd, părinte”1.
În perspectiva Sfântului Antonie, a-l câÅŸtiga pe aproapele nu înseamnă a-l face să subscrie la ceva, a-l face să treacă de partea ta, ci înseamnă să-i deschizi uÅŸa2. Dacă ar fi să vorbim despre utilitatea unei uÅŸi, prima, cât se poate de practică, ar fi aceea de a face intrarea într-o anumită încăpere. O uşă... Citeste articolul
Viața mea, încotro?
Poate că nu puÈ›ini sunt cei dintre noi care îÈ™i pun această întrebare: ce să fac cu viaÈ›a mea, ce cale să aleg pentru a mă simÈ›i împlinit? Oare să mă căsătoresc, să rămân celibatar sau să merg la mănăstire? Pentru a afla răspunul potrivit nu pregetăm să citim acatiste, È›inem post poate, dăm pomelnice, sperăm să găsim un duhovnic îmbunătățit, de preferat văzător cu Duhul, care să ne spună care este voia lui Dumnezeu cu noi. Răspunsul se lasă însă de cele mai multe ori aÈ™teptat, anii trec È™i eu tot nu mă hotăresc ce să fac, încotro să o apuc. Deci, pe care cale să apuc?
AÈ™ îndrăzni să spun că la această întrebare nici Dumnezeu nu È™tie răspunsul. Desigur că El È™tie dinainte cele ce voi face, dar alegerile îmi aparÈ›in în exclusivitate. Nu poate Dumnezeu să decidă în locul meu. Asta ar însemnă că Dumnezeu îl constrânge pe om, cea ce nu este cazul. Este oare calea în sine care mă... Citeste articolul
Cerșetorul care a furat Raiul
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă ÅŸi cei ce se silesc pun mâna pe ea. (Mt. 11, 12) Fiecare început si sfârÅŸit de an bisericesc este încununat de un praznic închinat Maicii Domnului, ÅŸi anume NaÅŸterea ÅŸi, respectiv, Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Foarte multe mănăstiri au drept hram unul din praznicele Maicii Domnului, aÅŸa cum e cazul ÅŸi la noi la Roma, când, la jumătatea lui Gustar, curtea se umple de pelerini ÅŸi cu toÅ£ii aducem cântări de laudă Maicii Domnului.
Bucuria praznicelor bisericeÅŸti e mereu mare, căci sunt ÅŸi zile de înainte-prăznuire, ÅŸi vreme de post, ÅŸi de priveghere, ÅŸi toate ne poartă într-o atmosferă duhovnicească... inima parcă se înmoaie ÅŸi poate să-L primească mai deplin pe Hristos, Cel Care ni se dă mereu mai mult, mereu mai dulce, mereu mai aproape de noi ÅŸi de neputinÅ£ele... Citeste articolul
Râsul, cel mai bun medicament
De ceva timp sunt pasionat, dincolo de formarea ÅŸi dezvoltarea personală, de fel de fel de terapii care au dat rezultate pozitive pe întreg mapamondul. În toate psihoterapiile studiate, precum ÅŸi în ÅŸcoala de psihologie, am învăţat că pastila magică nu există. Atitudinea faţă de problemele ÅŸi presiunile din exterior ajută să întrevedem ÅŸi alte soluÅ£ii. Modul în care mă poziÅ£ionez ÅŸi văd, modul în care amplific sau nu firul de praf, modul în care rămân blocat în trecut sunt obstacolele dintre minte ÅŸi inimă. O legătură vie, puternică ÅŸi constantă cu Domnul ne ajută să găsim Sensul, Oxigenul ÅŸi ViaÅ£a. Din când în când avem nevoie ca gândurile să se detoxifice. AÅŸa cum avem o igienă corporală, se cuvine să avem ÅŸi o igienă psihică ÅŸi o igienă sufletească. Mintea e cauza tuturor bolilor, în timp ce sufletul e sursa vindecărilor. Sfatul sufletului vine atunci când mintea tace. Baia spovedaniei, acest botez al lacrimilor, al pocăinÅ£ei, are rolul ei, însă acum vreau să însemn câteva rânduri despre râsul terapeutic. Râsul este mai bun decât orice medicament!
Râsul ne ajută să ne reconectăm oricând cu copilul din noi. Există mai multe căi de a urca muntele, finalitatea este aceeaÅŸi. Curăţenie în ÅŸifonierul emoÅ£iilor: frică, tristeÅ£e, dezamăgire, mânie, stres etc. Voluptatea suferinÅ£ei domină societatea occidentală. Logică a ieÅŸirii din patima trupului. Scenariile... Citeste articolul
Moartea, poartă spre veşnicie?
Cimitirul este ÅŸcoala ÅŸcolilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur) Oamenii cu care interacÅ£ionez sunt profesorii mei. Evenimentele importante în viaţă sunt experienÅ£e revelatoare: boala, moartea, pierderile, traumele, cuibul gol. Strada, copacul, cunoscuÅ£ii, banca, ÅŸcoala, casa, biserica, locurile preferate, mall-ul, parcul, toate se vor evapora cândva. Când? Atunci când vom muri. Nu există nimic stabil, nimic care să dureze o eternitate. În tăcerea nopÅ£ii moartea pândeÅŸte. Putem sfida moartea, o putem nega sau putem să vorbim despre moarte.
Ce sentiment avem faţă de moarte? De ce ne este frică de ea? Naturală sau violentă, moartea este singura certitudine în faÅ£a căreia tremurăm. Important nu este că murim, ci cum murim. Senin sau cu păreri de rău, pregătit sau surprins, în temniÅ£a regretelor sau în libertatea credinÅ£ei. Moartea modifică priorităţile în viaţă, ne... Citeste articolul
Violența, „tradiție†de familie
Oamenii nu plâng pentru că sunt slabi, ci pentru că au fost puternici pentru prea mult timp... Jumătate dintre copiii mici sunt loviÅ£i de către părinÅ£i de cel puÅ£in trei ori pe săptămână, iar violenÅ£a manifestată faţă de copii este mai des întâlnită decât cea conjugală. Dacă s-ar încheia cu bătaia, s-ar schimba creierul unei întregi generaÅ£ii, deoarece bătaia produce un stres imens neurobiologic cu efect pe termen lung. Copiii ÅŸi adolescenÅ£ii cu dizabilităţi au o probabilitate de 3-4 ori mai mare să fie agresaÅ£i psihic sau fizic. Copilăria nu ar trebui să fie un privilegiu doar pentru unii, ci fiecare copil are nevoie de stabilitate ÅŸi echilibru.
Expunerea la necazuri la o vârstă fragedă afectează creierul ÅŸi organismul copiilor. Traumele din copilărie sunt marcate de abuzul fizic sau emoÅ£ional, de violenţă verbală, neglijenţă emoÅ£ională sau fizică, separarea temporară sau divorÅ£ul părinÅ£ilor, traiul alături de un părinte bolnav mental, dependent de alcool sau alte substanÅ£e.... Citeste articolul
Ultimele stiri
actualizate de doua ori pe saptamana
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team