Există cu siguranţă, în intimitatea vieţuirii noastre în Dumnezeu, o sumă în- finită de realităţi imposibil de definit. Concretul existenţei lor e atât de profund ancorat în spiritualitate, încât limbajul simbolic nu îl poate pătrunde. O astfel de realitate este dialogul tainic dintre om şi Dumnezeu, stabilit prin rugăciune. Sublimul acesteia şi importanţa aparte în menţinerea legăturii continue cu El le-a subliniat Apostolul Pavel în prima sa scrisoare adresată creştinilor din Corint, Rugaţi-vă neîncetat (I Tesaloniceni 5,17). Tocmai de aceea, rugăciunea este esenţa manifestărilor prin care încercăm să rămânem mereu în apropierea lui Dumnezeu, indiferent de maturitatea intenţiilor şi de conştientizarea dăruirii.
Pentru a înÅ£elege cât mai bine sublimul rugăciunii, marii trăitori ai apropierii de Dumnezeu încearcă să ne călăuzească tot mai mult spre fiinÅ£a acesteia. Åži reflectând la experienÅ£ele lor duhovniceÅŸti, înÅ£elegem cât de mare este taina vorbirii cu Dumnezeu, taina rugăciunii, cât de supra raÅ£ională este forma ei ÅŸi cât de... Citeste articolul
Cea mai roditoare osteneală a părinţilor care au ales a-L sluji pe Dumnezeu în pustie a fost cu siguranţă, postul, sub toate aspectele sale. Greu de dobândit în plinătate, practica postului a fost valorizată de cei care şi-au însuşit-o prin susţinerea importanţei clarităţii sale, în faţa ucenicilor.
Un râvnitor aparte în ale ostenelii postului a fost Avva Moise din Pustia Sketică. În mod cu totul înÅ£elept ÅŸi pragmatic, acesta îÅŸi învaÅ£ă ucenicii nu numai să postească, ci ÅŸi cum, ÅŸi mai ales pentru ce să postească. Iată ce le spune acestora: „Fiilor, toate virtuÅ£ile ÅŸi îndeletnicirile au un scop anumit, după care potrivindu-se cei ce... Citeste articolul
Pe parcursul întregii Sale activităţi mântuitoare, Hristos a avut faţă de omenire o atitudine profund şi total părintească. Această paternitate, definită desăvârşit prin iubire, este manifestată şi în pedagogia Sa soteriologică. În didactica Logosului Divin, imperativul este supus unei metamorfoze a sensului. Porunca se transformă în povaţă paternă, de a cărei ascultare depinde fericirea veşnică – nu ca răsplată juridică a supunerii faţă de poruncă, ci ca stare dobândită în urma împlinirii sfatului părintesc.
Noul Testament dovedeÅŸte din plin această implicare educativă a Mântuitorului. Un exemplu convingător în acest sens este Predica de pe Munte în ansamblul ei, ÅŸi mai cu seamă îndemnul ce face referire la judecata aproapelui: „Nu judecaÅ£i, ca să nu fiÅ£i judecaÅ£i” (Mt 7, 1). Aceste cuvinte ale Mântuitorului, care s-au consacrat în... Citeste articolul
Una dintre paginile Patericului egipteanne arată pe scurt, cu discreţie, icoana unui bătrân cuvios a cărui viaţă pare o paremie: Avva Mios.
De neam pers, de undeva din Veleus, a avut pentru o vreme o viaÅ£ă grea, de rob. Nu se ÅŸtie în ce context, familia la care slujea a hotărât la un moment dat să-l elibereze. Cuprins probabil încă din perioada robiei de dragostea pentru Dumnezeu, în care poÅ£i fi liber indiferent de starea socială, îndată după dezrobire a plecat în pustiu pentru a schimba... Citeste articolul
Memoria colectivă a vieÅ£uitorilor pustiei Egiptului păstrează imaginea unui bătrân cuvios, cu o nevoinÅ£ă aparte. Se spune despre acesta că muncea din greu pentru a-ÅŸi duce traiul oricum umil ÅŸi lipsit de ambiÅ£ia îmbuibării. Aproape de coliba sa locuia un frate biruit de ispita vieÅ£uirii din sudoarea muncii altuia. Acesta îl urmărea pe... Citeste articolul
DIN CUVINTELE AVVEI ANTONIE Cuvântul 21: „– Ca să ne mântuim, ce să facem, părinte? – Păi... cum citiÅ£i în cărÅ£ile sfinte: de te va lovi cineva peste faÅ£a cea dreaptă, întoarce-i-o tăcut ÅŸi pe cealaltă. – Bine, părinte, dar asta-i năpasta: noi nu putem să suferim una ca asta. – Dacă n-o puteÅ£i întoarce... Citeste articolul
„Ce este postul? Postul nu stă atât în înfrânarea de la mâncare, cât în înfrânarea de la gânduri necurate – să postim de gânduri!” Starețul Tadei
Pe cât de simplă pare practica postului, înÅ£eles ca abstinenÅ£a de la un anumit fel de hrană, pe atât de multe ÅŸi profunde sunt sensurile, aspectele ÅŸi formele care îl definesc în esenÅ£ă. Este cât se poate de clar că asupra acestei practici duhovniceÅŸti orice reflecÅ£ie raÅ£ională este sterilă ÅŸi fără finalitate. E relativ uÅŸor să îÅ£i... Citeste articolul
De două mii de ani încoace, milioane şi milioane de oameni, aidoma învăţătorului de lege din Evanghelie (Lc 10, 25), mânaţi fie de pofta nefirească a bunăstării veşnice, fie de teama pentru focul gheenei sau de dragoste dezinteresată pentru Hristos, caută obsesiv răspuns la întrebarea: „Ce să fac pentru a moşteni viaţa veşnică?”.Va trebui să recunoaştem fiecare dintre noi, prefăcuţii frământaţi de această căutare, că adesea ne ascundem ipocrit tocmai în spatele răspunsurilor limpezi ale lui Hristos şi ale sfinţilor, pentru că am vrea unul al nostru, mai facil, mai accesibil, mai convenabil, care să nu ne responsabilizeze, să nu ne solicite, să nu ne ostenească. În fapt, ne convine laş starea de eternă căutare pasivă, pentru a ne disculpa la nevoie în faţa propriei conştiinţe: „Nu ştiu ce să fac, aş vrea, dar nu am găsit răspunsul”. Or, Hristos stă şi azi pe Muntele Măslinilor, arătându-ne cu neclintită afecţiune, printre multe altele, un răspuns limpede, pe înţelesul tuturor: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Mt 5, 4).
Într-o lume în care cei mai mulÅ£i fugim de lacrimi, sfaturile ÅŸi deopotrivă pilda vie a multor părinÅ£i ce au vieÅ£uit în pustiu ne vorbesc despre fericita veÅŸnică înlăcrimare. „PlângeÅ£i neîncetat!” e cuvântul de ordine al ascezei răsăritene. Avva Arsenie străluceÅŸte în pustiu prin această trăire. Se spune că în tot timpul... Citeste articolul
...Duhul trândăvirii... şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.”
ÎmbrăÅ£iÅŸând cu bucuria dăruitului paginile Patericului egiptean,cititorul va observa cu siguranÅ£ă că fiecare virtute este ÅŸlefuită în parte de părinÅ£ii care ÅŸi-au însuÅŸit-o desăvârÅŸit. Astfel, avva Pimen, unul dintre cei mai vestiÅ£i bătrâni din Sketis, ÅŸi-a asumat până la contopire virtutea „negrăirii în... Citeste articolul
Majoritatea părinÅ£ilor din Pateric îÅŸi marchează prezenÅ£a în sfera evlaviei noastre prin învăÅ£ături profunde sau fapte minunate. Sunt între aceÅŸtia, însă, mulÅ£i trăitori tăcuÅ£i, care, dincolo de cuvinte sau minuni ce copleÅŸesc, ne cuceresc nu prin învăÅ£ătură directă, ci prin vieÅ£uirea care ne arată cum se... Citeste articolul
Fără putinţă de tăgadă, pustiul Egiptului a fost o binecuvântare dată de Dumnezeu Bisericii, prin nevoinţa atâtor şi atâtor ostenitori, poate în cea mai mare parte rămaşi dincolo de cunoaşterea noastră, în anonimatul sfânt al tăcerii. Mulţi dintre aceşti nevoitori s-au păstrat însă în memoria colectivă a Bisericii, fie prin trăire pilduitoare, fie prin învăţătură înţelepţită de apropierea de Dumnezeu. Între ei, luminat de puterea rugăciunii neîncetate, arde avva Agathon, cel care, pentru a deprinde tăcerea, a purtat neîncetat în gură o piatră, timp de trei ani.
Prăznuit de Biserică pe 8 ianuarie, avva Aghaton s-a nevoit în pustiul Egiptului la cumpăna secolelor al IV-lea ÅŸi al V-lea. A fost o vreme ucenic al avvei Pimen, „dascălul plânsului” din pustiu, si apoi al mareu i M a c a r i e Egipteanul. Deprins cu tăcerea, marea ÅŸi draga lui osteneală, awa Agathon a devenit una dintre cele mai bune pilde ale lucrării rugăciunii... Citeste articolul
În urmă cu aproape 1800 de ani, Sfântul Antonie cel Mare, „vlăstarul cel neveÅŸtejit al Egiptului”, cum e numit în acatistul ce-i aduce laudă, punea temelia monahismului creÅŸtin – fără ca prima lui intenÅ£ie să fi fost asta, ci afundarea în adâncul cel nemărginit al harului – prin retragerea lui spre vieÅ£uire în pustiul Muntelui celui... Citeste articolul
„Părintele monahismului”, aÅŸa cum va fi numit de-a lungul istoriei, s-a născut în perioada prigoanelor împotriva creÅŸtinismului, pe la mijlocul secolului al III-lea, cel mai probabil în anul 251, într-o familie creÅŸtină de Å£ărani înstăriÅ£i. PărinÅ£ii săi au murit când el avea vârsta de 20 de ani. Rămas moÅŸtenitor al... Citeste articolul
Domnul le spune Apostolilor că le va da o pace deosebită de cea lumească: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (Ioan 14, 27). Cel puţin o dată în viaţă am avut cu toţii dorinţa puternică de a rămâne mult timp lângă o persoană care ne inspiră încredere, pace, siguranţă. Am fi vrut ca acel moment să nu se mai termine niciodată. Dacă s-ar putea, am vrea să rămânem pe veci lângă un astfel de om înduhovnicit.
Numai omul înduhovnicit poate ,,emite” asemenea stări de pace, încredere, siguranÅ£ă, care nu se aseamănă cu cele „emise” de oamenii ceilalÅ£i. Desigur, în pasul următor apare gândul: ce pot face eu ca să nu mai pierd această pace niciodată ÅŸi să nu mă întorc iarăÅŸi la stres, la nimicnicie, la nesiguranÅ£ă, la împrăÅŸtiere... Citeste articolul
Zis‑a iarăși, fiindcă cu nerăutate se purta avva Macarie cu toți frații, i‑au zis lui unii: pentru ce te faci pe tine așa? Iar el a zis: doisprezece ani am slujit Domnului meu ca să‑mi dăruiască darul acesta și voi toți mă sfătuiți să‑l lepăd? Zis‑a și acesta avva Macarie : dacă dojenind pe cineva, te vei porni spre mânie, împlinești patima ta ;... Citeste articolul

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team