Una dintre paginile Patericului egipteanne arată pe scurt, cu discreție, icoana unui bătrân cuvios a cărui viață pare o paremie: Avva Mios.
De neam pers, de undeva din Veleus, a avut pentru o vreme o viață grea, de rob.
Nu se știe în ce context, familia la care slujea a hotărât la un moment dat să-l elibereze. Cuprins probabil încă din perioada robiei de dragostea pentru Dumnezeu, în care poți fi liber indiferent de starea socială, îndată după dezrobire a plecat în pustiu pentru a schimba jugul sclaviei cu cel al lui Hristos. Dar nu a uitat nici o clipă de stăpânii care l-au eliberat și, în fiecare an, părăsea o scurtă vreme pustia pentru a merge la aceștia, în cetatea Alexandriei, ca să le ducă bir, ca unora cărora le-ar fi aparținut încă. Åži, deși foștii stăpâni îl întâmpinau cu evlavie, închinându-i-se ca unui ales slujitor al lui Hristos, avva Mios nu accepta să fie scutit de bir, ba mai mult, insista să le spele picioarele, în semn de recunoștință pentru că l-au lăsat liber ca să-i poată sluji lui Dumnezeu. Așa, bătrânul se smerea și primea de la Stăpânul său ceresc dreaptă socoteală.
Dezrobitul avvă Mios devine pagină a Patericuluinu numai pentru această smerenie aparte, ci și pentru înțelepciunea cu care sădește în inima unui soldat speranța mântuirii prin pocăință. Acesta din urmă îl întreabă într-o zi pe avva dacă Dumnezeu îi primește oare pocăința, așa păcătos cum este. Avva se uită la el cu dragoste și îl întreabă la rându-i:
„– Dragul meu, când ție ți se rupe haina, o arunci de la tine pentru totdeauna?
– Nu, părinte. O cos și o port din nou.
– Vezi? Dacă ție ți-e milă de o biată haină a ta, cum nu-I va fi milă lui Dumnezeu de tine, care ești propria Lui zidire?”
Avva Mios ne învață, așadar, să ne rugăm cu stăruință pentru ziua în care ne vom primeni, cerând Domnului iertare pentru toate, să cutezăm să coasem neîncetat hainele vieții noastre, cu lacrimi de pocăință și fapte bune, spre propria zidire.
DIN CUVINTELE AVVEI MIOS
Cuvântul 3:
L-a întrebat pe avva, odată, un soldat:
„– De mă rog în lacrimi cu adevărat îmi primește gândul cel căit Hristos?
– Ascultă pilda asta ce îți e de folos:
Dacă îți rupi o haină, o lepezi chiar de tot?
– Nu, ci o cos cu grijă și-apoi din nou o port.
– Vezi ... dacă tu ai milă de biată haina ta, nu mult mai mult Stăpânul pentru zidirea Sa?”
Pr. Trandafir Vid, din volumul „De dragul păcătoșilor"

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team