Există cu siguranță, în intimitatea viețuirii noastre în Dumnezeu, o sumă în- finită de realități imposibil de definit. Concretul existenței lor e atât de profund ancorat în spiritualitate, încât limbajul simbolic nu îl poate pătrunde. O astfel de realitate este dialogul tainic dintre om și Dumnezeu, stabilit prin rugăciune. Sublimul acesteia și importanța aparte în menținerea legăturii continue cu El le-a subliniat Apostolul Pavel în prima sa scrisoare adresată creștinilor din Corint, Rugați-vă neîncetat (I Tesaloniceni 5,17). Tocmai de aceea, rugăciunea este esența manifestărilor prin care încercăm să rămânem mereu în apropierea lui Dumnezeu, indiferent de maturitatea intențiilor și de conștientizarea dăruirii.
Pentru a înțelege cât mai bine sublimul rugăciunii, marii trăitori ai apropierii de Dumnezeu încearcă să ne călăuzească tot mai mult spre ființa acesteia. Åži reflectând la experiențele lor duhovnicești, înțelegem cât de mare este taina vorbirii cu Dumnezeu, taina rugăciunii, cât de supra rațională este forma ei și cât de personalizată îi este practica, de la suflet la suflet.
Iată o istorisire pilduitorare, despre înțelepciunea Avvei Luchie, întemeietorul mănăstirii de la Enat, trăitor la cumpăna secolelor IV și V.
„Au venit odată la Avva Luchie cel din Enat niște călugări, ce se zic evhiți, adică rugători. Åži i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lucrul mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm. Åži a zis bătrânul: nu mâncați? Åži au zis: da, mâncăm. Åži le-a zis lor: apoi când mâncați, cine se roagă pentru voi? Iarăși le-a zis lor: nu dormiți? Åži au zis: da, dormim. Åži a zis bătrânul: apoi când dormiți, cine se roagă pentru voi? Åži nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Åži le-a zis lor: iertați-mă, iată nu faceți cum ziceți. Iar eu vă arăt vouă, că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Åžed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puținele smicele ale mele, și împletindu-le funie, zic: miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea! Åži le-a zis lor: nu este rugăciune aceasta? Åži au zis ei: este. Åži a adăugat bătrânul: când petrec toata ziua lucrând și rugându-mă, fac mai mult sau mai puțin șaisprezece bani. Åži dau dintr-înșii la ușă doi, și ceilalți îi cheltuiesc la mâncare. Åži se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Åži cu darul lui Dumnezeu se împlinește la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugați!”.
DIN CUVINTELE AVVEI LUCHIE
Pr. Trandafir Vid
(din volumul „De Dragul Păcătoșilor. Încercări de versificare a Patericului”)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team