Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 8 Martie 2016 Ora: 15:14

Taina rugăciunii

Există cu siguranţă, în intimitatea vieţuirii noastre în Dumnezeu, o sumă în- finită de realităţi imposibil de definit. Concretul existenţei lor e atât de profund ancorat în spiritualitate, încât limbajul simbolic nu îl poate pătrunde. O astfel de realitate este dialogul tainic dintre om şi Dumnezeu, stabilit prin rugăciune. Sublimul acesteia şi importanţa aparte în menţinerea legăturii continue cu El le-a subliniat Apostolul Pavel în prima sa scri­soare adresată creştinilor din Corint, Rugaţi-vă neîncetat (I Tesaloniceni 5,17). Tocmai de aceea, rugăciunea este esenţa manifestărilor prin care încercăm să ră­mânem mereu în apropierea lui Dumnezeu, indiferent de maturitatea intenţiilor şi de conştientizarea dăruirii.

Pentru a înţelege cât mai bine subli­mul rugăciunii, marii trăitori ai apropie­rii de Dumnezeu încearcă să ne călăuzeas­că tot mai mult spre fiinţa acesteia. Şi reflectând la experienţele lor duhovniceşti, înţelegem cât de mare este taina vorbirii cu Dumnezeu, taina rugăciunii, cât de supra raţională este forma ei şi cât de perso­nalizată îi este practica, de la suflet la su­flet.

Iată o istorisire pilduitorare, despre înţelepciunea Avvei Luchie, întemeieto­rul mănăstirii de la Enat, trăitor la cum­păna secolelor IV şi V.

„Au venit odată la Avva Luchie cel din Enat nişte călugări, ce se zic evhiţi, adică ru­gători. Şi i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lu­crul mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm. Şi a zis bătrâ­nul: nu mâncaţi? Şi au zis: da, mâncăm. Şi le-a zis lor: apoi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? Iarăşi le-a zis lor: nu dormiţi? Şi au zis: da, dormim. Şi a zis bătrânul: apoi când dormiţi, cine se roagă pentru voi? Şi nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Şi le-a zis lor: iertaţi-mă, iată nu faceţi cum ziceţi. Iar eu vă arăt vouă, că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Şed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puţinele smicele ale mele, şi împletindu-le funie, zic: miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Şi le-a zis lor: nu este rugăciune aceas­ta? Şi au zis ei: este. Şi a adăugat bătrânul: când petrec toata ziua lucrând şi rugându-mă, fac mai mult sau mai puţin şaisprezece bani. Şi dau dintr-înşii la uşă doi, şi ceilalţi îi chel­tuiesc la mâncare. Şi se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Şi cu darul lui Dumnezeu se împlineşte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaţi!”.

 

DIN CUVINTELE AVVEI LUCHIE

S-au dus cândva la cel numit Luchie
- bătrânul din pustie -
câţiva care-şi ziceau lor rugători;
şi peste poate de stăruitori
cuprinşi de o ispită prea şireată
vorbeau de rugăciunea ne-ncetată,
de bunăstarea muncii nelucrată.
Şi avva Luchie cel din Enat,
i-a întrebat:
„- Adevărat
voi vă rugaţi cu totul ne-ncetat?
Chiar şi atunci când trupul tot vă doarme
şi când gândiţi, şi când vă este foame?
- Nu. Ne rugăm numai când treji suntem.
- Păi ... hai atunci să stăm şi să vedem
că decât stând să te rogi, treaz fiind,
mai bine este să te rogi muncind.
Şi cel ce are din sudoarea ta
s-a ruga pentru tine de-i dormi, de-i mânca.”

Pr. Trandafir Vid
(din volumul „De Dragul Păcătoşilor. Încercări de versificare a Patericului”)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni