Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
Există cu siguranţă, în intimitatea vieţuirii noastre în Dumnezeu, o sumă în- finită de realităţi imposibil de definit. Concretul existenţei lor e atât de profund ancorat în spiritualitate, încât limbajul simbolic nu îl poate pătrunde. O astfel de realitate este dialogul tainic dintre om şi Dumnezeu, stabilit prin rugăciune. Sublimul acesteia şi importanţa aparte în menţinerea legăturii continue cu El le-a subliniat Apostolul Pavel în prima sa scrisoare adresată creştinilor din Corint, Rugaţi-vă neîncetat (I Tesaloniceni 5,17). Tocmai de aceea, rugăciunea este esenţa manifestărilor prin care încercăm să rămânem mereu în apropierea lui Dumnezeu, indiferent de maturitatea intenţiilor şi de conştientizarea dăruirii.
Pentru a înţelege cât mai bine sublimul rugăciunii, marii trăitori ai apropierii de Dumnezeu încearcă să ne călăuzească tot mai mult spre fiinţa acesteia. Şi reflectând la experienţele lor duhovniceşti, înţelegem cât de mare este taina vorbirii cu Dumnezeu, taina rugăciunii, cât de supra raţională este forma ei şi cât de personalizată îi este practica, de la suflet la suflet.
Iată o istorisire pilduitorare, despre înţelepciunea Avvei Luchie, întemeietorul mănăstirii de la Enat, trăitor la cumpăna secolelor IV şi V.
„Au venit odată la Avva Luchie cel din Enat nişte călugări, ce se zic evhiţi, adică rugători. Şi i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lucrul mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm. Şi a zis bătrânul: nu mâncaţi? Şi au zis: da, mâncăm. Şi le-a zis lor: apoi când mâncaţi, cine se roagă pentru voi? Iarăşi le-a zis lor: nu dormiţi? Şi au zis: da, dormim. Şi a zis bătrânul: apoi când dormiţi, cine se roagă pentru voi? Şi nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Şi le-a zis lor: iertaţi-mă, iată nu faceţi cum ziceţi. Iar eu vă arăt vouă, că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Şed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puţinele smicele ale mele, şi împletindu-le funie, zic: miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea! Şi le-a zis lor: nu este rugăciune aceasta? Şi au zis ei: este. Şi a adăugat bătrânul: când petrec toata ziua lucrând şi rugându-mă, fac mai mult sau mai puţin şaisprezece bani. Şi dau dintr-înşii la uşă doi, şi ceilalţi îi cheltuiesc la mâncare. Şi se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Şi cu darul lui Dumnezeu se împlineşte la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugaţi!”.
DIN CUVINTELE AVVEI LUCHIE
Pr. Trandafir Vid
(din volumul „De Dragul Păcătoşilor. Încercări de versificare a Patericului”)
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team