Adaugat la: 8 Martie 2016 Ora: 15:14

Taina rugăciunii

Există cu siguranță, în intimitatea viețuirii noastre în Dumnezeu, o sumă în- finită de realități imposibil de definit. Concretul existenței lor e atât de profund ancorat în spiritualitate, încât limbajul simbolic nu îl poate pătrunde. O astfel de realitate este dialogul tainic dintre om și Dumnezeu, stabilit prin rugăciune. Sublimul acesteia și importanța aparte în menținerea legăturii continue cu El le-a subliniat Apostolul Pavel în prima sa scri­soare adresată creștinilor din Corint, Rugați-vă neîncetat (I Tesaloniceni 5,17). Tocmai de aceea, rugăciunea este esența manifestărilor prin care încercăm să ră­mânem mereu în apropierea lui Dumnezeu, indiferent de maturitatea intențiilor și de conștientizarea dăruirii.

Pentru a înțelege cât mai bine subli­mul rugăciunii, marii trăitori ai apropie­rii de Dumnezeu încearcă să ne călăuzeas­că tot mai mult spre ființa acesteia. Åži reflectând la experiențele lor duhovnicești, înțelegem cât de mare este taina vorbirii cu Dumnezeu, taina rugăciunii, cât de supra rațională este forma ei și cât de perso­nalizată îi este practica, de la suflet la su­flet.

Iată o istorisire pilduitorare, despre înțelepciunea Avvei Luchie, întemeieto­rul mănăstirii de la Enat, trăitor la cum­păna secolelor IV și V.

„Au venit odată la Avva Luchie cel din Enat niște călugări, ce se zic evhiți, adică ru­gători. Åži i-a întrebat pe ei bătrânul: care e lu­crul mâinilor voastre? Iar ei au zis: noi nu pipăim lucrul cu mâinile, ci precum zice apostolul, neîncetat ne rugăm. Åži a zis bătrâ­nul: nu mâncați? Åži au zis: da, mâncăm. Åži le-a zis lor: apoi când mâncați, cine se roagă pentru voi? Iarăși le-a zis lor: nu dormiți? Åži au zis: da, dormim. Åži a zis bătrânul: apoi când dormiți, cine se roagă pentru voi? Åži nu au găsit să-i răspundă la aceasta. Åži le-a zis lor: iertați-mă, iată nu faceți cum ziceți. Iar eu vă arăt vouă, că lucrând lucrul cu mâinile mele, neîncetat mă rog. Åžed cu ajutorul lui Dumnezeu, muindu-mi puținele smicele ale mele, și împletindu-le funie, zic: miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea! Åži le-a zis lor: nu este rugăciune aceas­ta? Åži au zis ei: este. Åži a adăugat bătrânul: când petrec toata ziua lucrând și rugându-mă, fac mai mult sau mai puțin șaisprezece bani. Åži dau dintr-înșii la ușă doi, și ceilalți îi chel­tuiesc la mâncare. Åži se roagă pentru mine cel ce ia doi bani, când mănânc sau dorm. Åži cu darul lui Dumnezeu se împlinește la mine cuvântul acela ce zice: neîncetat vă rugați!”.

 

DIN CUVINTELE AVVEI LUCHIE

S-au dus cândva la cel numit Luchie
- bătrânul din pustie -
câțiva care-și ziceau lor rugători;
și peste poate de stăruitori
cuprinși de o ispită prea șireată
vorbeau de rugăciunea ne-ncetată,
de bunăstarea muncii nelucrată.
Åži avva Luchie cel din Enat,
i-a întrebat:
„- Adevărat
voi vă rugați cu totul ne-ncetat?
Chiar și atunci când trupul tot vă doarme
și când gândiți, și când vă este foame?
- Nu. Ne rugăm numai când treji suntem.
- Păi ... hai atunci să stăm și să vedem
că decât stând să te rogi, treaz fiind,
mai bine este să te rogi muncind.
Åži cel ce are din sudoarea ta
s-a ruga pentru tine de-i dormi, de-i mânca.”

Pr. Trandafir Vid
(din volumul „De Dragul Păcătoșilor. Încercări de versificare a Patericului”)

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni