Pe cât de simplă pare practica postului, înÅ£eles ca abstinenÅ£a de la un anumit fel de hrană, pe atât de multe ÅŸi profunde sunt sensurile, aspectele ÅŸi formele care îl definesc în esenÅ£ă. Este cât se poate de clar că asupra acestei practici duhov­niceÅŸti orice reflecÅ£ie raÅ£ională este sterilă ÅŸi fără finalitate. E relativ uÅŸor să îÅ£i stăpâ­neÅŸti pântecele, dar este nespus de greu să fii triumfător asupra patimilor din tine. În consens, marii asceÅ£i ai lumii creÅŸtine identifică în practica postului două esenÅ£e con­gruente: lupta fără ipocrizie ÅŸi biruinÅ£a fără trufie.

Iată două exemple din Pateric, de la sine vorbitoare:

„Au venit odată avva Siluan ÅŸi Zaharia, ucenicul lui, la o mănăstire; ÅŸi i-au făcut pe ei de au gustat puÅ£in mai înainte de a călători. Apoi ieÅŸind ei, a găsit ucenicul lui apă pe cale ÅŸi dorea să bea. Si i-a zis lui bătrânul: Zahario, post este astăzi. Iar el a zis: dar n-am mâncat, părinte?! Zis-a bătrânul: ceea ce am mâncat era al dragostei; dar noi pos­tul nostru să-l Å£inem, fiule!”

Iar Avva Macarie ne dă o altă lecÅ£ie de postire:

„Se spunea despre avva Macarie că atunci când se întâmpla a fi cu fraÅ£ii, îÅŸi pu­nea luiÅŸi hotar, că de se va afla vin pentru fraÅ£i, să bea, dar în loc de un pahar de vin, o zi să nu bea apă. Deci fraÅ£ii, pentru odih­nă, îi dau lui. Iar bătrânul cu bucurie lua, ca pe sineÅŸi să se chinuiască. Iar ucenicul lui ÅŸtiind lucrul, zicea fraÅ£ilor: pentru Domnul, nu-i daÅ£i, căci în chilie vrea să se chinuiască pe sine! Si înÅŸtiinÅ£ându-se fra­Å£ii, nu-i mai dădeau vin.”

DIN CUVINTELE AVVEI MACARIE EGIPTEANUL

Cuvîntul 10

DIN CUVINTELE AVVEI SILUAN

Cuvântul 1:

Pr. Trandafir Vid, Din volumul „De dragul păcătoÅŸilor - Încercări de versificare a Patericului”