Și pentru că întru această zi trebuie să vedem noi înșine pe Cel Care a fost țintuit pe cruce, să ne apropiem, frații mei mult iubiți, cu cutremur și cu evlavioasă reculegere, ca și către Mielul cel jertfit și junghiat pentru noi. Nu știți oare cum stăteau îngerii lângă mormântul cel fără de trup? Ei dădeau slavă mormântului gol, ca unui monument care ținuse trupul Domnului. Îngerii, care sunt de o fire mai presus decât a noastră, stăteau lângă mormânt, în reculegere și adâncă închinare; și noi, care nu trebuie să ne apropiem de un mormânt gol, ci de masa însăși pe care stă Mielul cel fără pată, ne apropiem cu zgomot și stârnind tulburare! […] Gândiți‑vă la ceea ce curge pe altar. Este sânge, un sânge care a stricat zapisul păcatelor noastre, un sânge care a curățit sufletul vostru, care a șters toată necurăția voastră, care a biruit începătoriile și stăpâniile: Iisus Hristos, zice sfântul Pavel, a dezbrăcat de putere începătoriile și stăpâniile; le‑a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. (Col 2, 15).