Astfel este rânduit ÅŸi înaintea sărbătorii NaÅŸterii lui Hristos ÅŸi înaintea Botezului Domnului.

Cum ne pregăteÅŸte Sfânta Biserică pentru această mare sărbătoare? Ne propune să ne concentrăm atenÅ£ia ÅŸi inima la Crucea Domnului. AÅ£i auzit astăzi, în Apostol, ce a spus despre sine Sfântul Pavel: „Nu vreau să mă laud decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine ÅŸi eu pentru lume.” (Gal. 6, 14). „Eu m‑am răstignit cu Hristos ÅŸi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieÅŸte în mine.” (Gal. 2, 19‑20).

Iată ce era pentru Sfântul Apostol Pavel Crucea lui Hristos. El s‑a pătruns de o asemenea evlavie în faÅ£a Crucii lui Hristos, încât nu se mai gândea la nimic altceva, uitând cu totul de lume. Crucea lui Hristos stătea permanent în faÅ£a ochilor lui. MulÅ£i dintre voi ÅŸtiu din experienÅ£ă că uneori chipul cuiva persistă în faÅ£a ochilor noștri. ÅžtiÅ£i că dacă va pogorî în inima noastră dragostea, atunci chipul celui iubit neîncetat va sta în faÅ£a ochilor celui care îl iubeÅŸte. Ziua ÅŸi noaptea se gândeÅŸte la el, trăieÅŸte doar cu cel iubit. Dar această iubire este de un alt fel.

Iubirea Apostolului Pavel este forma supremă de dragoste, fìindcă pentru totdeauna s‑a întipărit în inima lui Crucea lui Hristos. În aceasta pericopă evanghelică aÅ£i auzit cuvintele Domnului Iisus Hristos ÎnsuÅŸi în convorbirea Sa cu Nicodim: „După cum Moise a înălÅ£at ÅŸarpele în pustie, tot aÅŸa trebuie să Se înalÅ£e Fiul Omului.” (In 3, 14). Când a fost înălÅ£at ÅŸarpele de aramă în chipul crucii, atunci toÅ£i israelitenii muÅŸcaÅ£i de ÅŸerpi, îndreptând ochii ÅŸi inimile lor spre această reprezentare care Îl preînchipuia pe Domnul Iisus Hristos răstignit pe Cruce, s‑au vindecat.

Åži la Sfântul Apostol Pavel gândirea era îndreptată la Crucea Domnului ÅŸi la Domnul Iisus Hristos, pe această Cruce pe care s‑a adus înfricoÅŸătoarea jertfă de pe Golgota, pe Crucea care a răstignit păcatele lumii. El a uitat de toate, nu se putea gândi la nimic altceva. Se gândea doar la Domnul, răstignit pe Cruce. Iată cât de profund simÅ£ea Apostolul Pavel Crucea lui Hristos!

Dar noi cu ce ne lăudăm? Ne lăudăm cu succesele în activitatea noastră ÅŸtiinÅ£ifìcă, socială. Ne fălim cu laude, distincÅ£ii ÅŸi ordine primite pentru această activitate, cu succesele vieÅ£ii noastre – bogăÅ£ie, agerime, dibăcie, cu succesele noastre în sport. Iată cu ce ne lăudăm noi ÅŸi spre ce sunt îndreptate inimile noastre.

Iar toÅ£i sfinÅ£ii, precum Apostolul Pavel, se răstigneau împreună cu Domnul Iisus Hristos. În inimile lor s‑au întipărit profund cuvintele Domnului ÎnsuÅŸi ÅŸi cele ale Apostolilor. Ei Å£ineau minte ce a spus Apostolul Pavel: „La cele de sus să cugetaÅ£i, nu la cele de pe pământ, căci voi aÅ£i murit, iar viaÅ£a voastră este împreună cu Hristos ascunsă‑n Dumnezeu,” (Col. 3, 2‑3). Ei au murit prin Botez pentru toate mângâierile ÅŸi bunurile lumii, s‑au îngropat cu Hristos ÅŸi, la fel ca în Apostolul Pavel, în ei trăia Hristos. Nu uitau cuvintele lui: „Într‑adevăr pătimim împreună cu El, pentru ca împreună cu El ne ÅŸi slăvim.” (Rom. 8, 17). Cu toată inima aspirau să pătimească împreună cu Hristos pentru adevărul suprem, pentru dragoste, pentru lumina cerească. Ei nu uitau cuvintele Domnului: „Dacă‑Mi slujeÅŸte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.” (In 12, 26). Åži ei din toată inima Îl slujeau pe Domnul, toate gândurile lor, toate aspiraÅ£iile minÅ£ii ÅŸi inimii lor le îndreptau spre a‑L urma pe Hristos, fìindcă în faÅ£a lor stătea făgăduinÅ£a neobiÅŸnuită a Lui: „Unde sunt Eu, va fi ÅŸi slujitorul Meu.”.

Care făgăduinÅ£ă poate fi mai înaltă decât aceasta? Hristos ne făgăduieÅŸte că cei care Îl vor urma, cei care vor iubi Crucea Lui, cei care se vor răstigni împreună cu El ÅŸi numai la El vor cugeta vor fi unde va fi El, vor fi cu El ÅŸi cu Tatăl Ceresc. Åži mulÅ£ime de oameni cu inima curată care L‑au iubit pe Domnul Iisus Hristos L‑au urmat, au mers acolo unde El i‑a chemat. Åži s‑a făcut pustie lumea pentru ei, nu le‑a trebuit nici o distracÅ£ie, toate acestea sunt mărunte, fiindcă ei cugetau la cele veÅŸnice, iar nu la cele pământeÅŸti. Åži‑au îndreptat toate gândurile spre cele veÅŸnice. Au început să privească nu la frumuseÅ£ile lumii, ci în adâncul inimii lor. S‑au îndeletnicit nu cu adunarea bunurilor lumeÅŸti, nu cu aranjarea vieÅ£ii lor pământeÅŸti, ci cu contemplarea adâncului inimii lor ÅŸi cu curăÅ£irea ei. Ei plecau din lume în păduri dese, în pustie, în munÅ£i, iar acolo, lăsând în urmă toată lumea, cu toate interesele ei mărunte ÅŸi nesemnifìcative, aspirau spre veÅŸnicie, spre Hristos. Ei s‑au răstignit cu Hristos ÅŸi lumea s‑a răstignit pentru ei. Iată cum împlineau aceste cuvinte ale lui Hristos ÅŸi ale Apostolului Pavel cei mai mari creÅŸtini. 

Iar noi, creÅŸtinii cei slabi, măcar uneori să ne amintim de Crucea lui Hristos. Măcar ÅŸchiopătând, împiedicându‑ne ÅŸi căzând, să mergem după Hristos.

Să fie în faÅ£a noastră mereu chipul Sfântului Pavel, al tuturor sfinÅ£ilor ÅŸi cuvioÅŸilor mucenici, pentru care lumea a fost răstignită ÅŸi care s‑au răstignit împreună cu Hristos.

Sfântul Apostol Pavel spune: „De acum înainte nimeni să nu‑mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus.” (Gal. 6, 17).

Pe Sfântul Apostol îl băteau, îl defăimau, se străduiau să‑l ucidă. Tot trupul lui era acoperit de semnele lui Hristos ÅŸi el cerea să fie lăsat, să nu fìe împovărat.

MulÅ£i dintre cei care L‑au iubit pe Hristos pot spune la fel: nimeni să nu ne împovăreze, să nu ne defăimeze, nimeni să nu clevetească împotriva noastră, nimeni să nu ne chinuie cu tot felul de presupuneri, fìindcă purtăm semnele Domnului Iisus.

Această cuvântare Sfântul Apostol Pavel a încheiat‑o cu cuvintele cu care o voi încheia ÅŸi eu: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraÅ£ilor! Amin!” (Gal. 6, 18).