Acest neobosit soldat propovăduia credința în cetatea Bologniei, înfruntându-i cu învățăturile sale pe arieni și pe păgâni. Intrând în conflict cu prefectul păgân Marin, Proclu a fost condamnat la moarte prin decapitare. De la locul decapitării sale, aflat pe o colină în afara cetății, a plecat cu capul ținut în mâini până la baza colinei, unde astăzi se află biserica închinată lui, precum și sfintele sale moaște. În 1389 i s-a deschis sfântul său mormânt, unde au fost găsite moaștele a doi sfinți, Sfântul Mucenic Proclu, soldatul, și Sfântul Sfințit Mucenic Proclu, episcop de Terni (†14 aprilie); acesta, fiind persecutat de regele Totila, s-a refugiat la Bologna, unde a avut parte de un sfârșit mucenicesc, în anul 306. Sfintele lor moaște se află într-un frumos relicvariu așezat în altarul Bisericii „San Procolo” din Bologna.

Sfântul Ierarh Imerie, episcop de Amelia (†17 iunie 560)

Sfântul Imerie era de neam din zona Calabriei și ducea o viață monahicească, practicând o asceză severă, pe o insulă pustie din sudul Italiei. Datorită virtuților sale a fost ales episcop de Amelia, în Umbria, slujire pe care a săvârșit-o cu multă hărnicie și disciplină. O regulă la care ținea foarte mult era aceea de a nu da ascultare aproapelui până când nu o săvârșea el însuși. Când vizita bolnavii, se îngrijea de sănătatea lor trupească, dar și de cea sufletească, povățuindu-i în cele ale credinței. Sfârșitul vieții l-a găsit în aceeași credință și evlavie în care fusese ales episcop de Amelia. În jurul anului 965, sfintele sale moaște au fost mutate la Cremona, unde au rămas până în anul 1129 (sub ruinele catedralei), când au fost descoperite și mutate într-un relicvariu, la mormântul său întâmplându-se multe și felurite minuni. Moaștele Sfântului Imerie se află astăzi în cripta catedralei din Cremona.

Sfânta Muceniță Demetria de la Roma, fecioara (†21 iunie 363)

Aceasta era fiica Sfântului Mucenic Flavian (†22 decembrie) și a Sfintei Mucenițe Dafroza (†4 ianuarie), și sora Sfintei Mucenițe Viviana (†2 decembrie). A trăit la Roma, în vremea împăratului Iulian Apostatul, cel care i-a și condamnat la moarte pentru credința lor. Flavian, făcând parte din administrația Romei și nedorind să renunțe la credința sa, a fost exilat, iar soția sa, Dafroza, a fost aruncată în închisoare. Nelăsându-se înduplecați de vorbele măgulitoare ale antipaților, au fost aduse și fiicele lor, Viviana și Demetria, pentru a-i întoarce de la credința lor, dar acestea mai tare îi întăreau pe părinții lor în cele ale credinței. Sfinții Flavian, Dafroza și Viviana au primit sfârșitul mucenicesc prin tăierea capetelor, iar Sfânta Demetria și-a dat sufletul în mâinile Domnului cântând cântări de laudă, în timp ce era în închisoare. Sfintele ei moaște, împreună cu ale Sfintei Dafroza și ale Sfintei Viviana, se află la Roma, în Biserica „Santa Bibiana”, sub altarul principal. 

Pentru rugăciunile Sfinților Tăi, Doamne, miluiește-ne pe noi!