Sfinții Mucenici Cassius, Florentius, Gereon și alți soldați din Legiunea Tebană († 10 Octombrie 304)

publicat in Sinaxar pe 6 Octombrie 2016, 16:16

Sfinții Mucenici Cassius și Florentius din Bonn si Gereon din Koln, împreună cu tovarășii lor, cu toții soldați în Legiunea Tebană aflată în slujba împăraților romani, au luat cununa muceniciei pro­babil în anul 303 sau 304, în timpul prigoanei inițiate de Dioclețian împotriva creștinilor. Sfinții Cassius și Florentius sunt și ocrotitorii parohiei românești din fosta capitală a Germaniei.

LEGIUNEA TEBANÄ‚

Acești mărturisitori din Legiunea Tebană proveneau în mare parte din Egipt și cei mai mulți erau creștini, fiind știut faptul că acest ținut a fost unul dintre primele creștinate aproape în totali­tate.

Potrivit lui Eucherius al Lyonului (Passio Acaunensium martyrum,scrisă în jurul anului 440), împăratul Dioclețian l-a trimis pe Maximian Hercules în Galia, unde printre romanii stabiliți în zona Lyonului s-a format un grup armat intitulat bagaudae(„luptătorii”), care sfidau guverna­rea imperială. Pentru a restabili ordinea în regiune, Maximian a primit ca ajutor și Legiunea Tebană, compusă din 6600 de soldați conduși de generalul Mavrichie.

Atunci când Maximian se afla pe punctul de a trece Alpii în Galia, a aflat că un general cu numele Carausius, având sub jurisdicție regiunea dintre Galia și ținutul populat de saxoni (zona Rinului), s-a răsculat și el împotriva împăratului. La această veste, Maximian a trimis o parte din armata de care dispunea peste Rin. Din aceasta făceau parte generalii tebani Gereon, Victor, Cassius și Florentius, împreună cu soldații subordonați lor.

MUCENICIA SFÂNTULUI MAVRICHIE SI L UNEI PÄ‚RÅ¢I A LEGIUNII TEBANE ÎN ALPI

După împărțirea armatei, Maximian a dispus ca armata rămasă cu el să petreacă un timp pentru odihnă în localitatea alpină Octodurum (azi Martigny, Elveția), ocazie cu care a ridicat un altar păgân și a ordonat tuturor soldaților să aducă jertfă idolului. Potrivit lui Eucherius, Sfântul Mavrichie și cei din subordinea lui au refuzat să se supună ordinului și au poposit la Agaunum (Maurice d’Agaune). Apoi au refuzat să aducă jertfă și să lupte împotriva fraților lor, motivând că sunt creștini. După două deci­mări succesive, în final întreaga legiune a fost nimicită fără a se împotrivi la 22 septembrie 286, dată la care sunt prăznuiți de Biserică.

MUCENICIA SFINÅ¢ILOR CASSIUS, FLORENTIUS ÅžI GEREON

Episcopul Jacobus de Voragine (în Legenda Aurea,sec. XIII) și monahul francez Helinard (Passio Gereonis,sec. XII), istorisesc martiriul tebanilor trimiși pe valea Rinului, care a avut loc cu aproape 10 ani mai târziu. Povestitorii medievali relatează că după martiriul din Alpi, împăratul și-a trimis călăii în Bonnul de azi, unde i-au executat pe Cassius, Florentius și alți șapte soldați. După aceasta, oamenii împăratului au mers la Colonia Agrippina (Koln), iar acolo i-au întâlnit pe Gereon și 318 soldați ai săi pe un câmp din apropierea orașului, unde mai târziu s-a ridicat biserica Ad Martyres (azi Mechtern, lângă Koln). Aceștia au mărturisit cu hotărâre numele lui Hristos și au fost decapitați.

Trupurile lor însângerate au fost târâte pe câmp și aruncate într-o fântână adâncă. Ceva asemănător s-a petrecut în Xanten, la 100 km spre nord, cu Sfântul Victor și 330 de tovarăși ai săi. Alți mucenici din aceeași legiune au fost executați în același fel în Solothurn (Victor și Ursus), precum și la nord de Trier, craniile și oasele celor din urmă fiind păstrate până as­tăzi în biserica Sfântul Paulin din oraș. Sfinții din cele trei orașe de pe valea Rinului sunt sărbătoriți la 10 octombrie, deși este greu de crezut că toate cele trei martirii au avut loc în aceeași zi. Data de prăznuire e atestată în Martirologulieronimian, în jurul anului 430.

CINSTIREA

Toți acești mucenici au fost cinstiți la scur­tă vreme după moartea lor, creștinii ridicând bi­serici deasupra sau în apropierea mormintelor acestora. Prima biserică închinată Sfântului Mavrichie e menționată de episcopul Teodor din Octodurum în 375. Un act de donație, sem­nat de nobilul Helmgar, atestă și existența bise­ricii sfinților Cassius și Florentius în 649 d.Hr., deși ea se pare că datează din secolul al IV-lea. La 2 mai 1166, episcopul Rinaldus din Dassel a dispus mutarea moaștelor sfinților Cassius și Florentius în altarul principal din dom, acestea fiind apoi ascunse, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, pentru a nu fi profanate. Abia în 1928-1929, în urma unor lucrări de restau­rare, au fost redescoperite într-unul din­tre turnurile domului, iar în 1971 au fost așezate într-un nou relicvar.

Existența unei bazilici în cinstea Sfântului Gereon și a tovarășilor săi la Koln este confirmată în 590 de Grigorie din Tours. Åži aceasta se pare că exista deja pe la mijlocul secolului al IV-lea, fi­ind împodobită cu mozaicuri și metal strălucitor. Potrivit legendei, biserica ieșea în evidență prin strălucirea ei au­rie, fapt pentru care locuitorii din Colonia au ajuns să îi numească pe sfinții mucenici „Sfinții de aur”. Åži la Xanten există o bazilică foarte veche, dedicată muce­nicului Victor și celor împreună cu dânsul.

Potrivit tradiției, Sfântul Gereon și tovarășii săi au primit mucenicia pe o coloană care acum se află la intrarea în biserică, sân­gele lor curgând de pe sabia călăului pe stâlp. Creștinii au cinstit această relicvă, iar în Evul Mediu credeau că ar avea capacitatea de a dis­tinge binele de rău și a-i pedepsi pe răufăcători. Din acest motiv, pe ea sunt scrise cuvintele: „Adde fidem, fuit hic pridem fusus cruor idem/ ad lapidem, si dem me male, punit idem” („Crede: chiar pe această piatră a curs odinioară sânge/ dacă sunt vinovat, îmi voi primi aici pedeapsa”). În 1794, armatele revoluționare franceze au spart coloana și au cărat partea superioară într-o pădure din Brauweiler sau Bergheim, iar aceasta s-a pierdut în timpul transportului.

OCROTITORI AI ROMÂNILOR DIN BONN

Potrivit estimărilor din 2014, aproape o mie de români aveau orașul Bonn ca loc de re­ședință. Astăzi, numărul lor este cu siguranță mult mai mare, lor adăugându-se mulți care locuiesc în orășelele din jur. Pentru aceștia, de­mersurile pentru înființarea unei biserici ro­mânești au început încă din 2008, iar de la 1 august 2009 parohia nou înființată, cu slujire în fiecare duminică în biserica Sfânta Margareta de pe malul Rinului, are propriul preot. Încă de la început, pe lângă Sfântul Arhidiacon Åžtefan, comunitatea românească îi are ca ocro­titori pe sfinții mucenici Cassius și Florentius. Icoana lor împodobește altarul mobil, care de­ocamdată trebuie strâns după fiecare slujbă. Dar dorința românilor de a avea propria bise­rică în apropierea consulatului românesc prin­de contur. La 4 iunie a.c., Mitropolitul Serafim, alături de părintele paroh Cătălin Preda și alți preoți și invitați, a pus piatra de temelie a vii­toarei biserici de lemn. În ea, românii își vor găsi loc de tihnă, ocrotiți de mucenicii tebani Cassius și Florentius.