Adevărata Evanghelie de Paști nu este cea care se citește noaptea, Prologul Evangheliei de la Sf. Ioan – care este mai degrabă legat de Naștere și de botez – ci pericopa Învierii de la sfântul Matei, citită la liturghia din Sâmbăta Mare (Mt 28). Ori, în această pericopă un loc central îl ocupă un grup de personaje: anume femeile Mironosițe [1], două la număr la sfântul Matei, dar trei la sfântul Marcu, și anume Maria Magdalena, Maria lui Iacov și Maria Salomeea (cunoscute în Occident sub numele de "cele trei Marii").

Cele trei femei sunt un model de viață creștină și salvează onoarea omenirii. Sunt curajoase, ascultătoare, iubitoare și mai ales au credință.

De curaj au avut nevoie pentru a urma pe Hristos: L-au urmat tot timpul Patimilor Sale, fără teamă de privirile piezișe, de vorbele grele, de bruftuluielile evreilor și ale soldaților romani, pe când Apostolii, "bărbații", au fugit și s-au adăpostit în foișor "de teama evreilor" (Au prins pe Domnul: dacă ne prind și pe noi? Să fugim…). Åži le mai trebuie curaj ca să meargă, la răsăritul soarelui, la mormântul Celui răstignit, păzit de soldați !

Curajul și libertatea lor ar putea să le îndemne să uite, să calce în picioare Legea. Dar nu fac asta, ci rămân în ascultare. În ciuda nestăpânitei dorințe de a merge să-L caute pe Stăpânul mult iubit la mormânt, ele țin sâmbăta, pentru că Legea vine de la Dumnezeu. Fac ascultare lui Dumnezeu. Å¢in Sâmbăta așa cum Fiul Omului a ținut-o prin moartea Sa. Frumoasă pildă de purtare creștină prin antinomia ei (libertate - ascultare) !

Dar ce e mai frumos și mai extraordinar este fapta lor. Aceste trei femei se trezesc dis de dimineață, de cu noapte chiar, pentru a merge la căpătâiul unui mort ! Aceste trei femei iubesc un om care a murit. Au o asemenea iubire pentru Mesia – Rabbi Yeshouah – că îl iubesc și dincolo de moarte. În ciuda acestei morți – a acestei morți groaznice, moarte umilitoare de rob – ele cred că Iisus este și rămâne Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot, desigur, să-și închipuie că a înviat, pentru că aceasta ar depăși orice înțelegere, dar au intuiția că totul nu se poate termina aici, cu moartea lui « Rabbouni » cel mult iubit. Åži ce vor să facă ele la Mormânt ? Să aducă miresme pentru a unge trupul lui Iisus. Nu există gest mai plin de iubire decât a dărui mir: este un act gratuit de iubire. Iar mirul este aici prezența inefabilă a Duhului Sfânt, Dătătorul de viață. A veni să îmbălsămeze trupul lui Iisus mort este semnul intuiției duhovnicești a acestor femei : El nu poate să rămână zăcând în moarte, ci va trăi … Ele fac deci o faptă de iubire gratuită pentru Dumnezeu. Aceste femei își merită numele de Maria, care înseamnă « iubitoarea luminii»². Mai cu seamă Maria Magdalena, femeia atât de iubitoare, cea care răspândise « un nard de mare preț » pe capul și picioarele Domnului « pentru îngroparea Sa» (Mat 26,12) și care este personajul central (la Sfântul Ioan, Hristos înviat îi apare numai ei).

În sfârșit, mironosițele au o credință nezdruncinată. Ele merg către mormânt știind că este pecetluit cu o piatră uriașă și se întreabă: « cine ne va da la o parte piatra? » Fără să mai vorbească de soldați, care poate aveau să le întoarcă din drum… Nici nu știu dacă vor putea intra în Mormânt pentru a unge trupul Domnului, dar se duc. Au credință !

Hristos va răspunde fără a întârzia acestei iubiri arzătoare: ele vor fi primele care-L vor vedea înviat. Ce dar sublim din partea Stăpânului !

Când sosesc la mormânt, Îngerul Domnului prăvălise piatra ca să arate că mormântul era gol: « veniți de vedeți … ». Ele sunt martorii înverii pentru întreaga omenire, pentru întregul univers. Hristos a ieșit din mormântul pecetluit pentru că a înviat cu trupul slavei Sale, acest trup transfigurat care nu mai este supus materiei, nici timpului, nici spațiului. Iar îngerul adaugă : « Să nu vă temeți … » (soldații însă sunt îngroziți, dar îngerul nu-i liniștește, pentru că ei au ucis pe Fiul Omului, începătorul vieții). De asemenea, când Hristos le întâlnește și Se arată lor, le spune « nu vă temeți… ». Cel care are o inimă iubitoare și credință nu are a se teme de nimic, pentru că este « sub acoperământul aripilor Sale », ale Celui Atotputernic (Ps 17[16], 8).

Cele trei Marii vor duce Vestea cea Bună Apostolilor care nu le vor asculta cuvintele pe care le vor socoti « născoceli femeiești» și nu le vor crede.

Mironosițele sunt pentru toți creștinii un model și o pildă duhovnicească pe care am putea-o rezuma în trei fraze:

-Trebuie să mergem în întâmpinarea Domnului de îndată ce în viața noastră apare o lumină duhovnicească, un răsărit care se arată în mijlocul nopții, și să plecăm « foarte de dimineață », adică fără a întârzia, presupunând însă că ne-am pregătit printr-o « sâmbătă», adică o interiorizare.

-Trebuie să mergem cu curaj către mormânt – care este moartea și închide în el toate morțile noastre  – fără să ne întrebăm cine ne va da la o parte piatra : Domnul se va îngriji ….

-Trebuie să fim în stare să facem un act gratuit de iubire pentru Dumnezeu, așa cum a făcut El însuși pentru noi. Åži este vorba de o iubire arzătoare, o iubire cu I mare, și nu de o apropiere intelectuală de Dumnezeu sau de o relație interesată. Iată ce așteaptă Dumnezeu de la noi.

În simbolistica paulinică a nunții, bărbatul reprezintă pe Hristos iar femeia omenirea, Biserica. Ce nădejde pentru omenire de a avea întru sine pe cele trei Mironosițe venite la mormântul lui Hristos ! Să ne fie ele dascăli în taina Paștilor !

P. Noël TANAZACQ

Preot paroh, parohia Sfânta Genoveva și Sfântul Martin (Paris)