Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale si Meridionale
Revista de spiritualitate ortodoxa si informare - www.apostolia.eu
„Prochimenul (gr. prokeimenon) este un verset psalmic responsorial care introduce de obicei lecturile biblice. Etimologia lui face aluzie la faptul că acest vers este așezat înaintea unui pasaj mai lung (pro + keime). Însă explicația gramaticală conform căreia prochimenul însoțește lectura biblică nu surprinde îndeajuns sensul cuvântului grecesc. Prochimenele corespund „gradualiilor” din Biserica latină, care, spre deosebire de prochimen, își au locul după lectura scripturistică.
De asemenea, putem spune despre prochimen că este ca un motto înaintea unui text mai mare, sintetizând învățătura de credință în câteva cuvinte esențiale.
În cadrul slujbelor ortodoxe există trei grupe de prochimene mai cunoscute. Din prima grupă fac parte prochimenele pentru cele șapte zile ale săptămânii, de la slujba Vecerniei. Acestea se cântă imediat după imnul „Lumină lină” și se găsesc în Ceaslov (mai nou şi în Catavasier).
După aceste prochimene, în perioada catehumenatului, în anumite perioade din an1 se citeau cel puțin trei pasaje din Vechiul Testament, care astăzi se mai găsesc doar la sfinții cu polieleu și la praznicile împărătești. Acestea se numesc paremii2.
Din a doua grupă fac parte prochimenele cântate antifonic de cor și de citeț, în cadrul utreniei. Ele sunt rânduite pe cele opt glasuri și sunt puse imediat după cântarea antifoanelor (cântările treptelor), specifice glasului.
Grupa a treia cuprinde prochimenele care se cântă ori se recită înainte de citirea Apostolului (fragmente din Epistole și din Faptele Apostolilor), la Sfânta Liturghie. Acestea se găsesc în Apostol și sunt rânduite atât după cele opt glasuri duminicale, cât și pentru fiecare zi a săptămânii3.
În afară de aceste prochimene, există și altele, specifice praznicelor împărătești și altor zile deosebite. Spre exemplu, în duminica lăsatului sec de brânză – numită și duminica iertării – se cântă pe larg un prochimen plin de umilință, numit în unele cărți prochimen mare: „să nu întorci fața Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi”. Iar la a Doua Înviere (Vecernia din prima zi de Paști) se cântă: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?! Tu ești Dumnezeu carele faci minuni!”[4]. Este un prochimen mai cunoscut, deoarece se cântă și cu ocazia hramurilor, în mănăstiri și în parohii. Aceste două prochimne exprimă poate cel mai bine pocăința omului și năzuința lui către Dumnezeu, dar și puterea pe care Dumnezeu ne‑a dat‑o în lume, spre schimbare, prin Sfintele Taine.
Dar, întorcându‑ne la prochimenele de la Vecernie, specifice zilelor săptămânii, să vedem din ce psalmi sunt textele acestora și ce mesaj principal au fiecare.
Sâmbătă seara, pe glasul al 6‑lea, se cântă: „Domnul a împărățit, întru podoabă S‑a îmbrăcat”, cu stihurile următoare: 1. „îmbrăcatu‑S‑a Domnul întru putere și S‑a încins”;2. „pentru că a întărit lumea care nu se va clinti”;3. „Casei Tale se cuvine sfințenie, Doamne, întru lungime de zile”. Textul este din psalmul 92, versetele 1, 2 și 7, care, în întregimea sa, este o cântare de laudă adusă lui Dumnezeu pentru ziua de dinaintea sâmbetei, zi în care „pământul s‑a locuit”, adică lucrarea Creației a fost adusă la desăvârșire și totul a devenit pentru Domnul ca o podoabă frumoasă care Îi arată puterea, pământul însuși fiind „așternut picioarelor lui”. În plan nou‑testamentar, în ziua de dinaintea duminicii, în „aleasa și sfântă zi, una, a sâmbetelor”, Hristos, prin moartea Sa pe Cruce Se îmbracă întru slavă5, iar prin Înviere împărățește peste păcat și peste moarte, aceasta fiind ca o recreare sau o înnoire a lumii.
Duminică seara se cântă pe glasul al 8‑lea: „Iată, acum binecuvântați pe Domnul toate slugile Domnului”, cu stihul „cei ce stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru”. Textul este din Psalmul 133, versetul 1 și îi îndeamnă pe toți cei aleși ai Domnului la rugăciune și la închinare, atât în biserică, după cum ne îndeamnă și psalmul 131, 7: „intra‑vom în lăcașurile lui, închina‑ne‑vom la locul unde au stat picioarele lui” (așternutul picioarelui Lui fiind, așa cum am văzut la 14 septembrie, Lemnul Sfintei Cruci), cât și în intimitatea noastră, așa cum îndeamnă continuarea psalmului 133 (vers 2): „Noaptea ridicați mâinile voastre spre cele sfinte și binecuvântați pe Domnul.”.
Luni seara, pe glasul al 4‑lea, se cântă: „Domnul mă va auzi când voi striga către dânsul”, cu stihul „când Te‑am chemat, auzitu‑m‑ai, Dumnezeu dreptății mele”. Textul este din psalmul 4, versetele 3 și 1 și arată fidelitatea desăvârșită a lui Dumnezeu față de om, creația sa cea mai de preț, dar și trecerea pe care o are cel drept și cuvios înaintea lui Dumnezeu. Dacă Îl ascultăm pe Dumnezeu, și El va asculta de noi. De aceea zice: „Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.”(In 16, 23).
Marți seara, pe glasul întâi, se cântă: „Mila Ta, Doamne, mă va urma în toate zilele vieții mele”, cu stihul „Domnul mă paște și nimic nu‑mi va lipsi; la loc de pășune, acolo m‑a sălășluit”. Textul este din psalmul 22, versetele 7 și 1‑2 și ne arată că mila lui Dumnezeu va fi cu noi în toate zilele vieții noastre, dacă vom fi ascultători față de El. Poporul evreu, în timpul peregrinării prin pustiu, cât timp era ascultăror față de Dumnezeu nu ducea lipsă de nimic. La fel și noi, dacă vom fi ascultători față de El, nu doar că vom primi cele vremelnice, dar ne va purta Domnul ca pe niște oi cuvântătoare către „pășunea ce veșnică”, spre Împărăția Cerurilor.
Miercuri seara, pe glasul al 5‑lea, se cântă: „Dumnezeule, întru numele Tău mântu-iește‑mă și întru puterea Ta mă judecă”, având drept stih „Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte graiurile gurii mele”. Prochimenul este din Psalmul 53, versetele 1 și 2. Înțelegem din context că prin această rugăciune profetul cere de la Dumnezeu, în întristarea sa, fiind prigonit de oamenii fără de lege, să i se facă dreptate și judecată. De altfel, Domnul ne și îndeamnă să nu ne facem judecată și dreptate singuri, ci să așteptăm judecata Lui (știm doar cum una dintre rugăciunile de la Taina Sfântului Maslu aseamănă dreptatea omului cu o cârpă lepădată, care nu mai este bună de nimic...).
Joi seara, pe glasul al 6‑lea, se cântă: „Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul”, cu stihul „ridicat‑am ochii mei la munți. De unde va veni ajutorul meu?”. Textul este din Psalmul 120, versetele 2 și 1 și ne arată că nădejdea noastră stă nu într‑un Dumnezeu închipuit, sau într‑un idol făcut de mâini omenești și născocit de demoni (după cum spune Sf. Ioan Gură de Aur), nici în „fiii oamenilor „sau „în boieri”, ci în Dumnezeu, care „a creat cerul și pământul, cu toată făptura lui”.
Vineri seara, se cântă, pe glasul al 7‑lea: „Dumnezeule, sprijinitorul meu ești Tu și mila Ta mă va întâmpina”, cu stihul „scoate‑mă de la vrăjmașii mei, Dumnezeule, și de cei ce se scoală asupra mea izbăvește‑mă”. Textul este din Psalmul 58, versetele 10 și 1, și reia într‑un fel temele prochimenelor de marți și de miercuri seara, vorbind despre mila lui Dumnezeu și despre nădejdea noastră în El atunci când cei răi ne împresoară. Doar spune Sfântul Apostol Pavel: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate sta împotriva noastră?” (Rm. 8, 31).
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale
Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni
Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni
Copyright @ 2008 - 2023 Apostolia. Toate drepturule rezervate
Publicatie implementata de GWP Team