Între sfinții care au avut o contribuțieînsemnată la creștinareasud-vestului Germaniei de astăzi se numără și Sfântul Magnus, pomenit în Bisericile Ortodoxă și Catolică în ziua de 6 septembrie. De origine alamană sau retoromană, Sfântul Magnus s-a format la mănăstirea de la St. Gallen, fiind apoi chemat la misiune în ținutul Allgäu de către episcopul de Augsburg. Propovăduirea cu succes a creștinismuluiși numeroasele minunipe care le-a săvârșit au dus la trecerea lui în rândul sfinților, fiind considerat astăzi, pe bună dreptate, „apostolul ținutului Allgäu”.

Cea mai veche mărturie despre cinstirea Sf. Magnus o avem din secolul al 9-lea, în Martirologiul de la Reichenau, unde este pomenit cu numele și este consemnată și ziua trecerii sale în veșnicie. Informații despre viața acestui sfânt foarte popular ne oferă mai multe manuscrise, a căror valoare istorică este, în parte, constestată astăzi. Vita S. Magni Faucensis vetus¹, scrisă în jurul anului 895,a fost foarte răspândită și de mai multe ori prelucrată, ultima dintre redactări aparținând călugărului Otloh de la mănăstirea „Sf. Emmeram” din Regensburg. Unii consideră că biografia a fost prelucrată chiar până în perioada barocului.

Această biografie ne relatează mai întâi plecarea călugărilor Gallus, Columban și Magnoald (așa cum era numit Sf. Magnus) din Irlanda. Magnoald a rămas împreună cu Teodor și Sf. Gallus la lacul Konstanz și a fost hirotonit diacon. După moartea Sf. Gallus a venit la el preotul Tozzo, spre a căuta misionari pentru ținutul Allgäu, un teritoriu în parte încăpăgân. Magnoald, numit de către localnici Magnus cel Mare, în urma unei minuni săvârșite la Bregenz (vindecarea unui orb), împreună cu Teodor, l-au însoțit pe preotul Tozzo spre acest ținut. Legat de minunea de la Bregenz, mai este relatat și faptul că orbul vindecat i-a mulțumit cu următoarele cuvinte: „Mare ești tu și mare este opera ta”! (Magnus es tu et magna opera tua!).

INFORMAȚII ISTORICE ȘI LEGENDARE

Așa relatează această Vita sosirea lui Magnus la St. Gallen, minunea de la Bregenz și mai apoi activitatea la Kempten și-n ținutul Allgäu. Cercetătorii moderni au stabilit între timp că unele din afirmațiile făcute în această Vita sunt anacronice, iar altele legendare.

Deși s-a născut în jurul anului 699, probabil, la St. Gallen, biografia îl face pe Magnus contemporan cu Sf. Gallus (†650) și Columban (+615), deși aceștia au trăit cu aproape jumătate / un secol mai devreme. Se pare că Magnus a crescut la St. Gallen, fiind de origine alamană sau retoromană și s-a călugărit la mănăstirea din St. Gallen, fiind contemporan cu Teodor, cel care a scris, mai târziu, prima sa biografie². La St. Gallen, după moartea Sf. Gallus, s-a dezvoltat o frumoasă și activă comunitate monahală. Până în jurul anilor 730-740, Magnus a trăit în apropierea acestei comunități ca eremit.

MISIUNE LA KEMPTEN ȘI LA FÜSSEN

De aici a fost chemat, înjurul anului 746³, de către episcopul Wikterp de Augsburg, care rezida momentan la Epfach (în estul ținutului Algäu), să facă misiune în ținutul Algäu. Însoțit de Teodor și Tozzo, Magnus a venit în acest teritoriu situat între râurile Iller și Lech.

Probabil că solicitarea episcopului era în legătură cu dorința triburilor alamane și baiuvare de a se emancipa de sub conducerea Regatului Franc, înfruntea căruia se afla atunci dinastia merovingiană. Magnus a propovăduit mai întâi în localitatea Cambodunum (Kempten), unde conform tradiției, a îndepărtatșerpiiși a alungat demonii. Cambondunum-ul era un înfloritor oraș comercial, situat între Italia și provinciile nordice ale Imperiului Roman de Apus. Toate bunurile trasportate prin munți, cu catâri și alte animale de povară, erau depozitate mai întâi aici, înainte de a fi distribuite. Prin acești romani, ca și-n alte provincii, au ajuns primii creștini în zonă. Odată cu retragerea romană, ținutul aceasta s-a sălbăticit, de aceea au fost chemați acești misionari de către episcopul de Augsburg.

Cei trei misionari amintiți mai sus au propovăduit Evanghelia mai întâi înacest oraș comercial,numit Cambondunum (Kempten). În afara vechiului oraș roman, nu foarte departe, se va dezvolta, începând cu anul 752, cea mai importantă mănăstire benedictină din ținutul Algäu (mănăstirea Ottobeuren), care va juca un rol important în perioada carolingiană a Regatului Franc (Regnum Francorum). Rămânând Teodor în Kempten, Magnus a plecat mai departe, însoțit de Tozzo, propovăduind Evanghelia pe malul râului Lech. Aici a ridicat mai întâi o bisericuță, la Waltendorf (astăzi partea estică a localității Schwangau lângă Füssen), după care a ridicat o chilie în localitatea Füssen, pe terenul primit ca danie din partea regelui franc Pépin cel Tânăr, din care s-a dezvoltat mai apoi o comunitate monahală.

După o informație legendară, în drum spre Füssen, la Rosshaupten, Magnus a omorât un balaur care le bloca drumul. Aici a ridicat un oratoriu în cinstea Sfintei Fecioare Maria și a Sf. Florian, lăsându-l ca preot pe Tozzo.

În biografie, pe lângă  minunea îndepărtării șerpilor cu ajutorul toiagului care îi aparținuse Sf. Gallus, mai sunt relatate minunea cu ursul, dar și îndepărtarea insectelor (cărăbuși de mai, etc.), care puneau culturile în pericol.

Fără îndoială, Magnus a avut o contribuție deosebită la întărirea creștinismului în localitatea Füssen, chiar dacă unii consideră astăzi că creștinarea Bavariei era încheiată cu o jumătate de secol înainte⁴. La Füssen se pare că exista deja o biserică, închinată Sf. Arh. Ștefan. În contradicție cu cele afirmate în biografie, este cunoscut faptul că localitatea Füssen se găsea la un loc de confluență pe drumul antic Via Claudia Augusta, care făcea legătura dintre orașul episcopal Augsburg și Roma⁵. De aceea, nu este clar din porunca cărui ierarh a venit Magnus la Füssen. Conform biografiei scrise mai târziu, se pare că din porunca episcopului de Augsburg, localitatea Füssenfăcând parte din teritoriul canonic al acestui episcop.

Magnus se pare că a propovăduit Evanghelia timp de 25-30 de ani la Füssen, săvârșind și numeroase minuni. Pe lângă comunitatea monastică pe care a înființat-o acolo, datorită predicii însuflețite a lui Magnus și a minunilor săvârșite de el, s-a dezvoltat acolo și o curte regală (curtis regia; villa regia).

Magnus a trecut la cele veșnice pe data de 6 septembrie, într-o zi de duminică, în jurul vârstei de 73 de ani, de față fiind Teodor și Tozzo, Teodor ajungând între timp episcop de Augsburg (în jurul anului 772). Conform tradiției, Teodor a pus în mormânt, alături de sicriu, și o viață a sfântului, pe care el însuși o scrisese. Datorită persecuțiilor, se pare că Teodor a părăsit mai târziu ținutul Allgäu, alipindu-se de abatele Otmar, cel care a refăcut mănăstirea înființată de Sf. Gallus. Datorită neliniștilor și luptelor, se pare că mănăstirea de la Füssen a fost și ea distrusă. După reconstrucție, aici au fost aduse, din porunca episcopului Lanto (833-860) de Augsburg, moaștele Sfântului Magnus, petrecându-se și o minune. Cam în același timp, Ermenrich a scris o biografie a Sf. Magnus.

BISERICI ÎNCHINATE SFÂNTULUI ȘI FRĂȚIA SF. MAGNUS

Imediat după moarte, Magnus a fost cinstit ca sfânt. În anul 898, episcopul Adalbero de Augsburg (887-909), care a fost consilier alîmpăratului Arnulf de Kärnten (†899) și avea legături strânse cu abatele Solomon al III-lea, al mănăstirii din St. Gallen (în același timp și episcop de Konstanz), a dăruit o relicvă a Sf. Magnus mănăstirii din Sankt Gallen. Înmânarea relicvei a făcut-o personal, dăruind aceasta pentru biserica„St. Mangen”, ridicată în cinstea sfântului.⁶ Aceasta reprezintă și prima mărturie că venerarea Sf. Magnus a trecut de barierele Episcopiei de Augsburg.

Biserici închinate Sfântului Magnus se găsesc astăzi pe teritoriul Germaniei (Everswinkel, Esens, Wernau, Friedrichshafen-Fischbach, unele chiar evanghelice, la Bremen) și al Elveției (St. Gallen, Ennetmoos), iar o procesiune în cinstea sfântului are loc anual la Füssen⁷. În Evul Mediu târziua fost înființată în localitatea elvețiană Sargans și o „Frăție a Sf. Magnus”, care există și astăzi și care are ca scop, pe lângă operele caritative, păstrarea memoriei strămoșilor.⁸

BIBLIOGRAFIE

• KLAM, Christian, art. Heiliger Magnus, Apostel des Algäus, înTraunsteiner Tagblatt, ediția electronică https://www.traunsteiner-tagblatt.de/das-traunsteiner-tagblatt/chiemgau-blaetter/chiemgau-blaetter-2019_ausgabe,-heiliger-magnus-apostel-des-allgaeus-_chid,1402.html, pagină accesată la data de 4 iunie 2019.
• NAN, Alexandru, Pe urmele sfinților din Apus. Sfinții spațiului german, Cluj-Napoca 2017, pp. 45-72.
• SCHÄFER, Joachim, art. Magnus von Füssen, în: SCHÄFER, Joachim, Ökumenisches Heiligenlexikon, în varianta electronică, pagină https://www.heiligenlexikon.de/BiographienM/Maginold_Mang.html, pagină accesată la data de 3 iunie 2019.
• St. Magnusbruderschaft Sargans, cf. http://www.magnusbruderschaft-sargans.ch/geschichte/, pagină accesată la data de 7 iunie 2019.
• WALZ, Dorothea,Der heilige „Ire” Magnus von Füssen, în: WALZ, Dorothea și KAFFANKE, Jakobus, Irische Mönche in Süddeutschland. Literarisches und kulturelles Wirken der Iren im Mittelalter, Heidelberg 2009, pp. 143-156.