Adaugat la: 13 Iunie 2020 Ora: 15:14

Gheron Iosif. Fără voia lui Dumnezeu nici nu ne îmbolnăvim, nici nu murim

Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, zice înțeleptul Solomon, iar cu el sunt de acord și Părinții. Alături de ei spun și eu: fericit, de trei ori fericit este bărbatul care se teme de Domnul! 

Din această frică dumnezeiască se naște credința în Dumnezeu. Ea îl face [pe om] să creadă din tot sufletul că dacă s‑a dedicat întru totul lui Dumnezeu atunci și Dumnezeu va avea grijă de el întru toate. Åži în afară de hrană și acoperiș, întru care iarăși Acesta îl așează, altă grijă nu are. Ci se supune în toată simplitatea voii Domnului, căruia îi urmează.

Când se va înrădăcina această credință în suflet se va desființa pe deplin cunoașterea care dă naștere la îndoială și face să se micșoreze credința, iar uneori o face chiar să dispară, întrucât are puterea firii din care se hrănește. Dacă însă va învinge credința, în urma multor încercări, atunci se naște, mai bine zis i se dăruiește [omului] cunoașterea duhovnicească, aceea care nu stă împotriva credinței, ci cu aripile ei zboară și cercetează adâncurile tainelor. Åži vor fi acestea două, credința și cunoașterea, surori nedespărțite.

Să cercetăm noi, cei care ne‑am dedicat lui Dumnezeu, dacă este credință ceea ce ne stăpânește sau este cunoaștere. Dacă lași totul în seama lui Dumnezeu ai înțeles ce anume este credința și vei afla fără îndoială ajutor la El. Atunci, de mii de ori dacă vei fi încercat și ispitit de Satana pentru a‑ți lua credința, tu să preferi de mii de ori să mori decât să dai ascultare cunoașterii. Astfel ți se va deschide poarta tainelor. Åži te vei minuna înțelegând că mai înainte erai legat cu lanțurile cunoașterii, iar acum zbori cu aripi dumnezeiești deasupra pământului. Åži respiri alt aer, al libertății, de care ceilalți sunt lipsiți.

Iar dacă vezi cunoașterea că te stăpânește și te pierzi la cel mai mic pericol și deznădăjduiești, atunci să știi că nu ai încă credință, că nu ai încă nădejde deplină în Dumnezeu, care poate să te scape de orice rău. Îngrijește‑te să te îndrepți, ca să nu fii lipsit de un astfel de lucru bun.

Ia aminte acum la ceea ce îți voi spune. 

A venit odată la noi un călugăr care fusese în Elveția pentru că suferea de trei boli groaznice, nevindecabile. Cheltuise mulți bani și luase multe medicamente. Era bogat. Cineva i‑a spus să vină la mine și să‑mi spună gândurile lui. Mi‑a fost milă de el. I‑am spus că o să se facă de îndată bine, numai să creadă că Dumnezeu poate să‑l vindece. Dacă ar fi să vă spun toată povestea și cât m‑am chinuit să‑l conving ar trebui vă scriu patru coli, cel puțin. Nici nu voia să plece, nici nu se lăsa convins. Până când Dumnezeu a lucrat; și a auzit acela o voce în chip omenesc: ,,De ce nu asculți, ca să te faci bine?”. Åži așa s‑a vindecat. Eu îi ceream să mănânce ceea ce medicii îi spuneau că dacă mănâncă va muri; și să‑și pună toată nădejdea în Dumnezeu. În felul acesta îi ceream să lase cunoașterea și să urmeze credinței. În loc să mănânce de zece ori pe zi, cum i se spunea, i‑am spus să mănânce o singură dată și să‑și pună nădejdea în Dumnezeu. Numai trei zile l‑a încercat Dumnezeu și a fost de ajuns. Iar eu mă rugam pentru el cât puteam. Noaptea am văzut în somn doi șerpi înfricoșători care îl cuprinseseră să‑l omoare. Unul i se încolăcise în jurul gâtului, iar el striga cu țipete sălbatice să‑l scap. M‑am luptat cu sălbăticiunile și le‑am omorât, apoi m‑am trezit. Atunci a venit la mine și mi‑a zis: „M‑am făcut bine. Sunt ca un nou‑născut!”. Åži într‑adevăr, trupul lui se refăcuse ca trupul unui prunc. Medicamentele, pastilele și injecțiile le‑a aruncat într‑o prăpastie. Åži a trăit pe deplin sănătos, mâncând numai o singură dată pe zi.

Vedeți, dar, câte lucrează credința? Să nu credeți că eu am făcut ceva. Nu. Nu am o astfel de putere. Credința este aceea care are putere să săvârșească astfel de minuni.

Ascultați iarăși.

O călugăriță mi‑a scris că este suferindă și că dacă nu va face operație va muri. Eu îi scriu și îi spun contrariul. Aceea iarăși îmi scrie că doctorul i‑a spus că dacă nu se va opera în nu știu câte zile va muri. Eu iar îi scriu: „Ai credință! Lasă totul în grija lui Dumnezeu! Preferă mai curând moartea.”. Mi‑a răspuns după un timp că s‑a făcut bine.

Vedeți? De nenumărate ori am încercat acest lucru. Când pui moartea în fața ta și o aștepți, cu fiecare clipă moartea fuge de tine. Când îți este frică de moarte moartea te urmărește în continuu. Am înmormântat trei tuberculoși, nădăjduind că se va lua boala și la mine. M‑am îmbrăcat cu haina unui muribund, dar moartea fugea la cei care se temeau de ea. Sunt bolnav de o viață întreagă. Nu am luat niciun medicament. Am mâncat ceea ce‑mi era în mod insistent contraindicat. Åži unde‑i moartea?

Vă scriu toate acestea pentru că iubiți desăvârșirea. Cei din lume nu păcătuiesc săvârșind cele ce țin de cunoaștere, pentru că nu caută altă cale. Vreau să vă spun, după toate acestea, că fără voia Domnului nici nu ne îmbolnăvim, nici nu murim. Să fugă de la noi puțina credință.

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni