Gheron Iosif. Fără voia lui Dumnezeu nici nu ne îmbolnăvim, nici nu murim

Din această frică dumnezeiască se naşte credinţa în Dumnezeu. Ea îl face [pe om] să creadă din tot sufletul că dacă s‑a dedicat întru totul lui Dumnezeu atunci şi Dumnezeu va avea grijă de el întru toate. Şi în afară de hrană şi acoperiş, întru care iarăşi Acesta îl aşează, altă grijă nu are. Ci se supune în toată simplitatea voii Domnului, căruia îi urmează.

Când se va înrădăcina această credinţă în suflet se va desfiinţa pe deplin cunoaşterea care dă naştere la îndoială şi face să se micşoreze credinţa, iar uneori o face chiar să dispară, întrucât are puterea firii din care se hrăneşte. Dacă însă va învinge credința, în urma multor încercări, atunci se naşte, mai bine zis i se dăruieşte [omului] cunoaşterea duhovnicească, aceea care nu stă împotriva credinței, ci cu aripile ei zboară și cercetează adâncurile tainelor. Şi vor fi acestea două, credința şi cunoaşterea, surori nedespărţite.

Să cercetăm noi, cei care ne‑am dedicat lui Dumnezeu, dacă este credință ceea ce ne stăpâneşte sau este cunoaştere. Dacă laşi totul în seama lui Dumnezeu ai înțeles ce anume este credinţa şi vei afla fără îndoială ajutor la El. Atunci, de mii de ori dacă vei fi încercat şi ispitit de Satana pentru a‑ți lua credința, tu să preferi de mii de ori să mori decât să dai ascultare cunoaşterii. Astfel ți se va deschide poarta tainelor. Şi te vei minuna înţelegând că mai înainte erai legat cu lanțurile cunoaşterii, iar acum zbori cu aripi dumnezeieşti deasupra pământului. Şi respiri alt aer, al libertății, de care ceilalți sunt lipsiţi.

Iar dacă vezi cunoaşterea că te stăpâneşte şi te pierzi la cel mai mic pericol şi deznădăjduieşti, atunci să ştii că nu ai încă credinţă, că nu ai încă nădejde deplină în Dumnezeu, care poate să te scape de orice rău. Îngrijeşte‑te să te îndrepți, ca să nu fii lipsit de un astfel de lucru bun.

Ia aminte acum la ceea ce îți voi spune. 

A venit odată la noi un călugăr care fusese în Elveția pentru că suferea de trei boli groaznice, nevindecabile. Cheltuise mulți bani și luase multe medicamente. Era bogat. Cineva i‑a spus să vină la mine şi să‑mi spună gândurile lui. Mi‑a fost milă de el. I‑am spus că o să se facă de îndată bine, numai să creadă că Dumnezeu poate să‑l vindece. Dacă ar fi să vă spun toată povestea şi cât m‑am chinuit să‑l conving ar trebui vă scriu patru coli, cel puțin. Nici nu voia să plece, nici nu se lăsa convins. Până când Dumnezeu a lucrat; și a auzit acela o voce în chip omenesc: ,,De ce nu asculți, ca să te faci bine?”. Şi aşa s‑a vindecat. Eu îi ceream să mănânce ceea ce medicii îi spuneau că dacă mănâncă va muri; şi să‑şi pună toată nădejdea în Dumnezeu. În felul acesta îi ceream să lase cunoaşterea şi să urmeze credinței. În loc să mănânce de zece ori pe zi, cum i se spunea, i‑am spus să mănânce o singură dată şi să‑și pună nădejdea în Dumnezeu. Numai trei zile l‑a încercat Dumnezeu şi a fost de ajuns. Iar eu mă rugam pentru el cât puteam. Noaptea am văzut în somn doi şerpi înfricoşători care îl cuprinseseră să‑l omoare. Unul i se încolăcise în jurul gâtului, iar el striga cu țipete sălbatice să‑l scap. M‑am luptat cu sălbăticiunile şi le‑am omorât, apoi m‑am trezit. Atunci a venit la mine şi mi‑a zis: „M‑am făcut bine. Sunt ca un nou‑născut!”. Şi într‑adevăr, trupul lui se refăcuse ca trupul unui prunc. Medicamentele, pastilele şi injecțiile le‑a aruncat într‑o prăpastie. Şi a trăit pe deplin sănătos, mâncând numai o singură dată pe zi.

Vedeți, dar, câte lucrează credinţa? Să nu credeţi că eu am făcut ceva. Nu. Nu am o astfel de putere. Credința este aceea care are putere să săvârşească astfel de minuni.

Ascultați iarăşi.

O călugăriţă mi‑a scris că este suferindă şi că dacă nu va face operație va muri. Eu îi scriu şi îi spun contrariul. Aceea iarăşi îmi scrie că doctorul i‑a spus că dacă nu se va opera în nu ştiu câte zile va muri. Eu iar îi scriu: „Ai credinţă! Lasă totul în grija lui Dumnezeu! Preferă mai curând moartea.”. Mi‑a răspuns după un timp că s‑a făcut bine.

Vedeți? De nenumărate ori am încercat acest lucru. Când pui moartea în fața ta şi o aştepţi, cu fiecare clipă moartea fuge de tine. Când îți este frică de moarte moartea te urmăreşte în continuu. Am înmormântat trei tuberculoşi, nădăjduind că se va lua boala şi la mine. M‑am îmbrăcat cu haina unui muribund, dar moartea fugea la cei care se temeau de ea. Sunt bolnav de o viață întreagă. Nu am luat niciun medicament. Am mâncat ceea ce‑mi era în mod insistent contraindicat. Şi unde‑i moartea?

Vă scriu toate acestea pentru că iubiți desăvârşirea. Cei din lume nu păcătuiesc săvârşind cele ce țin de cunoaştere, pentru că nu caută altă cale. Vreau să vă spun, după toate acestea, că fără voia Domnului nici nu ne îmbolnăvim, nici nu murim. Să fugă de la noi puțina credinţă.