Gheron Iosif. Fără voia lui Dumnezeu nici nu ne îmbolnăvim, nici nu murim

Din această frică dumnezeiască se naÅŸte credinÅ£a în Dumnezeu. Ea îl face [pe om] să creadă din tot sufletul că dacă s‑a dedicat întru totul lui Dumnezeu atunci ÅŸi Dumnezeu va avea grijă de el întru toate. Åži în afară de hrană ÅŸi acoperiÅŸ, întru care iarăÅŸi Acesta îl aÅŸează, altă grijă nu are. Ci se supune în toată simplitatea voii Domnului, căruia îi urmează.

Când se va înrădăcina această credinÅ£ă în suflet se va desfiinÅ£a pe deplin cunoaÅŸterea care dă naÅŸtere la îndoială ÅŸi face să se micÅŸoreze credinÅ£a, iar uneori o face chiar să dispară, întrucât are puterea firii din care se hrăneÅŸte. Dacă însă va învinge credința, în urma multor încercări, atunci se naÅŸte, mai bine zis i se dăruieÅŸte [omului] cunoaÅŸterea duhovnicească, aceea care nu stă împotriva credinței, ci cu aripile ei zboară și cercetează adâncurile tainelor. Åži vor fi acestea două, credința ÅŸi cunoaÅŸterea, surori nedespărÅ£ite.

Să cercetăm noi, cei care ne‑am dedicat lui Dumnezeu, dacă este credință ceea ce ne stăpâneÅŸte sau este cunoaÅŸtere. Dacă laÅŸi totul în seama lui Dumnezeu ai înțeles ce anume este credinÅ£a ÅŸi vei afla fără îndoială ajutor la El. Atunci, de mii de ori dacă vei fi încercat ÅŸi ispitit de Satana pentru a‑ți lua credința, tu să preferi de mii de ori să mori decât să dai ascultare cunoaÅŸterii. Astfel ți se va deschide poarta tainelor. Åži te vei minuna înÅ£elegând că mai înainte erai legat cu lanțurile cunoaÅŸterii, iar acum zbori cu aripi dumnezeieÅŸti deasupra pământului. Åži respiri alt aer, al libertății, de care ceilalți sunt lipsiÅ£i.

Iar dacă vezi cunoaÅŸterea că te stăpâneÅŸte ÅŸi te pierzi la cel mai mic pericol ÅŸi deznădăjduieÅŸti, atunci să ÅŸtii că nu ai încă credinÅ£ă, că nu ai încă nădejde deplină în Dumnezeu, care poate să te scape de orice rău. ÎngrijeÅŸte‑te să te îndrepți, ca să nu fii lipsit de un astfel de lucru bun.

Ia aminte acum la ceea ce îți voi spune. 

A venit odată la noi un călugăr care fusese în Elveția pentru că suferea de trei boli groaznice, nevindecabile. Cheltuise mulți bani și luase multe medicamente. Era bogat. Cineva i‑a spus să vină la mine ÅŸi să‑mi spună gândurile lui. Mi‑a fost milă de el. I‑am spus că o să se facă de îndată bine, numai să creadă că Dumnezeu poate să‑l vindece. Dacă ar fi să vă spun toată povestea ÅŸi cât m‑am chinuit să‑l conving ar trebui vă scriu patru coli, cel puțin. Nici nu voia să plece, nici nu se lăsa convins. Până când Dumnezeu a lucrat; și a auzit acela o voce în chip omenesc: ,,De ce nu asculți, ca să te faci bine?”. Åži aÅŸa s‑a vindecat. Eu îi ceream să mănânce ceea ce medicii îi spuneau că dacă mănâncă va muri; ÅŸi să‑şi pună toată nădejdea în Dumnezeu. În felul acesta îi ceream să lase cunoaÅŸterea ÅŸi să urmeze credinței. În loc să mănânce de zece ori pe zi, cum i se spunea, i‑am spus să mănânce o singură dată ÅŸi să‑și pună nădejdea în Dumnezeu. Numai trei zile l‑a încercat Dumnezeu ÅŸi a fost de ajuns. Iar eu mă rugam pentru el cât puteam. Noaptea am văzut în somn doi ÅŸerpi înfricoÅŸători care îl cuprinseseră să‑l omoare. Unul i se încolăcise în jurul gâtului, iar el striga cu țipete sălbatice să‑l scap. M‑am luptat cu sălbăticiunile ÅŸi le‑am omorât, apoi m‑am trezit. Atunci a venit la mine ÅŸi mi‑a zis: „M‑am făcut bine. Sunt ca un nou‑născut!”. Åži într‑adevăr, trupul lui se refăcuse ca trupul unui prunc. Medicamentele, pastilele ÅŸi injecțiile le‑a aruncat într‑o prăpastie. Åži a trăit pe deplin sănătos, mâncând numai o singură dată pe zi.

Vedeți, dar, câte lucrează credinÅ£a? Să nu credeÅ£i că eu am făcut ceva. Nu. Nu am o astfel de putere. Credința este aceea care are putere să săvârÅŸească astfel de minuni.

Ascultați iarăÅŸi.

O călugăriÅ£ă mi‑a scris că este suferindă ÅŸi că dacă nu va face operație va muri. Eu îi scriu ÅŸi îi spun contrariul. Aceea iarăÅŸi îmi scrie că doctorul i‑a spus că dacă nu se va opera în nu ÅŸtiu câte zile va muri. Eu iar îi scriu: „Ai credinÅ£ă! Lasă totul în grija lui Dumnezeu! Preferă mai curând moartea.”. Mi‑a răspuns după un timp că s‑a făcut bine.

Vedeți? De nenumărate ori am încercat acest lucru. Când pui moartea în fața ta ÅŸi o aÅŸtepÅ£i, cu fiecare clipă moartea fuge de tine. Când îți este frică de moarte moartea te urmăreÅŸte în continuu. Am înmormântat trei tuberculoÅŸi, nădăjduind că se va lua boala ÅŸi la mine. M‑am îmbrăcat cu haina unui muribund, dar moartea fugea la cei care se temeau de ea. Sunt bolnav de o viață întreagă. Nu am luat niciun medicament. Am mâncat ceea ce‑mi era în mod insistent contraindicat. Åži unde‑i moartea?

Vă scriu toate acestea pentru că iubiți desăvârÅŸirea. Cei din lume nu păcătuiesc săvârÅŸind cele ce țin de cunoaÅŸtere, pentru că nu caută altă cale. Vreau să vă spun, după toate acestea, că fără voia Domnului nici nu ne îmbolnăvim, nici nu murim. Să fugă de la noi puțina credinÅ£ă.