Conform tradiției transmise de sfântul Grigorie de Tours, sfântul Denis era unul dintre cei șapte episcopi trimiși în Galia de către papa de la Roma în timpul domniei lui Decius (în jurul anului 250), pentru a continua evanghelizarea care până în acel moment se făcuse doar sporadic. Sfântul Gatien a fost numit episcop de Tours [18 dec.], sfântul Trofim episcop de Arles [29 dec.], sfântul Pavel episcop de Narbona [22 martie], sfântul Saturnin episcop de Toulouse [29 nov.], sfântul Austremoine episcop de Arvernes [lnov.], sfântul Martial episcop de Limoges [30 iunie], iar sfântului Denis i s-a încredințat orașul Luteția (Paris). Acest oraș era cel mai îndepărtat și, mai mult, aflat într-o regiune unde domneau cele mai grosolane culturi păgâne. Îndreptându-se către eparhia sa, însoțit de Rusticus și Elefterie, sfântul Denis dădea mărturie de adevărul credinței creștine făcând pretutindeni pe unde trecea minuni răsunătoare. Astfel îi încreștina pe păgâni, convingându-i să-și răstoarne idolii și să distrugă templele acestora. Ajuns în Luteția, s-a stabilit puțin în afara orașului, într-o locuință dată de un nobil convertit, unde creștinii să se poată aduna în taină. (Montmorency).

Odată cu trecerea prin Galia a împăratului roman, legile ordonând persecutarea ucenicilor lui Hristos au fost puse în practică cu violență, iar credincioșii, prigoniți de peste tot, erau maltratați și omorâți prin chinuri oribile (în jurul anului 275). În pofida vârstei sale înaintate și fără să se teamă de vreun pericol, Denis mergea să îi vadă pe condamnați pentru a-i încuraja să mărturisească cu tărie credința creștinească. Vădit fiind, a fost închis împreună cu ucenicii săi, Rusticus și Elefterie, supuși fiind unor chinuri feroce. Legat de o cruce, sfântul continua să propovăduiască mulțimii marea taină a Patimii lui Hristos și a mântuirii lumii. Întors în închisoare, episcopul a săvârșit pentru ultima oară sfintele Taine în prezența tovarășilor săi de chin, înconjurați fiind de o lumină dumnezeiască. Sfântul Denis a fost decapitat împreună cu mulți alți mucenici, pe colina care astăzi poartă numele Montmartre. Se spune că după ce i s-a tăiat capul, sfântul a rămas în picioare, și-a luat capul în mâini și a mers așa mai mulți kilometri, până în locul în care a fost mai apoi biserica (și apoi orașul) Sfântul Denis (Saint-Denis). Până la Revoluție, regii Franți au fost înmormântați în cripta acestei biserici.

Traducere din limba franceză de Ioana Căpitaneanu