Tema întâlnirilor noastre este despre boală și vindecare, despre viață și moarte. Vom aborda această temă citind împreună mai multe fragmente despre vindecări minunate făcute de către Iisus Hristos și menționate în Sfintele Evanghelii. Aș vrea însă înainte de a deschide bibliile, să poziționez acest subiect în istoria Mântuirii. Voi face acest lucru într‑un mod cât mai simplu. 

Creația

Cei care mă cunosc cât de cât știu că la întâlnirile noastre biblice îmi place să încep cu… începutul. „La început Dumnezeu a făcut cerul și pământul…”. În fiecare din primele șase zile ale creației, textul Facerii ne spune: „și a văzut Dumnezeu că este bine”. La sfârșitul celei de‑a șasea zi, înainte de Sabat, Dumnezeu își împlinește lucrarea creându‑l pe om după chipul și asemănarea Sa. Facerea ne spune atunci, ca un fel de recapitulare: „Åži a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată erau bune foarte”. De șase ori bun și o dată foarte bun. Adică de șapte ori, o perfecțiune, o deplinătate. 

Acestea ar trebui să ne fie de ajuns ca să putem afirma că Dumnezeu a făcut totul pentru ca omul să trăiască pe deplin și perfect fericit. 

Omul este făcut pentru bucurie, fericire, viață. 

Boala, suferința, durerea, angoasa, frica, moartea sunt total absente din creația dintâi. Ele nu există.

Neascultarea 

Cunoaștem cu toții textul din capitolul 3 al Cărții Facerii, cel al căderii. Eva, înșelată de șarpe, mănâncă din fructul oprit și‑i dă și lui Adam. Cu toate acestea, porunca lui Dumnezeu fusese foarte clară: „Din toți pomii din rai poți să mănânci. Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci” și pedeapsa pe care ar fi riscat‑o printr‑o eventuală neascultare: „căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”. 

Care sunt urmările acestei neascultări?

Adam și Eva se descoperă goi. Se ascund. Le este teamă. Se eschivează în fața lui Dumnezeu. Nu se căiesc. La întrebarea: „Ai mâncat din pomul din care ți‑am spus să nu mănânci?” Adam răspunde – nu citez cuvânt cu cuvânt din textul biblic – „Nu eu, ci femeia”, iar Eva „nu eu, ci șarpele”. 

Adam și Eva vor cunoaște durerea și suferința. Evei: „Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii”. Lui Adam: „blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale… din sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta”.

Adam va cunoaște și moartea: „…până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”.

Adam și Eva sunt îmbrăcați de către Dumnezeu în haine de piele și sunt alungați din Paradis. 

Urmarea nu este decât o răspândire a violenței: Cain îl omoară pe fratele său Abel. Lameh vrea să fie răzbunat de șaptezeci și șapte de ori… Acest rău se răspândește atât de repede și de adânc în inima omului încât lui Dumnezeu îi pare rău că l‑a făcut pe om și se întristează. Merge până‑ntr‑acolo încât decide să‑l șteargă de pe fața pământului prin potop. 

Acest șir de blesteme, violențe, suferințe, dureri… nu este dorit de către Dumnezeu. Să ne fie acest lucru foarte clar tuturor. Nu este – și insist asupra acestui lucru – nicio pedeapsă a lui Dumnezeu. Este o consecință a neascultării noastre a tuturor. Repet, porunca lui Dumnezeu: „să nu mănânci…” este foarte clară, la fel cum e și consecința neascultării. Toate relele de care suferă omul sunt aduse în această lume de către și prin cădere. Dumnezeu nu le‑a dorit. Dumnezeu nu a vrut niciodată răul, Dumnezeu nu a vrut niciodată suferința omului. Acestea sunt opusul dorinței Lui dintâi care era – și care a fost – să creeze o lume „bună foarte” în care omul să trăiască pe deplin fericit. 

Boala

E momentul să ne întoarcem la tema întâlnirii noastre: boala. Îmi veți spune că încă nu se vorbește despre boli în aceste prime capitole ale Facerii. Ei bine, ba da. Și chiar despre boli grave. Omul se descoperă gol, își pierde inocența, intimitatea cu Dumnezeu. Se ascunde, îi este rușine. Este acoperit de un sentiment grav de culpabilitate. Åžtie că este păcătos. Åžtie că nu L‑a ascultat pe Dumnezeu. Îi este teamă de Dumnezeu. Deja mândria îl împiedică să se pocăiască, să‑I ceară iertare lui Dumnezeu. Dimpotrivă, începe să acuze. Cunoaște durerea și suferința. Este îmbrăcat în haine de piele, adică în trup de carne, pecete a condiției noastre umane. Este scos din Paradis. Îl așteaptă moartea…

Lucrarea de răscumpărare a lui Hristos

Am vorbit deja prea mult. Nu vreau să spun și mai multe. Pe de altă parte, prefer mai degrabă să descoperim împreună, citind câteva fragmente din Sfintele Evanghelii despre vindecări, cum se înfăptuiește această lucrare mântuitoare a lui Hristos. Aș vrea să facem acest lucru din perspectivă. Adică fără să uităm ce am încercat să vă spun despre creația dintâi și despre cădere. Să nu vedem în Hristos doar un simplu tămăduitor venit să ne vindece de bolile noastre fizice, căci asta ar fi aproape o insultă, o blasfemie. 

Hristos este doctor, da, dar un doctor care miluiește, care iartă, care ridică, care mântuiește, care ne vindecă intergral, trup și suflet…

Să îndrăznim să punem întrebările de fond:

Vrem să ne vindecăm cu adevărat?

Dacă da, de ce vrem să ne vindecăm? Cu ce scop?

Åži de ce boală vrem să ne vindecăm? 

Ieromonahul Moise, Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu și a Sfântului Martin, Cantauque