Adaugat la: 16 Decembrie 2018 Ora: 15:14

Viață reală și „realitate” virtuală. Cum să ieșim din capcană

Continuăm să vorbim astăzi despre consecințele negative ale digitalizării lumii actuale, care privesc atât mintea, cât și întregul nostru organism. Facem referință, ca și în articolul precedent, la volumul Demența digitală, scris de psihiatrul german Manfred Spitzer.

În stadiul actual al cunoștințelor medicale, al măsurilor de prevenție și de terapie posibile, scrie Spitzer, avem o singură posibilitate: să contribuim cât mai mult la dezvoltarea creierului nostru, deci a minții, și să evităm tot ce împiedică acest proces.

Autorul amintește aici de una din cele mai importante cercetări în privința fenomenului îmbătrânirii, care a demonstrat importanța momentului în care creierul începe s‑o ia pe calea declinului mental. Un om de știință american a convins 678 de călugărițe din ordinul catolic „School Sisters of Notre Dame”, de vârste cuprinse între 76 și 107 ani, să participe la un studiu de lungă durată, urmând ca, după moarte, să‑şi doneze, în scopuri științifice, creierul. Nun study, cum a fost denumit în mediile științifice, studiu apărut în anul 2001, avea particularitatea că participantele la experiment intraseră de tinere în monahism, ducând un mod de viață foarte simplu și, mai ales, foarte asemănător. Arhiva mănăstirii în care trăiau oferea informații asupra vieţii monahiilor și asupra activităților mentale ale fiecăreia dintre ele în decursul anilor. Acest lucru a demonstrat, de exemplu, că în autobiografia lor, alcătuită la vârsta de 22 de ani, monahiile descriau conținuturi emotive pozitive și de aceea prezentau un risc de mortalitate mai mic.

Sora Maria a reprezentat un subiect singular al cercetării. Profesoară activă până la 84 de ani, ea a murit la 101 de ani din cauza unei tumori, dar având mintea foarte limpede. Testele efectuate în anii anteriori morții, pentru măsurarea capacităților sale intelectuale, nu au revelat aspecte patologice. În același timp însă, creierul îi era afectat de degenerări tipice morbului Alzheimer. În cursul cercetării, au fost individualizate numeroase alte cazuri similare cu cel al surorii Maria, adică subiecți cu o minte foarte activă până la moarte, dar cu manifestări degenerative la nivelul encefalului.

Activitatea mentală nu inhibă instalarea degenerărilor patologice de tip Alzheimer, dar o minte bine dezvoltată poate suporta boala mult mai ușor decât una nedezvoltată, fără semne exterioare evidente. Asta înseamnă că, în ciuda îmbolnăvirii, un creier dezvoltat va fi mai puțin afectat de boală decât un creier nedezvoltat, dar mai sănătos.

 Copiii care petrec mult timp în fața ecranului vor suferi multe daune în procesul dezvoltării cerebrale, mai ales în privinţa dezvoltării vorbirii. O persoană care crește într‑un ambient bilingv (iar copiii crescuți în diaspora au un mare avantaj), utilizând toată viața cele două limbi învățate, va avea o dezvoltare mentală superioară. S‑a demonstrat că un astfel de individ se poate îmbolnăvi de demență cu trei sau patru ani mai târziu decât cineva care este monolingv. Persoanele care vorbesc două limbi îşi controlează permanent creierul, constrângându‑l să nu folosească decât o limbă atunci când vorbesc. De exemplu, când un individ bilingv numește un obiect într‑o limbă, activează și termenii corespunzători în cealaltă limbă. Este necesar astfel un control cognitiv continuu pentru a suprima această activare. Așadar, ceea ce învață și antrenează continuu această persoană este autocontrolul.

Psihiatrul german își încheie cartea cu câteva sfaturi pentru evitarea așa‑zisei demențe digitale:

• „Mâncați sănătos! Bolile cele mai frecvente ne devorează din interior și trebuie să le împiedicăm. Așadar: afine, broccoli, câteodată un pătrățel de ciocolată și un pahar de vin roșu; apoi, un pic de pește (mai bine pești mici, deoarece peștii mari se hrănesc cu cei mici și deci absorb mai multe substanțe toxice).” Perioadele de post rânduite de Biserică, dar și meniurile din mănăstirile noastre, respectă demult o dietă bazată pe vegetale și pește.

• „Dedicați o jumătate de oră pe zi mișcării; puteți merge pe jos la serviciu sau la cumpărături, e cel mai bun lucru pe care îl puteți face pentru corpul vostru

• Încercați să „gândiți” mai puțin. Concentrați‑vă pe momentul prezent. Un studiu publicat în revista Science a confirmat vechiul sfat al maeștrilor de meditație: este necesar să fii aici și acum cu propria minte și nu în altă parte. Cine reușește e și mai fericit, cine despică firul în patru (în special cu înaintarea în vârstă, gândindu‑se intens la trecut) va fi mai puțin fericit.” În Evanghelie se spune: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă‑te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti.(Mt. 6, 6). Domnul îndeamnă așadar la o retragere totală în inimă, căci cămara în înțeles patristic este identificată cu inima. Niciun gând lumesc să nu mai pătrundă în inimă când se împlineşte această retragere. Versetul vorbește de o restrângere treptată a spațiului înconjurător: verbul a intra, cămara (to tamieion, care înseamnă și dormitor, dar și administrația trezoreriei, adică, prin extensie, locul unde hotărăști cum să‑ți administrezi averea), închiderea ușii (când se produce o izolare față de exterior). Abia atunci începe dialogul cu Tatăl, Care este în ascuns (en krypto, cu semnificația și de „în secret”); zic dialog pentru că, iată, Tatăl, Care vede în acest ascuns tainic, îți va răspunde, răsplătindu‑ți. Concentrarea în rugăciune aduce sufletului nostru răsplată de la Dumnezeu. Evagrie Ponticul afirmă: „Așezându‑te în chilia ta, adună‑ți mintea și gândește‑te la ceasul morții.” (Filoc. rom., 1, p. 60).

• „Urmăriți obiective realizabile. Avem tendința de a avea pretenții prea mari în noi înșine, lucru care  ne condamnă la eșec și dezamăgire. În acest fel, devenim un magnet pentru eșecuri și insatisfacții.” Tot de la Evagrie: „Deci având pentru timpul de acum cele de trebuință, nu te îngrijora pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o săptămână și nici pentru o lună. Căci venind de față ziua de mâine, va aduce El cele de trebuință. Tu caută mai bine împărăția cerurilor și dreptatea lui Dumnezeu.” (cf Mt 6:33) (Filoc. rom., 1, p. 56).

• „Ajutați‑i pe ceilalţi. Numeroase cercetări au demonstrat că solidaritatea face bine și că banii ne fac fericiți doar dacă îi cheltuim pentru alții.

• Apropo de bani: banii nu produc nici fericire, nici sănătate. Din contră, obsesia banilor amplifică lăcomia și singurătatea. Iar dacă doriți să cheltuiți bani, faceți‑o pentru diferite activități și nu pentru obiecte. Obiectele se învechesc, ruginesc, ocupă loc și se umplu de praf. Evenimentele și activitățile au exact efectul opus: cu cât trece timpul, cu atât ni le reamintim mai cu plăcere. Se păstrează în amintire, devin parte din noi – asta dacă nu ne lovește demența. Dar atunci nici obiectele nu ne mai folosesc la nimic.

• Din când în când ascultați muzică. Neuroștiința a demonstrat că numai muzica limitează activitatea sectoarelor cerebrale responsabile cu frica și alimentează activitatea zonelor care favorizează fericirea. Cu muzica bună procedați ca şi cu hrana de calitate, pe care nu o consumăm la muncă sau în ascensor. Este posibil și lucrul acesta, cu siguranță, dar cu o concentrare totală efectul e mai mare.

• „Cântați, e o activitate foarte sănătoasă. Dacă vă rușinați sau vă e teamă că vă aude cineva, faceți‑o în mașină. Fixați radioul pe un canal care transmite cântece pe care le cunoașteți și cântați‑le împreună.” Înscrieți‑vă în corul Bisericii și dați slavă lui Dumnezeu cântând!

•„Zâmbiți chiar şi atunci când nu aveți nici un chef să o faceţi. Emoțiile nu sunt străzi cu sens unic, care pleacă de la creier și ajung la glande sau la mușchi. Creierul nostru absoarbe informații de la corp și elaborează stările de spirit corespunzătoare: cui este cuprins în mod neașteptat de tahicardie, i se face frică doar de lucrul acesta; de asemenea, nu plângem doar pentru că suntem triști, ci suntem triști pentru că plângem. Același lucru e valabil și pentru râs. Cine surâde, chiar fără motiv, stimulează zonele din creier responsabile cu emoțiile pozitive. Botoxul nu blochează doar ridurile feței, ci și emoțiile pozitive.” De altfel, la bucurie ne cheamă și Sfântul Apostol Pavel: „Bucurați‑vă pururea.” (1 Tes 5:16). Sfântul Ioan Gură de Aur spune limpede: Minunea e că în cele lumești nu numai întristarea, dar şi veselia aduce pagubă; în cele ale Duhului,  dimpotrivă: nu numai veselia, dar şi întristarea cuprinde în ea o mare comoară de bucurii. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la statui, Partea a Il‑a, predica a XVIII‑a, p. 146)

• „Fiți activi și depășiți obstacolele! Cine se simte mai bine: turistul de duminică, suind creasta cu telefericul, sau excursionistul care o cucerește pas cu pas? Cu siguranță al doilea, căci e mulțumit de propriul succes și se bucură de panoramă într‑un mod cu totul diferit de cel care sosește cu telecabina sau în mașină, se grăbeşte la bar, cumpără un suvenir și nu se oprește nici măcar o clipă să admire pădurea, aerul și tăcerea.” Sfânta Liturghie, trăită de la binecuvântarea mare până la otpust cu o profundă regăsire interioară, va fi cu adevărat cea mai bună cale pentru atingerea, pas cu pas, a crestei celei mai înalte a sufletului, bucurându‑ne de toate treptele urcușului mistic.

• „Simplificați‑vă viața! Cumpărați o mașină de tuns iarba, un aparat de gimnastică sau o bicicletă. Astăzi facem atât de puțină activitate fizică... Folosim scările rulante, ascensorul, mașina, pentru a merge la sala de gimnastică, dar totul s‑ar putea simplifica: mai puține obiective și mai puține întâlniri cer mai puține griji, mai puține așteptări și mai puține obligații.”

• „Ne obișnuim relativ ușor cu tot ce pune în mișcare zonele creierului responsabile cu fericirea. Excepția cea mai importantă este aproapele. Un surâs, o conversație plăcută, o masă împreună, o activitate în comun, iată lucrurile care fac ca viața noastră să fie plină și mulțumitoare. O cină alături de trei prieteni oferă mult mai multă bucurie și e mult mai eficace decât 300 de contacte virtuale pe Facebook.” Evagrie Ponticul ne sfătuiește: „Dacă ai mâncat o dată într‑o zi, a doua oară să nu poftești... Dar dacă s‑ar face întâlnire de frați și ai fi silit să mănânci și a doua și a treia oară, să nu te temi, nici să te întristezi, ci mai bine bucură‑te (s. n.), mulțumind lui Dumnezeu că... ai împlinit legea dragostei și că pe însuși Dumnezeu Îl vei avea orânduitor al vieții tale.” (Filoc. rom., 1, p. 61).

• „Petreceți mult timp în natură, deoarece face bine corpului și minții. E de ajuns să priveşti pădurea, copacii, pentru a te simți mai fericit. Cine privește un peisaj verde după o operație de colecist va ieși din spital cu o zi înainte față de cel care vede doar betoane de la fereastra salonului său.” Aici aprofundează Avva Antonie cel Mare: „De ce a fost făcut omul? Ca înțelegând făpturile lui Dumnezeu, să‑L vază dintr‑însele și să preamărească pe Cel Ce le‑a zidit pentru om.” (Filoc. rom., 1, p. 24).

• „Pentru cine are copii, toate acestea sunt valabile!”

• În fine, dar nu în ultimul rând, evitați să staţi tot timpul pe mijloacele de comunicare numerică. S‑a demonstrat că acestea ne îngrașă, ne fac să devenim proști, agresivi, singuratici, bolnavi și nefericiți. Limitați folosirea lor de către copii, e singurul lucru care poate avea un efect pozitiv. Fiecare zi petrecută de un copil departe de obiectele conectate e timp câștigat.

• „Pentru întreaga societate e valabilă această reflecție: nu avem nimic, în afară de mințile generației următoare, dacă ți‑nem la bunăstarea noastră și la menținerea culturii noastre. Să încetăm să le umplem constant de gunoi!”.

Tendința de „a umple cu gunoi” mințile este o preocupare în fața căreia medicina psihiatrică trage un serios semnal de alarmă. Datoria omului de „a fi rațional” și de a evita acumularea acestor reziduuri toxice în organism a fost arătată încă din primele secole creștine de marii părinți ai pustiei. Începând cu Avva Antonie cel Mare: „Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, care pot să deosebească ce este binele și ce este răul, care se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali”. (Filoc . rom., 1, p. 12).

Bibliografie:

Spitzer, Manfred, Demenza digitale. Come la nuova tecnologia ci rende stupidi, Corbaccio, 2013.

 

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni