Apare cu binecuvântarea Înaltpresfinţitului Părinte Mitropolit Iosif

Cauta in site
Adaugat la: 6 Noiembrie 2020 Ora: 15:14

Despre ungerea cu untdelemn sfințit la Taina Sfântului Botez

Unul din momentele cele mai trecute cu vederea la rânduiala Botezului este ungerea cu untdelemn sfințit, care are loc înainte de întreita afundare a catehumenului (cel ce urmează a fi botezat). Simbolismul acestei ungeri și lucrarea ei aproape că și-au pierdut din semnificație, fiind prea puțin înțelese de credincioși ori chiar deloc.

În cărțile de cult actuale, această ungere are loc după ce preotul a sfințit untdelemnul, suflând asupra lui în semnul crucii (de trei ori) și citind rugăciunea de sfințire, apoi, după ce a pecetluit cu untdelemn apa din cristelniță, [suflând] tot în semnul crucii, de trei ori. 

Şi luând din untdelemnul sfințit cu două degete, preotul îi face semnul crucii pe frunte catehumenului, spunând: „Se unge robul lui Dumnezeu (N) cu untdelemnul bucuriei, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Apoi îl unge pe piept, spunând „spre tămăduirea sufletului”, apoi pe spate („şi a trupului”), la urechi („spre ascultarea credinței”), pe mâini („mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit”), în fine, pe picioare („ca să umble în cărările Tale”). Și după ce-l unge cu untdelemn peste tot trupul îl botează prin întreită afundare, după rânduiala Bisericii. 

În practica liturgică a diferitelor Biserici Ortodoxe locale (dar și de la o parohie la alta), există diferențe în ceea ce privește această ungere, diferenţe care constau de cele mai multe ori în faptul că uneori catehumenul e miruit cu untdelemn sfințit doar în locurile menționate (pe frunte, pe piept, pe spate etc.); alteori, după pecetluirea acestor locuri, preotul unge cu untdelemn tot trupul celui ce urmează să fie botezat.1 Practica bisericească, din cele mai vechi timpuri și până în prezent, impune ungerea întregului corp cu untdelemn, pentru că aduce peste cel uns diferite harisme sau lucrări. De asemenea, simbolismul acestei ungeri este foarte bogat. În linii mari, paleta simbolică poate fi rezumată astfel:

• untdelemnul sfințit are putere de exorcizare, după cum se spune în rugăciunea untdelemnului, fiindcă este „izgonire a toată lucrarea diavolească”. Sfântul  Chiril al Ierusalimului spune că „untdelemnul sfințit este cel care pune pe fugă orice urmă a puterii diavolești. Căci, așa cum răsuflările sfinților și chemarea numelui lui Dumnezeu îi arde și îi alungă pe demoni, precum flacăra cea mai puternică, la fel și untdelemnul acesta sfințit primește, prin chemarea lui Dumnezeu și prin rugăciune, putere de a alunga puterile cele nevăzute ale vrăjmașului.”2;

• untdelemnul sfințit vindecă rănile duhovnicești, dăruindu-i celui uns iertarea păcatelor, lucrare arătată în Molitfelnicul lui Serapion de Tmuis (15): „Ungem cu ungerea aceasta pe cei pe care-i avem înainte spre renașterea aceasta, rugându-l pe Domnul nostru Iisus Hristos să lucreze în aceștia cu putere vindecătoare și întăritoare și să-i descopere prin ungerea aceasta și să tămăduiască sufletul, trupul și duhul lor de tot semnul păcatului și al fărădelegii, de ispită satanică și să le dăruiască prin același har iertarea păcatelor lor.”3

• untdelemnul sfințit apără orice mădular uns al celui botezat și-l ferește nerănit de săgețile celui viclean: „tot trupul se pregătește să fie uns cu acel mir duhovnicesc, încât toate mădularele, prin ungere, să fie întărite și să devină de neatins în fața săgeților aruncate ale potrivnicului” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cateheza II, 24); 

• untdelemnul sfințit este simbolul milei lui Dumnezeu,pentru că amintește de ramura de măslin pe care a purtat-o porumbelul lui Noe ca semn al împăcării omului cu Dumnezeu. De aceea, untdelemnul sfințit este numit untdelemn al bucuriei. „Este bucuria Duhului, care ne mântuiește și pe noi în chip bun și vesel.” (Sf. Simeon al Tesalonicului, Dialoguri, cap. 62 -63); 

Sfântul Chiril al Ierusalimului socotește untdelemnul sfințit ca simbol „al trăsăturilor lui Hristos”, iar practica ungerii întregului corp ca o cuprindere deplină a omului în măslinul cel  bun și ca o împărtășire de trăsăturile „Măslinului adevărat”: „V-ați uns cu untdelemnul sfințit din creștetul capului până la unghiile picioarelor. Și astfel v-ați făcut părtași Măslinului roditor și domestic, ați devenit și voi roditori domestici, adică ați dobândit trăsăturile lui. Așadar, untdelemnul cel sfințit este simbolul comuniunii voastre celei mai adânci și adevărate cu Iisus Hristos.”4;

Sfântul Ioan Gură de Aur apropie ungerea întregului trup cu untdelemn sfințit de ungerea atleților acelor vremi: „Se unge precum atleții care intră în arenă, […], căci nu vine doar ca cel care a învățat meșteșugul luptei, ci și ca cel care luptă și se antrenează.” (Comentariu la Coloseni 6, 2). De asemenea, Sfântul Dionisie Areopagitul spune că „Hristos este primul atlet care s-a luptat cu moartea și cu stricăciunea, și a biruit. El este și conducătorul și atletul credincioșilor, iar prin sfânta ungere atletică creștinul cel nou este rânduit în ceata atleților lui Hristos și este chemat împreună cu Acesta, urmând Acestuia, să se lupte și să biruiască.” (Despre Ierarhia Bisericească II, 6);

• ungerea trupului cu untdelemn este și o lucrare asemănătoare cu lucrarea plăsmuirii omului sau o reînnoire a lui, după cum spune şi preotul în rugăciunea untdelemnului: „să se facă acesta (untdelemnul)[…] înnoire sufletul și trupului”;  

în cele din urmă, ungerea este comparată de unii Sfinți Părinți cu ungerea preoților și a împăraților din Vechiul Testament. De fapt, Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată superioritatea celei dintâi ungeri față de cea veche, spunând:„nu precum preoții din vechime, care își ungeau doar capul și poate ceva în plus… Acela [își ungea capul] urechea dreaptă, mâna… Acesta [care se botează], totul.” (Comentariu la Coloseni 6, 2).

Astfel parcurgând cele amintite mai sus, înțelegem felul în care cei unși cu untdelemn devin „unși ai lui Dumnezeu”, iar după Botez și după Taina Mirungerii pot fi numiți, pe drept, „preoție împărătească și neam sfânt”al lui Dumnezeu (I Ptr. 2, 9).  

Note:


1. După ce pecetluia fruntea celui botezat, preotul sau diaconul ungea trupul întreg al catehumenului. În cazul femeilor, diaconița făcea acest lucru. Constituțiille Apostolice (3, 16) indică faptul că „botezându-se femeile, diaconul unge doar fruntea lor cu untdelemn sfințit și după aceea diaconița le unge pe acestea, căci nu este voie ca femeile să fie cercetate de bărbați”. În cazuri deosebite, această ungerea o puteau face alte femei, un preot mai în vârstă și cu evlavie, un bătrân botezat sau chiar cea botezată (a se vedea Didascalia Apostolilor, 16 sau Ioan Moshos, Limonariu 3).
2Catehezele mistagogice, II, 3, trad. Dumitru Fecioru,  EIBMBOR, Bucureşti, 2003.
3. Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, III, Editura Bizantină, București, 2009, cap. 353, pp. 126-133.
4Cateheze mistagogice, II, 3.
Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni