publicat in Dicţionar Liturgic pe 6 Septembrie 2019, 04:42
Într‑unul din psalmi prorocul și împăratul David spune: „De șapte ori pe zi Te‑am lăudat, Doamne, pentru judecățile dreptății Tale”. (Ps. 118, 164). Același lucru îl pot spune cu dreptate și monahii, pentru că o zi din viața lor este marcată de șapte „popasuri” de rugăciune, și asta pentru că ziua liturgică are Șapte Laude sau șapte slujbe principale. Acestea sunt: Vecernia (sau Slujba de seară), Pavecernița (sau slujba de după masa de seară), Miezonoptica, Utrenia (sau Slujba de dimineață) dimpreună cu Ceasul I, Ceasul al III‑lea, Ceasul al VI‑lea și Ceasul al IX‑lea.
În marile mănăstiri din țara noastră și mai ales în Sfântul Munte Athos, mai mult de jumătate dintre aceste slujbe se săvârșesc noaptea, și acest lucru arată cât de mare preț pun călugării pe privegheri și pe rugăciunea din timpul nopții, știind că Însuși Domnul Hristos se retrăgea adesea și petrecea nopțile în rugăciune ( Lc. 6, 12).
Dacă ne îndreptăm atenția spre textele sfintelor slujbe, putem vedea încă de la slujba Vecerniei cum preotul slujitor se roagă, în taină, pentru o bună petrecere a nopții: „Așa, Stăpâne a toate, Dătătorule de bunătăți, dă‑ne ca și în așternuturile noastre umilindu‑ne, să pomenim noaptea numele Tău și, cu gândul la poruncile Tale luminându‑ne, să ne sculăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătății Tale, aducând rugăciuni și cereri milostivirii Tale pentru păcatele noastre și ale întregului Tău popor.” Astfel, se cere pentru obștea monahală (dar și pentru toți creștinii din biserică) puterea de a se scula întru bucurie, în timpul nopții, pentru a lăuda bunătatea lui Dumnezeu și pentru a înălța rugăciuni pentru tot poporul.
Aceeași năzuință o găsim exprimată și într‑una din rugăciunile principale ale Pave-cerniței: „Scoală‑ne pe noi în vremea rugăciunii, întăriți întru poruncile Tale și pomenirea judecăților Tale întru noi nestricată având‑o. Cuvântare de slava Ta în toată noapte ne dăruiește, ca să cântăm și să binecuvântăm preacinstitul și preaîncuviințatul Tău nume, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”1 Dacă în prima rugăciune amintită nu se înțelege în mod vădit pregătirea pentru alte rugăciuni sau slujbe din timpul nopții, în această rugăciune lucrurile sunt evidente, întrucât se menționează cântarea duhovnicească, dar și o anume stăruință în rugăciune îndelungată („Cuvântare de slava Ta în toată noapte ne dăruiește”).
Aceste cereri se concretizează în efortul monahilor de a participa la Miezonoptică2, având drept „lait motiv” un tropar care sintetizează întreaga teologie ascetică a rugăciunii și a trezviei: „Iată mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu‑se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește‑ne pe noi.” Acesta tropar, pe care credincioșii îl recunosc în primele trei denii din Săptămâna Patimilor, trimite cu gândul la Pilda celor zece fecioare și la așteptarea Mirelui Hristos, care va veni „ca un fulger” și va răsplăti fiecăruia după cum s‑a îngrijit de „candela sufletului său”; dar și la îndemnul Domnului, care zice: „Privegheați și vă rugați ca să nu intrați în ispită” (Mt. 26, 40‑41).
Osteneala din timpul nopții continuă în mănăstiri cu citirea rugăciunilor de dimineață3https://apostolia.eu/index.php/instrument-hook-up-drawing-dwg/guys hookup dating sitesdraft pick matchmaking lol. Este interesant că, în Biserica Greciei, credin-cioșii, în loc de rugăciunile de seară, obișnuiesc să citească rugăciunile Pavecerniței.