Adaugat la: 2 Ianuarie 2015 Ora: 15:14

Taina Sfântului Maslu

Sfântul Maslu (To EvxiXaiov= to evhelaion, Eleoungerea, Sviatii Elea, Eleosveșteniia) este slujba sfântă prin care Biserica se roagă, prin sfințiții ei slujitori, pentru sănătatea bolnavilor si pentru ier­tarea păcatelor lor, ungându-i cu untde­lemn sfințit. Denumirea de Maslu este de origine slavă (de la cuvântul vechi slav masl,care însemnează untdelemn). Se mai întrebuințează si denumirea de eleoungere(ungere cu untdelemn); grecii folosesc denumirea de evhelaion,adică slujba unt­delemnului (de la evhi = rugăciune, sluj­bă si elaion = untdelemn), iar la popoare­le slave se foloseste denumirea de Sviatîi Elea (Untdelemn Sfânt) sau Eleosveșteniia (sfințirea untdelemnului). La romano-catolici se întrebuința mai ales denumirea de extrema unctio (ungerea cea mai de pe urmă), pentru că ei o administrau numai muribunzilor, dar după Conciliul II Vati­can s-au apropiat de concepția si practica ortodoxă si folosesc expresia de ungerea bolnavilor.

Conform practicii Sfinților Apostoli, care, după prima lor trimitere, „ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi si îi tămăduiau” (Mc. 6, 13), și potrivit sfatului Sfântului Apostol Iacov (5, 14), Sfântul Maslu se săvârșea mai întâi de toate pentru cei bolnavi, ca o slujbă de vindecare, pentru sănătatea fizică, socotită ca un dar al lui Dumnezeu si ca un semn al milostivirii Sale. Dar în­trucât prin această sfântă taină se cere și se dobândește nu numai tămăduirea de boli­le trupului, ci și iertarea păcatelor, în Biserica Ortodoxă se poate face Maslul nu numai pentru cei bolnavi, ci și pentru cei sănătoși, chiar și pentru copii, și nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Căci, în fond, orice om este virtualmente bolnav și muritor. Astfel, Simeon al Tesalonicului îndemna pe fiecare creștin să se nevoiască a-și face Maslu. De aceea, mai ales în bise­ricile din orașe, în mănăstiri și la catedra­le, se săvârșește adesea Maslu de obște, adi­că atât pentru bolnavi, cât și pentru cei sănătoși, ca rugăciune pentru iertarea pă­catelor. Dar, de obicei, bolnavul pentru care se săvârșeste în chip special Maslul mai în­tâi se spovedește (atunci când e posibil), pentru ca să capete, prin dezlegarea dată de duhovnic, curățirea sufletului de păca­te, care va fi apoi pecetluită prin Maslu, aducând după sine și tămăduirea trupului de boală.

Conform tradiției vechi a Bisericii, for­mulată adesea în scris prin hotărâri cano­nice ale autorității bisericești, pentru săvârșirea tainei Sfântului Maslu trebuie de regulă șapte preoți, după numărul celor șapte daruri ale Sfântului Duh despre care vorbește prorocul Isaia (11, 2-3). Numărul acesta simbolic amintește și unele fapte din istoria sfântă a Vechiului Testament, care au fost ulterior privite ca niște preînchipuiri ale acțiunii și efectelor Sfântului Maslu. Astfel, șapte au fost preoții care sunau din trâmbițe și de șapte ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului când israeliții au cuce­rit-o la intrarea lor în pământul sfânt, după izbăvirea din robia egiptenilor (Iosua 4, 13-16). Åži tot de șapte ori s-a rugat prorocul Ilie pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de secetă (III Regi 19, 42-44). Prorocul Elisei l-a înviat pe un tânăr mort, culcându-se pes­te el de șapte ori (IV Regi 4, 34-35); și tot de șapte ori s-a cufundat în Iordan Neeman sirianul când s-a curățit de lepră, potrivit sfatului prorocului Elisei (IV Regi 5, 14). De aceea, rânduiala Sfântului Maslu cu­prinde șapte apostole și șapte evanghelii, precum și șapte rugăciuni deosebite pen­tru binecuvântarea untdelemnului și tămă­duirea bolnavului (câte una pentru fiecare preot), motiv pentru care această taină mai e cunoscută la greci și sub numele de „tai­na celor șapte preoți” (Heptadion), iar în rusește sub numele de soboravanie, adică slujba adunării sau soborului (preoților).

În practică, însă, pot sluji Sfântul Maslu și mai puțini preoți: de obicei cinci sau trei, pentru numărul Treimii – cum reco­mandă Evhologhiul și Simeon al Tesalonicului – sau cel puțin doi. Săvârșirea Sfân­tului Maslu numai de un singur preot este o abatere de la tradiție. O asemenea prac­tică, în împrejurări normale, este împotri­va cuvântului lămurit al Sfântului Apostol Iacov (V 14), care ne îndeamnă să-i che­măm pe preoții Bisericii, iar nu pe un sin­gur preot. Ea este admisibilă numai în ca­zuri de mare nevoie (lipsă de preoți), cum ar fi de exemplu pe câmpul de război sau în satele răzlețe, de munte, sau în pustie și locuri îndepărtate etc.

Sfântul Maslu se săvârșește fie la bise­rică, fie la casa bolnavului pentru care ne rugăm sau la spital. În ceea ce privește tim­pul, săvârșirea nu este legată de zile sau so- roace anumite (fixe), ci se face oricând e nevoie. Se obișnuiește însă să se facă mai ales în zilele de luni, miercuri și vineri, și de preferință în timpul posturilor de peste an. În unele biserici de oraș, la catedrale și în mănăstiri, se face Maslu de obște mai ales în Sfânta și Marea Miercuri (în Săptămâna Patimilor), în amintirea unge­rii Mântuitorului cu mir de către femeia cea păcătoasă (Lc. 7, 37-38). Se face, de asemenea, Maslu pentru cei sănătoși și Joi sau Vineri din Săptămâna Patimilor, iar une­ori chiar în Marea Sâmbătă, înaintea Ceasurilor (sau a Liturghiei), în amintirea ungerii trupului Mântuitorului cu mires­me de către mironosițe. În Bucovina se în­dătinează a se face Maslu în Joia Săptămânii Patimilor, în loc de spălarea picioarelor care se face în mănăstiri, iar în unele locuri din Biserica Greciei se obișnuiește să se facă Maslu în ziua Sfântului Iacob, ruda Domnului (23 octombrie).

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Publicatia Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale

Site-ul www.apostolia.eu este finanţat de GUVERNUL ROMÂNIEI - Departamentul pentru Românii de Pretutindeni

Conținutul acestui website nu reprezintă poziția oficială a Departamentului pentru Românii de Pretutindeni

Departamentul pentru rom창nii de pretutindeni