Pe cât de simplă pare practica postului, înţeles ca abstinenţa de la un anumit fel de hrană, pe atât de multe şi profunde sunt sensurile, aspectele şi formele care îl definesc în esenţă. Este cât se poate de clar că asupra acestei practici duhov­niceşti orice reflecţie raţională este sterilă şi fără finalitate. E relativ uşor să îţi stăpâ­neşti pântecele, dar este nespus de greu să fii triumfător asupra patimilor din tine. În consens, marii asceţi ai lumii creştine identifică în practica postului două esenţe con­gruente: lupta fără ipocrizie şi biruinţa fără trufie.

Iată două exemple din Pateric, de la sine vorbitoare:

„Au venit odată avva Siluan şi Zaharia, ucenicul lui, la o mănăstire; şi i-au făcut pe ei de au gustat puţin mai înainte de a călători. Apoi ieşind ei, a găsit ucenicul lui apă pe cale şi dorea să bea. Si i-a zis lui bătrânul: Zahario, post este astăzi. Iar el a zis: dar n-am mâncat, părinte?! Zis-a bătrânul: ceea ce am mâncat era al dragostei; dar noi pos­tul nostru să-l ţinem, fiule!”

Iar Avva Macarie ne dă o altă lecţie de postire:

„Se spunea despre avva Macarie că atunci când se întâmpla a fi cu fraţii, îşi pu­nea luişi hotar, că de se va afla vin pentru fraţi, să bea, dar în loc de un pahar de vin, o zi să nu bea apă. Deci fraţii, pentru odih­nă, îi dau lui. Iar bătrânul cu bucurie lua, ca pe sineşi să se chinuiască. Iar ucenicul lui ştiind lucrul, zicea fraţilor: pentru Domnul, nu-i daţi, căci în chilie vrea să se chinuiască pe sine! Si înştiinţându-se fra­ţii, nu-i mai dădeau vin.”

DIN CUVINTELE AVVEI MACARIE EGIPTEANUL

Cuvîntul 10

DIN CUVINTELE AVVEI SILUAN

Cuvântul 1:

Pr. Trandafir Vid, Din volumul „De dragul păcătoşilor - Încercări de versificare a Patericului”