După istoricul Sozomen, sfântul Antonie s-ar fi născut în Egipt, la Koma, în jurul anului 251, într-o familie destul de bogată. Creștin înflăcărat, rămânând orfan la vârsta de 18 ani, la vârsta de 20 de ani se hotărăște să pună în practică Evanghelia, și împarte averea săracilor, apoi pleacă să trăiască în deșert, ca eremit, nu departe de Koma. Acolo, asemenea lui Hristos, a suferit ispitirea diavolului : lupta lui Antonie a fost lungă și grea, demonii amenințându-i de multe ori viața. Dar Antonie a rezistat vitejește, și nu s-a lăsat învins de ispitele care se înmulțeau în număr și intensitate

În anul 312 se duce în Tebaida, unde astăzi se află mănăstirea Sfântul Antonie. Diavolul îi chinuia în continuare, dar atacurile sale diminuaseră în intensitate. Încă din timpul vieții venerat de creștini, sfântul Antonie dădea celor care îl căutau sfaturi înțelepte, încurajându-i la rugăciune. Încetul cu încetul, mai mulți creștini, dorind să trăiască singuri în rugăciune, după modelul lui Antoine, s-au adunat în jurul lui. Sfântul Antonie este considerat părintele călugărilor.

Sfântul Antonie a murit în jurul anului 356, la venerabila vârstă de 105 ani. El este prăznuit în Biserica Ortodoxă în data de 17 ianuarie.

APOFTEGME

Zis-a avva Antonie către avva Pimen : aceasta este lucrarea cea mare a omului, ca greșala sa să o pună asupra sa înaintea lui Dumnezeu și să aștepte ispita până la suflarea sa de pe urmă.

Zis-a iarăși: de la aproapele este și viața și moartea. Că de vom dobândi pe fratele, pe Dumnezeu dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos greșim.

A zis iarăși: va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.

Zis-a avva Antonie : eu nu mă tem de Dumnezeu, ci îl iubesc pe El. Că dragostea scoate afară frica.

Același a zis : nimeni neispitit nu va putea să intre în Împărăția Cerurilor. Că ridică, zice, ispitele și nimeni nu este care să se mântuiască.