Tânăra Agata strălucea prin frumuseţea trupu­lui şi a sufletului şi făcea parte dintr-o familie foar­te bogată. Într-o zi, ea a fost cerută de soţie de un consul pe nume Quintian, însă tânăra l-a refuzat, spunându-i că şi-a închinat deja viaţa unui alt soţ şi acela nu este altul decât Hristos, Dumnezeul creş­tinilor.

Auzind acestea şi văzând că insistenţele sale rămân fără rezultatul dorit, consulul a poruncit să fie luată şi dată pe mâna unei femei necredincioa­se şi uşuratice, pe nume Afrodisia, ca să o întoarcă de la credinţa ce-o avea în suflet. Cu toate amenin­ţările din partea consulului şi cu toate pedepsele aplicate de matroană, Sfânta Agata nu a renunţat la dragostea pentru Dumnezeul ei, şi toate le-a su­ferit pentru a nu-L face de râs înaintea oamenilor. Căci adevărat gândea sfânta că ceea ce vine de la Hristos e mult mai puternic decât ceea ce vine de la oameni.

Văzând tăria ei, consulul a hotărât să o dea pe mâna călăilor spre a o chinui „până avea să renunţe sau să moară”. Şi mult a fost tânăra mireasă a lui Hristos, Agata, chinuită şi la cazne groaznice supusă, dar trupul ei suferea, în timp ce sufletul se veselea în braţele mirelui său. Quintian a poruncit ca sânii fecioarei să fie arşi, iar sfânta a răspuns torturii prin cuvintele: „Tiran nemilos, nu te ruşinezi să chinui la o femeie acel sân de la care ai supt viaţa atunci când erai copil?". În cele din urmă, consulul a ordonat călăilor să smulgă sânii sfintei cu un cleşte de fier.

VINDECAREA EI MIRACULOASĂ

Despre vindecarea în chip miraculos a pieptu­lui Sfintei Muceniţe Agata se spune că la miezul nopţii i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, cu chipul bătrân şi cinstit, purtând în mâinile sale multe doc­torii. „Iată, eu stăteam şi priveam la tine în ceasul acela când ai răbdat chinurile, şi am cunoscut că este cu putinţă să se tămăduiască pieptul tău; pen­tru aceea am şi venit aici." Sfânta Muceniţă Agata a răspuns: „Eu niciodată n-am obişnuit trupul meu cu niciun fel de doctorie, şi acum mi se pare că nu se cade a strica obiceiul cel bun, păzit din pruncie" Bătrânul i-a zis: „Şi eu sunt creştin şi nădăjduiesc să te tămăduiesc; am venit la tine, deci nu te ruşi­na de mine".

Sfânta i-a răspuns, zicând: „Tu eşti bărbat, iar eu fecioară, deci cum voi putea ca fără de ruşine să-mi descopăr pieptul înaintea ta? Voiesc mai bine să rabd înainte durerea rănilor mele, decât să mă dezgolesc înaintea ochilor bărbăteşti. Mulţumescu-ţi, cinstite părinte, căci pentru mine ai venit aici, vrând să tă- măduieşti rănile mele, însă să ştii că doctoriile cele făcute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodată". Iar bătrânul a întrebat atunci: „De ce nu voieşti să te tămăduiesc?" Sfânta a răspuns: „Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tămăduieşte pe toate şi Care, cu voia şi cu cuvântul Său, ridică pe cei căzuţi. Acela, de va voi, poate să mă mântuiască şi pe mine, roaba Sa cea nevrednică".

Apostolul a zâmbit şi i-a zis: „Acela m-a trimis la tine, fecioară, pentru că eu sunt Apostolul Său; deci, fii acum tămăduită". Zicându-i acestea, s-a fă­cut nevăzut. Sfânta Agata, privind apoi la trupul său, a văzut că toate rănile erau tămăduite.

Nereuşind în nici un chip să-i schimbe hotărârea, consulul a poruncit să fie aruncată pe cărbuni încinşi până se va săvârşi. Şi astfel, Sfânta Muceniţă Agata şi-a dat sufletul în braţele Mântuitorului în anul 251, la doar 16 ani, având ca zi de pome­nire data de 5 februarie.

CINSTIREA

Imediat după sfântă adormi­rea sa, creştinii au început să o cin­stească pe tânăra ce-a răbdat atâ­tea pentru Dumnezeul ei, cultul său răspândindu-se cu repeziciu­ne, şi mulţi, în diferite hotare ale Imperiului, auzeau de tăria tru­pească şi sufletească a fericitei.

Se spune că pe mormântul ei un înger a adus o lespede pe care erau scrise cuvintele: „Cuget cu­vios, lucrând în libertate, cinste de la Dumnezeu şi patriei mân­tuire’’.

În jurul anului 500, Sfântul Simachus, papă şi episcop al Ro­mei, i-a închinat Sfintei Muceniţe Agata o biserică la Roma, iar Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei (cunoscut şi ca Papa Grigorie cel Mare), i-a închinat o nouă biserică, în secolul al VII-lea, pe locul uneia construite în anul 460 de gotul Ricimer, biserică ce mai există şi astăzi şi care se numeşte Santa Agata dei Goti.

Sfânta Muceniţă Agata este considerată ocrotitoarea oraşului Catania şi a regiunii Molise din Italia, precum şi a statelor San Marino şi Malta.

În fiecare an, între 3 şi 5 februarie, are loc în Catania un festi­val în cinstea Sfintei Muceniţe Agata, care comemorează viaţa ei, festival ce culminează cu o procesiune care durează toată noaptea şi la care participă mii de persoane.

TROPARUL

CONDACUL

ICOSUL