Sfânta mucenită Agata din Sicilia

Tânăra Agata strălucea prin frumuseÅ£ea trupu­lui ÅŸi a sufletului ÅŸi făcea parte dintr-o familie foar­te bogată. Într-o zi, ea a fost cerută de soÅ£ie de un consul pe nume Quintian, însă tânăra l-a refuzat, spunându-i că ÅŸi-a închinat deja viaÅ£a unui alt soÅ£ ÅŸi acela nu este altul decât Hristos, Dumnezeul creÅŸ­tinilor.

Auzind acestea ÅŸi văzând că insistenÅ£ele sale rămân fără rezultatul dorit, consulul a poruncit să fie luată ÅŸi dată pe mâna unei femei necredincioa­se ÅŸi uÅŸuratice, pe nume Afrodisia, ca să o întoarcă de la credinÅ£a ce-o avea în suflet. Cu toate amenin­Å£ările din partea consulului ÅŸi cu toate pedepsele aplicate de matroană, Sfânta Agata nu a renunÅ£at la dragostea pentru Dumnezeul ei, ÅŸi toate le-a su­ferit pentru a nu-L face de râs înaintea oamenilor. Căci adevărat gândea sfânta că ceea ce vine de la Hristos e mult mai puternic decât ceea ce vine de la oameni.

Văzând tăria ei, consulul a hotărât să o dea pe mâna călăilor spre a o chinui „până avea să renunÅ£e sau să moară”. Åži mult a fost tânăra mireasă a lui Hristos, Agata, chinuită ÅŸi la cazne groaznice supusă, dar trupul ei suferea, în timp ce sufletul se veselea în braÅ£ele mirelui său. Quintian a poruncit ca sânii fecioarei să fie arÅŸi, iar sfânta a răspuns torturii prin cuvintele: „Tiran nemilos, nu te ruÅŸinezi să chinui la o femeie acel sân de la care ai supt viaÅ£a atunci când erai copil?". În cele din urmă, consulul a ordonat călăilor să smulgă sânii sfintei cu un cleÅŸte de fier.

VINDECAREA EI MIRACULOASÄ‚

Despre vindecarea în chip miraculos a pieptu­lui Sfintei MuceniÅ£e Agata se spune că la miezul nopÅ£ii i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, cu chipul bătrân ÅŸi cinstit, purtând în mâinile sale multe doc­torii. „Iată, eu stăteam ÅŸi priveam la tine în ceasul acela când ai răbdat chinurile, ÅŸi am cunoscut că este cu putinÅ£ă să se tămăduiască pieptul tău; pen­tru aceea am ÅŸi venit aici." Sfânta MuceniÅ£ă Agata a răspuns: „Eu niciodată n-am obiÅŸnuit trupul meu cu niciun fel de doctorie, ÅŸi acum mi se pare că nu se cade a strica obiceiul cel bun, păzit din pruncie" Bătrânul i-a zis: „Åži eu sunt creÅŸtin ÅŸi nădăjduiesc să te tămăduiesc; am venit la tine, deci nu te ruÅŸi­na de mine".

Sfânta i-a răspuns, zicând: „Tu eÅŸti bărbat, iar eu fecioară, deci cum voi putea ca fără de ruÅŸine să-mi descopăr pieptul înaintea ta? Voiesc mai bine să rabd înainte durerea rănilor mele, decât să mă dezgolesc înaintea ochilor bărbăteÅŸti. MulÅ£umescu-Å£i, cinstite părinte, căci pentru mine ai venit aici, vrând să tă- măduieÅŸti rănile mele, însă să ÅŸtii că doctoriile cele făcute de oameni nu se vor apropia de trupul meu niciodată". Iar bătrânul a întrebat atunci: „De ce nu voieÅŸti să te tămăduiesc?" Sfânta a răspuns: „Am pe Domnul meu Iisus Hristos, Care le tămăduieÅŸte pe toate ÅŸi Care, cu voia ÅŸi cu cuvântul Său, ridică pe cei căzuÅ£i. Acela, de va voi, poate să mă mântuiască ÅŸi pe mine, roaba Sa cea nevrednică".

Apostolul a zâmbit ÅŸi i-a zis: „Acela m-a trimis la tine, fecioară, pentru că eu sunt Apostolul Său; deci, fii acum tămăduită". Zicându-i acestea, s-a fă­cut nevăzut. Sfânta Agata, privind apoi la trupul său, a văzut că toate rănile erau tămăduite.

NereuÅŸind în nici un chip să-i schimbe hotărârea, consulul a poruncit să fie aruncată pe cărbuni încinÅŸi până se va săvârÅŸi. Åži astfel, Sfânta MuceniÅ£ă Agata ÅŸi-a dat sufletul în braÅ£ele Mântuitorului în anul 251, la doar 16 ani, având ca zi de pome­nire data de 5 februarie.

CINSTIREA

Imediat după sfântă adormi­rea sa, creÅŸtinii au început să o cin­stească pe tânăra ce-a răbdat atâ­tea pentru Dumnezeul ei, cultul său răspândindu-se cu repeziciu­ne, ÅŸi mulÅ£i, în diferite hotare ale Imperiului, auzeau de tăria tru­pească ÅŸi sufletească a fericitei.

Se spune că pe mormântul ei un înger a adus o lespede pe care erau scrise cuvintele: „Cuget cu­vios, lucrând în libertate, cinste de la Dumnezeu ÅŸi patriei mân­tuire’’.

În jurul anului 500, Sfântul Simachus, papă ÅŸi episcop al Ro­mei, i-a închinat Sfintei MuceniÅ£e Agata o biserică la Roma, iar Sfântul Grigorie Dialogul, episcopul Romei (cunoscut ÅŸi ca Papa Grigorie cel Mare), i-a închinat o nouă biserică, în secolul al VII-lea, pe locul uneia construite în anul 460 de gotul Ricimer, biserică ce mai există ÅŸi astăzi ÅŸi care se numeÅŸte Santa Agata dei Goti.

Sfânta MuceniÅ£ă Agata este considerată ocrotitoarea oraÅŸului Catania ÅŸi a regiunii Molise din Italia, precum ÅŸi a statelor San Marino ÅŸi Malta.

În fiecare an, între 3 ÅŸi 5 februarie, are loc în Catania un festi­val în cinstea Sfintei MuceniÅ£e Agata, care comemorează viaÅ£a ei, festival ce culminează cu o procesiune care durează toată noaptea ÅŸi la care participă mii de persoane.

TROPARUL

MieluÅŸeaua Ta, Iisuse, Agata, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc ÅŸi pe Tine căutându-Te mă chinuiesc ÅŸi împreună mă răstignesc, ÅŸi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; ÅŸi pătimesc pentru Tine, ca să împărăÅ£esc întru Tine; ÅŸi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeÅŸ- te-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Å¢ie. Pentru rugăciu­nile ei, ca un milostiv, mântuieÅŸte sufletele noastre.

CONDACUL

Să se împodobească astăzi Biserica cu porfiră slăvită muiată în curatul sânge al MuceniÅ£ei Agatia, strigând: bucură-te, lauda Cataniei.

ICOSUL

Feciorească prăznuire ÅŸi cămară de mire nestricăcioasă ÅŸi mul­Å£ime de fecioare strălucite, cinstite ÅŸi înfrumuseÅ£ate văd astăzi aici. Nunta cinstită ÅŸi cămara ca un cer între cele de sus s-a împodo­bit; iar patul lor cel neîntinat ÅŸi frumuseÅ£ile, vrând cu laudă să le scriu, nu sunt îndestulat; că vierme sunt ÅŸi pe jos mă târăsc. Åži cum voi ajunge la cele înalte? Cine îmi va da aripi ca de porumbel? Ca zburând să ajung a cuvânta ÅŸi a striga: bucură-te, Agatia, lauda Cataniei.